Britanicii mai pun o haina pe ei. Iarna i-a lasat fara gaze

Problema aprovizionarii cu gaze in sezonul rece da fiori oricarei tari europene, mai mult sau mai putin dependenta de importuri. Romania, fara nici o strategie clara, dar cu ceva resurse interne de gaze, a trecut examenul iernii in fiecare an si cel putin din 1990 incoace nu s-a confruntat cu intreruperi majore in livrare pentru consumatorii casnici. Iata ca, Marea Britanie, un campion al reformelor in energie, s-a impotmolit tocmai acuma, la debutul primaverii, care in insulele lor seamana mai curand cu un debut de iarna.

Lovit de un nou val de frig, intr-o primavara care se lasa asteptata, Regatul Unit experimenteaza din nou o problema care, cel putin pentru noi, pare greu de explicat, daca ne raportam la nivelul de dezvoltare britanic – gazul nu le mai ajunge decat pentru vreo trei zile. Pentru insulari, insa, situatia ar fi putut fi deja previzbila, in conditiile in care nu au capacitati de stocare decat pentru a acoperi 15 zile de consum. Prin comparatie, Franta are rezerve pentru 100 de zile, iar SUA, pentru circa 180 de zile.

Romania, la randul ei, asigura din depozite, sau poate asigura, un consum pentru cel putin 30 de zile si chiar mai mult daca deconecteaza marii consumatori industriali. Se cheama astfel, ca suntem deasupra englezilor, cel putin la acest capitol.

La fel ca in urma cu trei ani, cand Marea Britanie s-a aflat intr-o situatie similara, furnizorii vor fi nevoiti sa inchida robinetul marilor consumatori industriali, pentru a proteja consumatorii casnici. Asa se intampla si pe meleagurile dambovitene, cu precizarea ca iarna de la noi este adesea mult mai aspra decat iarna din insulele britanice. Asadar, prioritatea este aceea de a proteja consumatorul de frig, caci de o protectie impotriva scumpirilor nici nu poate fi vorba. Si in Marea Britanie si in Romania, deopotriva.

Dupa legea cererii si ofertei, se asteapta ca, pana iarna viitoare, factura sa se scumpeasca in medie cu 15%, in Regatul Unit, acest lucru scotandu-i pe englezi din calmul lor proverbial (ca sa nu mai vorbim de efectele asupra … moralului scotienilor). Recent, Daily Mail cita un studiu care arata ca 56% din familii inchid caloriferele cand copiii se trezesc dimineata, batranii apeleaza la paturi si mai pun o haina pe ei. La noi, aceste restrictii autoimpuse au cam devenit istorie.

De asemenea, tot la englezi, se preconizeaza ca pana in 2016 numarul gospodariilor „in saracie energetica” se va dubla.

Cu mentiunea ca la ei, in Anglia, precum si in alte tari europene, saracia energetica a devenit o preocupare majora a guvernelor, la noi, nici pana in ziua de azi nu a fost definita categoria consumatorilor vulnerabili. Energy-Center a tratat pe larg problema saraciei energetice si cea a consumatorilor vulnerabili, asa ca nu revenim acuma asupra lor. Sa ne intoarcem insa la Marea Britanie.

Pentru ca tabloul sa fie complet, Norvegia ( furnizorul extern cel mai la indemana pentru englezi ) a anuntat ca, de luna viitoare, baga in revizie conducta submarina prin care aproviziona UK. Altfel spus, asta inseamna noi presiuni asupra pretului, avand in vedere ca se vor cauta surse de aprovizionare mai scumpe, cum ar fi sa se aduca gaze lichefiate din Quatar – doua saptamani cu vaporul pe mare la care se adauga procesele de transformare a gazelor lichefiate ( pe terminalele din Spania si Italia nu se poate conta prea mult, avand in vedere ca si acolo temperaturile sunt neobisnuit de scazute).

