Care este miza mutarii sediului social al unor mari companii energetice din provincie la Bucuresti?

Marele proces de restructurare si eficientizare a Complexului Energetic Oltenia ar putea incepe cu mutarea sediului social la Bucuresti. In acest fel, minerii din Valea Jiului, apartinand Complexului Energetic Hunedoara, inseamna ca au anticipat bine ca “soarele rasare de la Bucuresti”, inca de prin anii 1990, cand au venit sa instaureze democratia la chemarea liderilor luminati ai Romaniei din acea vreme. Sa vedem daca pentru iesirea din impas si sediul social al Complexului Energetic Hunedoara se va muta in Capitala. Ar urma apoi, in mod firesc, mutarea sediului social al Romgaz si Transgaz si provincia s-ar alege cu o Capitala nu multiculturala, ci multipotenta. Descentralizarea, regionalizarea au devenit deja elemente ale unui trecut demult uitat, caci controlul poate fi exercitat mult mai bine de la centru.”Fondurile finantarii regiunii vin de la societatile comerciale, din impozitele percepute si TVA-ul platit. Astfel, regionalizarea determina ca sursele de bani, care altadata ajungeau la Bucuresti, sa se opreasca, intr-o mare masura, la nivelul Regiunii”, se spunea in proiectul de regionalizare a Romaniei, la care s-a lucrat ani la rand. Se pare ca nimic nu mai este valabil azi.

Sunt putine companii de stat care activeaza in sectoare cheie ale sectorului energetic romanesc, cu sediul social in alta parte decat la Bucuresti. Intamplarea face ca acestea sunt si printre cele mai mari din toate punctele de vedere: si ca numar de angajati si ca platitori de taxe si impozite sau TVA si ca centre de formare profesionala. Suficient sa ne raportam doar la cele patru companii amintite mai sus. Proiectul de mutare a sediului social al acestor companii la Bucuresti nu este insa unul nou. In urma cu trei ani, fostul ministru al energiei, Constantin Nita, declara urmatoarele: “ conducerea Transgaz si conducerea Romgaz se vor muta la Bucuresti, pentru a se putea implica mai usor in proiectele viitoare – interconectari, valorificarea resurselor locale in beneficiul economiei locale. Este important ca aceste doua companii valoroase sa fie parte activa la discutiile, respectiv la proiectele de perspectiva pentru viitorul sectorului energetic din Romania.” Constantin Nita nu a mai apucat sa-si duca proiectul pana la capat, dar iata ca gandirea lui nu a fost una trecatoare.

Interesant este ca atat in motivatia din urma cu trei ani, cat si in cea de azi, mutarea sediului social se leaga de mari proiecte, de eficientizare, de un dialog mai bun cu autoritatile etc. Asa o fi, dar nu am vazut de atunci incoace, la nici o companie energetica ce avea deja sediul social in Bucuresti sa performeze in mari proiecte de interconectare, de valorificare a resurselor sau in beneficiul economiei locale. Dar, ce mai conteaza?

Situatia dificila in care a ajuns Complexul Energetic Oltenia poate explica, intr-o anumita masura, dialogul mai direct cu decidentii de la Bucuresti. Dar, daca in cazul Romgaz sau Transgaz, unde, la fel ca in cazul CE Oltenia, conducerea companiilor este asigurata de echipe manageriale desemnate in baza principiilor guvernantei corporative nu vedem de ce e important ca sediul social se afla la Medias, Targu Jiu sau Petrosani. Ce relevanta are acest lucru prin comparatie cu parametrii de performanta pe care echipele manageriale, desemnat prin concurs, si le-au asumat?

Intersant este ca noul ministru al Energiei, Victor Grigorescu, saluta decizia celor de la CE Oltenia de a-si muta sediul social la Bucuresti si spune ca “este un lucru bun, care trebuia facut de mult timp si care da o sansa reala complexului de a asigura pe viitor cele peste 15.000 de locuri de munca.Nimeni nu trebuie sa se teama de venirea Complexului Energetic Oltenia in Bucuresti”, a punctat ministrul. Interesanta opinie si nu intelegem problema cu “teama” sau cu cele 15.000 de locuri de munca.

In opinia lui Grigorescu, daca CEO avea un birou in Capitala, soarta companiei ar fi fost mai buna! „Unde era Complexul Energetic Oltenia cand la Bucuresti s-a decis in defavoarea sa? Unde erau liderii de la Complexul Energetic Oltenia cand in Parlament sau la Autoritatea de Reglementare in Energie se discuta despre viitorul carbunelui romanesc? Unde erau specialistii Olteniei cand, la Bruxelles, unii si altii vorbeau de conditiile de mediu de la grupurile energetice? Daca CEO ar fi avut un birou in Capitala, soarta Complexului nu ar fi fost astazi asa de grea”, a precizat Grigorescu. Recunoastem, ne scapa profunzimea problemei. Domnul ministru ne spune ca autoritatile locale nu vor pierde bani la bugetul local, din contra, iar conducerea companiei nu se va muta nicaieri. Companiile din energie nu se conduc din birouri confortabile, ci de catre cei care, in fiecare zi, cu hotarare, muncesc pentru a le asigura un viitor, a spus acesta. Inseamna ca la Bucuresti, birourile nu vor fi confortabile deloc?

Sa ne intoarcem insa la precedent. CE Oltenia si CE Hunedoara nu au fericita soarta a celorlalte companii de stat cu sediul social altundeva decat in Bucuresti. Daca Romgaz si Transgaz vor fi aduse si ele la Bucuresti ramane de vazut. Aici lucrurile vor fi insa mult mai complicate. Ce ar fi fost insa ca toate aceste companii, inainte de a se tupila pe langa pulpana guvernului (la Bucuresti) ar fi incercat inca de pe vreme in care erau vedete sa joace regional? Cu alte cuvinte, sa-si deschida sedii, reprezentante in marile capitale ale Europei, acolo unde se iau deciziile importante in domeniul energetic. Nu mai departe, Romgaz trebuia sa fie prezenta cu un sediu in Viena, unde se afla bursa de gaze la care Romania este deja racordata si unde se afla sediile celor mai mari companii de proiecte energetice pentru aceasta zona a Europei in care se afla si Romania. Cum putem juca noi regional de la Bucuresti, daca nu suntem acolo unde se iau deciziile? Pana una alta chiar si Mediasul este mai aproape de Viena decat Bucurestiul. Am mai spus-o si cu alte ocazii. Daca marile companii energetice cu capital romanesc nu trec granita vor fi acaparte in cel mai scurt timp de concurenta. Putem apoi sa plangem ca nu ne vindem tara. Bucurestiul nu este buricul pamantului si nici macar al Romaniei, in totalitate.