16 ani de la “spargerea” Romgaz Medias si consecintele ce au urmat
Spargerea ROMGAZ-ului a determinat distrugerea unui sistem, functional, inaintea construirii noului sistem bazat pe economia de piata. Acest fapt unic in Europa s-a bazat pe fanatismul unui ministru – Radu Berceanu si a grupurilor de interese pe care-l reprezenta. Haosul de astazi din piata de gaze isi are originea in decizia luata pe data de 28 aprilie 2000.
Problemele de astazi, vin din “solutiile” de ieri.
In anul 1994 s-a incheiat Acordul de Imprumut dintre Romania si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), destinat finantarii Proiectului de Reabilitare a Sectorului Petrolier, semnat la Washington la 1 iunie 1994, acord aprobat prin Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 4/29 august 1994. In baza acestui acord se incheie „Acordul de proiect ROMGAZ” incheiat intre ROMGAZ si BIRD si in subsidiar Acordul de imprumut incheiat intre ROMGAZ si Ministerul Finantelor, prin care a fost selectata firma Arthur Andersen cu care in anul 1995 s-a negociat si semnat contractul de consultanta privind reorganizarea companiei ROMGAZ.
Contractul cuprindea urmatoarele faze:
Faza I – Reorganizarea corporatiei prin introducerea unor concepte si structuri caracteristice firmelor din profil gazier mondial;
Faza II – Familiarizarea factorilor decizionali din ROMGAZ R.A. si subunitati cu modul de conducere, avizari gaze, detinerea contabilitatii cu sisteme informationale manageriale si de planificare pe termen lung a activitatilor, in conformitate cu procedurile internationale;
Faza III – Definirea, proiectarea si instalarea unui sistem contabil compatibil cu principiile GAAP si ale unui sistem informational managerial modern;
Faza IV – Proiectarea si adaptarea unui proces de planificare cu derulare pe termen mediu si lung, incluzand mecanismele adecvate pentru monitorizarea periodica a activitatilor;
Faza V – Prezentarea unor metode si criterii de privatizare pentru unele activitati din ROMGAZ R.A. .
In perioada cuprinsa intre 01.07.1995 si 15.02.1996, consultantii firmei Arthur Andersen, in colaborare cu contraechipele ROMGAZ R.A., au finalizat obiectivele contractului de consultanta
In concluzie, putem arata ca daca in perioada 1991-1992, la sugestia Bancii Mondiale, urma ca in decurs de 3-5 ani, ROMGAZ sa se restructureze si sa -si organizeze in societati comerciale activitatea de distributie, in baza analizelor aprofundate efectuate impreuna cu reprezentantii firmei Arthur Andersen. A reiesit ca, cel putin pentru inca o perioada, ROMGAZ R.A. trebuie sa-si mentina structura integrata pe verticala pastrandu-si cele trei activitati de baza (explorare-productie, transport si distributie gaze).
Dupa realizarea integrala a proiectului, ROMGAZ urma sa devina o companie moderna care isi va desfasura activitatile de baza pe principiile unitatilor de afaceri strategice si ale celor administrative, la sediul central.
In anul 1996 a inceput politizarea ROMGAZ-ului. Marea eroare a fost a Conventiei Democratice, venita la putere in anul 1996, care a facut o greseala impardonabila prin schimbarea oamenilor de conducere, aducand in functii de conducere strategica manageri de exploatare, cresterea numarului directorilor, a serviciilor si birourilor pentru a rasplatii ”postacii de afise”.
In anul 1997, noua conducere a ROMGAZ nu mai asteapta concluziile studiului de restructurare si realizeaza o prima reorganizare a societatii. Noua structura s-a dovedit a nu mai raspunde eficient mediului extern si intern, ceea ce a condus la modificari continue ale structurii organizatorice, in perioada 1997-1999 – luna si modificarea.
Pe data de 28 aprilie 2000, fara a tine cont de concluziile studiului, platit cu suma de 220 mil euro, uneia dintre cele mai bune firme de consultanta din lume – Arthur Adersen, se aproba HG 334 privind ”spargerea” Societatii Nationale de Gaze Naturale “Romgaz” – S.A, dupa un plan personal al Ministrului Radu Berceanu, in 5 societati comerciale, cu capital de stat, independente:
-SNTGN TRANSGAZ SA Medias;
-SC EXPROGAZ SA Medias;
-SC DEPOGAZ SA Ploiesti;
-SC DISTRIGAZ-SUD SA Bucuresti;
-SC DISTRIGAZ-NORD SA Tg. Mures.