Evident, pe fondul lipsei de gaze, aceasta scumpire conjuncturala nu exclude scumpirile programate, care vin din includrea regenerabilelor ( cate 2% pe an, pana in 2020), precum si a altor costuri, unele dintre ele regasite si in Romania.

Cum s-a ajuns la o asemenea situatie ? Adica, tocmai britanicii sa stea la mana vremii (asa cum noi, spre exemplu, ne rugam vara sa ploua, sa avem mancare mai ieftin)? Ei, uite ca se poate. O situatie cu atat mai paradoxala cu cat Marea Britanie este inca printre privilegiatii Europei la capitolul independenta energetica ( spre exemplu, nu este nevoita sa importe decat 30% din necesarul de gaze naturale, la fel ca Romania pe timp de iarna).

Iata cateva explicatii:

* Pe o piata liberalizata aproape in totalitate , in care, natural, profitul dicteaza, producatorii asteapta sa vada stimulente de la guvern pentru a investi in cresterea capacitatii de stocare (in care sa pompeze gaz mai ieftin in timpul verii).

* Dependenta puternica de productia pe gaze, atat in ce priveste incalzirea (86%) cat si productia de energie electrica (45%).

* Renuntarea, mai mult sau mai putin fortata ( din motive de eficienta, de norme Europene sau de expirarea duratei de exploatare) la centralele pe carbune. Spre exemplu, chiar in aceasta luna ies la pensie două centrale ( de 1200, respectiv 2000 MW). Iar noile investitii intarzie sau sunt incetinite ( in eoliene, nucleara, gaze), din cauza „uriasei inceritudini” pe care o intretine guvernul – după cum spune seful SSE, al doilea mare furnizor de energie pe piata britanica. Piata care in urmatorii trei ani va ajunge sa se confrunte cu pene de curent, avertizeaza furnizorii si chiar seful agentiei de reglementare, Ofgem, admite ca trebuie luat in calcul acest risc

( dupa cum spune, sanse de 1 din 12).

Redam mai jos cateva statistici comparative intre noi si ei si lasam cititorii sa comenteze pana unde se poate merge cu analogia.

Sursa Comisia Europeana, Directoratul pt. Energie, 2011

Ca sa revenim la comparatia cu Romania, trebuie sa spunem ca tara noastra detine in prezent o capacitate de inmagazinare utila de 3,2 mld mc/an, care este utilizata anual intr-o proportie de cca. 80%, adica necesar anual efectiv al ultimilor 5 ani fiind de 2,5 mld mc.

Practic, capacitatea de inmagazinare la momentul de fata este in exces fata de cerere. Este cazul sa o marim, asa cum se prevede in strategia de guvernare a actualului Cabinet? Noi credem ca nu. Invocarea obsesiva a faptului ca in anumite zile din iarna nu exista capacitate suficienta de extragere a gazelor din inmagazinare, este una falsa in momentul de fata :

– in zilele de iarna dezechilibrele induse de unii furnizori, determina ca iesirile din SNT (Sistemul National de Transport) sa fie mai mari decat intrarile in SNT, aceast lucru facandu-se cu permisiunea TRANSGAZ, care intra in panica daca situatia nu se stabilizeaza natural (cresterea temperaturii exterioare) si solicita disperat extragerea mai multor gaze din inmagazinare (gazele din import ar trebui sa le cumpere cele din inmagazinare, nu)

– astfel apare falsul crez ca deoarece nu se pot extrage mai multe gaze din depozite (chiar daca sursele de import sunt folosita la o treime din capacitate) aici este problema si trebuie construite mai multe depozite;

– constructia de noi depozite determina, inutil costuri mai mari pentru clientii finali, care in fapt platesc pentru lipsa disciplinei pe piata a unor firme care fac profit din furnizarea de gaze, pentru neaplicarea legislatiei specifica de catre TRANSGAZ si pentru decizii utopice ale guvernantilor de crestere a capacitatii de inmagazinare;

Toate aceste lucruri sunt valabile pentru Romania si nu pentru Marea Britanie, care, paradoxal, ar putea sa se inspire pe ici pe colo si de la noi.