Petrom la momentul adevarului: cum i-a disparut profitul cum a gasit ceva de taiat
Pretul scazut al titeiului s-a reflectat negativ in toata industria de exploatare si explorare din lume. S-au anuntat concedieri, restrangerea activitatii si chiar falimente. Asta nu inseamna insa ca marile companii petroliere sunt in faza de colaps. Dimpotriva, ele pot supravietui bine mersi pana cand pretul va reveni la nivelul de cerere care le convine, cu conditia sa-si gestioneze mult mai bine cheltuielile. Cine spune ca la un pret de 30 de dolari/barilul de titei nu are cum sa fie rentabil minte cu nerusinare, mai ales acolo unde costurile de productie nu trec de 10-12 dolari/baril. De aici si pana la 30 de dolari e cale lunga, adica profit. Pe de alta parte, la un pret scazut al titeiului, dar la un consum relativ constant al produselor finite, rafinariile au inceput sa devina profitabile. Nu mai departe, exemplul Petromidia este unul relevant; dupa zece ani de pierderi, brusc, Petromidia a inceput sa lucreze in profit. Toate rafinariile care s-a inchis in Europa in ultimii zece ani au avut drept cauza pretul ridicat al titeiului. Iata ca tendinta s-a inversat, ceea ce inseamna ca si rafinariile incep s-o duca bine. De ce intentioneaza atunci OMV Petrom sa rada de pe suprafata Pitestiului rafinaria Arpechim?
Raspunsul este cat se poate de simplu. Pentru a functiona in parametrii de eficienta si de conformitate cu mediul, Petrom ar fi trebuit sa investeasca in Arpechim cateva sute de milioane de euro in ultmii 11 ani. Dar, la nivel de grup, aceasta investitie era ineficienta atata vreme cat OMV dispunea deja de o capacitate de rafinare ce nu mai inghitea si Arpechim. Pentru austrieci nu cele doua rafinarii din Romania erau marea miza a preluarii Petrom, ci resursele interne de petrol si gaze ale Romaniei. Zece ani, aceste resurse le-au adus profit sistematic, in fiecare an de peste 50% din profitul intregului grup austriac. Resursele Romaniei sunt insa limitate si din ce in ce mai costisitor de exploatat. Drept urmare, OMV a inceput sa vanda din exploatarile mici si nerentabile din Romania, orientandu-se spre mirajul sovietiv. Austriecii nu sunt dispusi sa-si asume riscuri, ci sa-si mentina profitul cu orice pret. S-ar putea ca in Federatia Rusa sa nu le iasa jocurile asa cum le-au iesit in Romania, dar merita incercat.
Sa trecem insa peste strategia OMV in ceea ce priveste relatia cu alte locatii pe care le detine si sa ne intoarcem la ceea ce vor sa faca ei in continuare in Romania. Formula este una clasica:se reduce numarul de angajati (nu se stie cu cat) si se taie drastic din bugetul de investitii. Dar, peste aceste masuri pe care orice companie le ia cand este la stramtoare, OMV Petrom mai are de incheiat niste polite cu statul roman. Nu exista moment mai prielnic decat acesta,, legat de criza petroliera (repetam, una falsa). Drept urmare, dupa niste ani de tacere, OMV Petrom si-a amintit de valorosul activ, (din punct de vedere al taierii), rafinaria Arpechim. “Grupul OMV Petrom va mentine inchisa rafinaria Arpechim, dar va folosi rezervoarele pentru depozitarea titeiului, iar in lipsa unui cumparator va desfiinta probabil unitatea, a declarat directorul general al companiei, Mariana Gheorghe”.
“Toate argumentele pentru care am inchis Arpechim raman valabile. E vorba de o rafinarie foarte mica, care din punct de vedere al partii economico-operationale nu are justificare. Cert este ca la nivel european ne asteptam la inchideri in continuare de rafinarii, tocmai pentru ca este o supraoferta in intreaga Europa, deci si la noi. Nu uitati ca Romania are in continuare capacitati operationale de peste 18 milioane de tone, in contextul in care nevoia pe piata este de circa noua milioane de tone de produse”, a spus Gheorghe, care nu a uitat sa precizeze ca in cazul in care ar dori sa redeschida Arpechim, OMV Petrom ar trebui sa investeasca mai multe sute de milioane de euro.Pai, asta trebuia facut demult, de cand OMV a preluat Arpechim. Dar, austriecilor nici prin gand nu le trecea sa-si risipeasca banii castigati din resursele Romaniei intr-o rafinarie ce mai tinea in spate un combinat (Oltchim), care nu era al lor. Sa ne amintim cate ceva din povestea privatizarii Petrom.
Arpechim Pitesti a fost copilul nedorit al Petrom, atunci cand compania romaneasca a fost preluata de catre grupul OMV. Austriecii s-au asigurat inca de la semnarea contractului de privatizare ca nu vor tine in viata mai mult de cinci ani rafinaria de la Pitesti, care le-a fost bagata pe gat de catre fostul senator de Arges, Nicolae Vacaroiu. In acelasi timp, OMV a atentionat ca va da la fier vechi si combinatul Doljchim, nu inainte insa de a profita din plin de aprovizionarea cu gaze ieftine a acestuia in perioada in care pretul ingrasamintelor era foarte ridicat. Ulterior, Doljchim a fost taiat bucatica cu bucatica. Capacitatea de rafinare a Romaniei, candva un element de forta a economiei romanesti, s-a dus pe apa Sambetei si odata cu ea aproape intreaga Petrochimie. O industrie cu valoare adaugata mare a devenit o amintire.
Petrom a notificat autoritatile de mediu despre intentie de a incepe demolarea unor instalatii ale Rafinariei Arpechim, exact dupa ce rusii de la Rafo anuntau vanzarea instalatiilor la fier vechi. Neputinciosi si imbecili am asistat cum un segment de varf al economiei romanesti se vinde sub forma de fier vechi, cu implicatii insa nebanuite asupra intregii economii nationale. Din pacate, taierea celor doua rafinarii nu este o stire de senzatie si nici nu produce o drama comparabila cu arestarile de pe la DNA. Tocmai de aceea au trecut nevazute. Merita insa, macar pentru generatiile care vin sa facem o scurta radiografie a ceea ce a insemnat petrochimia romaneasca si cat ar fi putut castiga Romania daca reusea sa nu o praduiasca in ultimul hal.
(va urma)
Regrete, dar acest lucru este inevitabil pe termen lung. Din foarte multe cauze. Sa le enumeram: restrictii de mediu. O rafinarie polueaza, iar Europa este o tara cu mare densitate de populatie. Producatorii de petrol s-au desteptat si ei: Iranul intentioneaza sa construiasca pana la cateva – patru cinci- rafinarii, iar exemplul lui va fi urmat cu siguranta cam de toti producatorii de petrol, pentru ca este mai eficient sa exporti produse finite – motorina, benzina, produse petrochimice – decat petrol brut. Pe de alta parte, petrolul iese tot mai mult din ecuatia energetica, inlocuit de energia verde, iar automobilele devin tot mai economice, pana pe punctulin care vor fi electrice. Gazele nu vor schimba aceasta ecuatie,dar probabil vor inlocui petrolul pe viitorul apropiat.Petrolul va fi utilizat doar pentru cazuri de urgenta si in transportul aerian – bateriile electrice inca nu au densitatea necesara zborurilor de pasageri pe distante lungi (dar deja exista avioane mici cu motoare electrice care pot zbura doar o jumatate de ora).