Motivatia si graba cu care a facut spargerea ROMGAZ-ului, a fost pusa de Ministrul Radu Berceanu pe seama obligtiilor impuse de Uniunea Europeana.
Iata adevarul despre aceste obligatii:
In anul 1993 au inceput dezbaterile privind stabilirea unor linii directoare in ceea ce priveste politicile energetice in cadrul UE, in vederea cresterii diversitatii si flexibilitatii surselor de gaze, folosirea rationala a energiei, dezvoltarea cercetarii si tehnologiei si o integrare a politicii mediului cu cea a energiei. Dezbaterile pe aceasta tema au culminat cu adoptarea unei Carti Verzi la 11 ianuarie 1995, care stabilea problemele si solutiile lor posibile pentru dezvoltarea cadrului politicii energetice a Comunitatii. Obiectivul central al Cartii Verzi fusese de a deschide un camp larg de dezbatere a acestor obiective. Cartea Verde a permis Parlamentului sa dezbata optiunile de politica energetica si sa defineasca liniile directoare de actiune care au condus la adoptarea Cartii Albe privind politicile energetice. Aceasta consfinteste faptul ca energia este un sector cheie al Comunitatii Europene, care este din ce in ce mai integrata atat politic cat si economic si ale carei responsabilitati se extind.
Ratificarea Cartii Albe de catre tarile membre si cele care doresc obtinerea acestui statut, coincide si cu angajamentul de liberalizare a comertului si a investitilor in sectorul energiei. Romania a fost intre tarile care au ratificat Cartea Alba.
In anul 1998 s-a aprobat Directiva 98/30/CE privind regulamentele comune pentru piata interna de gaze natural (respectiv se aplica doar tarilor member ale Uniunii Europene).
Obiectivul Directivei era liberalizarea integrala a pietei de gaze din UE pana in anul 2009, prin adoptarea unor pasi succesivi de urmat de catre tarile si companiile de gaz din Uniunea Europeana:
-separarea activitatii contabile pe sectoare de activitate: productie, transport, distributie etc.
-liberul acces la sistemele de transport si distributie ale celei de a treia parti , treptata de la 20% din consumul total national de gaze in 2000 la 33% in anul 2020;
-defineste clientii eligibili, care au posibilitatea sa-si achizitioneze liber gazele naturale.
Romania, desi nu avea nici o obligatie in a aplica Directiva 98/30/CE, avea indeplinite inca din anul 1998, inaintea ratificarii directivei, obligatiile prevazute de aceasta:
-HG 491/1998 separa activitatiile contabile pe sectoare de activitate: productie, transport, distributie in cadrul ROMGAZ- ului;
– ROMGAZ a permis inca din anul 1993 firmei Whintershall Germania sa transporte gaze prin sistemul national de transport, iar din anul 1997 a permis PETROM-ului sa si transport gazele proprii la clientii sai, folosind sistemul national de transport. Astfel, in anul 2000 ROMGAZ permitea celei de a treia parti sa transport prin sistemul de transport cca. 37% din total cantitate transportata.
– clientii eligibili au existat in Romania incepand cu anul 1993, cand firma Wintershall a inceput sa vanda liber gaze in Romania folosind retelele de transport si distributie. In anul 2000, cca. 44% din total cantitate furnizata in Romania era achizitionata liber pe piata.
Iata ce declara Radu Berceanu, Ministrul Industriei si Comertului:
”Este un pas important in cresterea competitiei in sectorul energetic al Romaniei cat si in stabilirea startegiei pentru inceperea privatizarii in acest domeniu foarte atractiv pentru investitorii straini, asigurandu-se mai multe oportunitati de afaceri.”
“Romgaz este, in momentul de fata, un monobloc, o structura verticala si militara. Daca o firma rivala din sistemul national de gaze, care a concesionat teren, gaseste gaz in subsolul acestuia, ramane cu el in brate pentru ca nu poate sparge monopolul Romgaz”,
„…este necesara separarea activitatilor de distributie a gazelor de cele de productie si transport pentru reducerea costurilor si implicit a pretului gazului”.
”ne obliga Directivele Europene sa divizam productia de transport si distributia de gaze”.