De la “Nu se poate fara gazele rusesti” la “Epoca gazelor rusești la final”

Dorinta de a deveni potentialul cumparator al productiei de gaze romanesti, trebuie pusa in contextul dorintei Ungariei de a-si asigura gazele pana la finalizarea South Stream (in situatia eliminarii livrarii gazelor prin Ucraina) si de a-si pregati dezvoltarea HUNGARHUB-ului.

Vom face o analiza a perspectivei evolutiei situatiei gazelor naturale in sud-estul Europei si ne vom opri la doua abordari, politica si statistica.

Premierul Ungariei, Viktor Orban declara in data de 18 februarie 2015, cu ocazia prelungirii contractului de import gaze din federatia Rusa: “Oricine crede ca Europa poate fi competitiva, ca economia europeana poate fi competitiva fara cooperarea economica cu Rusia, oricine crede ca securitatea energetica poate exista in Europa fara energia care vine din Rusia, acea persoana vaneaza fantome“.

Dupa intarirea relatilor cu Rusia din ultimii ani, acelasi Viktor Orban declara in data de 9 februarie 2018, dupa o intalnire a Ministrului de Externe Ungar cu reprezentantii Romaniei: “Epoca monopolului gazului rusesc va ajunge la final in Ungaria in conditiile in care ne vom putea acoperi peste jumatate din importuri din alte surse, in acest caz din surse romanesti“. Apreciez ca cele doua declaratii nu se exclude, ele se completeaza pe termen scurt.

Analizand datele statistice din anul 2017, exporturile de gaze ale Gazprom spre Europa (inclusiv Turcia) au fost la un nivel de 194 miliarde de metri cubi (bcm), prin cinci rute: conductele din Ucraina vest (capacitatea de 142 mld mc), conductele din Ucraina sud (capacitatea de 25 mld mc), ruta Belarus – Polonia (capacitatea de 33 mld mc), Nord Stream  pe sub Marea Baltica (capacitatea de 55 mld mc) si Blue Stream (capacitatea de 16 mld mc). Din intreaga cantitate exportata de catre Gazprom, cca. 97 de mld mc gaze au fost exportati in anul 2017 prin sistemul de conducte Ucrainean, cca. 54 de mld mc gaze prin Nord Stream, cca. 30 de mld mc gaze prin Belarus-Polonia si cca 13 mld mc gaze prin Blue Stream.

In contextul cresterii dependentei Europei de gazul rusesc, coroborat cu intentia de reducere pana la eliminarea tranzitului gazelor rusesti prin Ucraina, se impune dezvoltarea a doua noi capacitati de tranzit.

Una, din intentiile declarate, este realizarea gazoductului Nord Stream 2 cu o capacitate de 55 miliarde mc, iar o a doua ruta care se prefigureaza a fi realizata este Turkish Stream – South Stream (via Turcia-Bulgaria-Serbia-Ungaria) cu o capacitate de pana la 32 mld mc.  Dar intentia  Rusiei de reducere a tranzitului de gaze prin Ucraina, poate pune in pericol statutul pe care Ungaria l-a castigat partial, de jucator important in sud-estul Europei pe piata de gaze.

Apreciez ca a aparut o diferenta de timp (intarziere) intre momentul in care se doreste reducerea utilizarii sistemelor de conducte din Ucraina si constructia unui nou sistem de transport al gazelor in Sud-Estul Europei.

Aceasta poate explica pasii posibilului joc pe care-l face Ungaria (voi prezenta una din ipotezele viitoarelor potentiale miscari de pe piata de gaze Sud Est Europene):

• Pasul 1 – Blocarea proiectului BRUA (iulie 2017), respectiv eliminarea Romaniei ca si culoar de tranzit sud-est European, si crearea justificarii necesitatii realizarii unei conducte care sa lege Turcia de Austria (prin Bulgaria, Serbia si Ungaria) – South Stream.
• Pasul 2 – Necesitatea substituirii gazelor (2020 – 2030) care vin prin sistemul Ucrainean in Ungaria si Slovacia, o perioada suficienta de timp, pana la construirea conductei South Stream, cele mai importante resurse pe care ar putea sa le acceseze Ungaria fiind gazele din Marea Neagra.
• Pasul 3 – Definitivarea HUNGARHUB-ului de gaze, pozitie pe care si-o doreste Ungaria si la care constructia pe piata de gaze inceputa in anul 2015 cuprinde:
  • finalizarea constructiei unui sistem de transport STEA care sa-i permit o capacitate mare de reactie, manevra si negociere,
  • acorduri cu toti vecini sai in domeniul gazelor naturale, favorabile acestei constructii,
  • capacitati de inmagazinare suficiente, cat sa asigure flexibilitatea functionarii pietei interne si a tarilor cu care se afla in accord,
  • instituirea unui monopolul commercial asupra capacitatilor de transport in toate punctele de intrare/iesie
  • dezvoltarea si mai mult a subsidiarelor maghiare care se gasesc in toate tarile Europene, care chiar si in present sunt foarte puternice si foarte bine pozitionate in comertul cu gaze, care le permit sa actioneze unitar in toate tarile vecine.
• Pasul 4 – Captivitatea in care vor fi prinse unele tari dupa anul 2037.