Care este miza Parchetului in anchetarea ministrilor Videanu si Vosganian?

Dupa scurgerea a trei ani de la marea facilitate acordata de Ministerul Economiei unor mari consumatori de gaze din Romania, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) a solicitat inceperea urmaririi penale impotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian, si a fostului ministru Adriean Videanu, pentru „complot si subminarea economiei nationale”. Procurorii ii acuza pe cei doi ca au favorizat compania Interagro, detinuta de magnatul Ioan Niculae, sa obtina preturile preferentiale de la compania de stat Romgaz, cauzand un prejudiciu de 130 de milioane de euro.

O prima intrebare pe care ne-o punem vizavi de aceasta urmarire penala este de ce in cauza este cercetat doar grupul Interagroc, atata vreme cat alte trei mari companii au beneficiat de facilitatea amintita? Putem avea si un eventual raspuns. Interagro, care a luat cel mai mult gaz din productia interna, respectiv de la Romgaz, nu si-a achitata nici pana in ziua de azi obligatiile catre furnizorul Romgaz si, mai mult ca sigur, nici nu intentioneaza sa le achite. Nu stim daca putem vorbi despre subminarea economiei nationale, dar cert este ca in carca unor alti consumatori de gaze din Romania, inclusivi cei casnici, a fost aruncata povara subventionarii gazelor pentru cele patru companii. Si pentru ca asta sa nu se mai repete, cineva trebuie sa plateasca.

Din referatul intocmit de catre procurorii D.I.I.C.O.T. rezulta suspiciunea rezonabila ca, in perioada decembrie 2006 – decembrie 2008, VARUJAN VOSGNIAN, iar in perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, VIDEANU ADRIEAN, in calitate de ministri ai economiei, au aprobat, semnat si sustinut in Guvern un numar 6 ordine, respectiv trei Memorandumuri, in scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului infractional constituit de catre invinuitul IOAN NICULAE si au utilizat SNGN ROMGAZ SA (unitate nationala de interes strategic) in interesul privat al SC INTERAGRO SA, acordand discount-uri comerciale substantiale la livrarea de gaze naturale catre SC INTERAGRO SA, peste plafoanele practicate de SNGN ROMGAZ SA, precum si gaze naturale doar din productia interna, cu nerespectarea dispozitiilor legale si in conditiile in care SC INTERAGRO SA inregistra debite mari la plata gazelor consumate, cauzand un prejudiciu de  aproximativ 130 milioane USD.

Se impune, in aceste conditii, sa facem si noi o recapitualre a faptelor, cel putin pe perioada 2009-2010, cand sub impactul crizei economie, Guvernul a lasat Ministerul Economiei sa ia decizii care sa vina in sprijinul unor agenti economici, mari consumatori de gaze. Sub aceasta deviza insa, lucrurile au luata o alta intorsatura. Asadar, patru mari consumatori industriali au beneficiat de o facilitate exclusiva din partea guvernului: timp de 18 luni, aceste societati (InterAgro, Azomures, Elcen si Upsom) au consumat gaze exclusiv din productia interna, platind un pret pe mia de metri cubi ramas pana in ziua de azi “confidential”.

Marele beneficiar al acestei masuri a fost grupul Interagro, care este si in momentul de fata portavocea marilor consumatori industriali. Concret, facilitatea guvernului a permis celor sase combinate din grup sa exporte circa 80% din productia de ingrasaminte, la o valoare de peste 500 de milioane de dolari. Mariana Gheorghe, directoarea Petrom, spunea la vrema respectiva ca aceasta operatiune a fost un export indirect de gaze naturale ieftine din productia interna.

Se putea trece cu vederea aceasta facilitate, pe motivul ca si alte tari comunitare isi protejeaza industria in momente de criza, daca InterAgro si-ar fi achitat la timp platile catre furnizorul de gaze Romgaz, creantele acumulate pentru anul 2009 fiind in valoare de aproximativ 150 de milioane de euro, exact suma pe care patronul Ioan Nicolae pretinde ca ar fi livrat-o bugetului de stat sub forma de taxe si impozite.

Societatea Romgaz, aflata in proprietatea statului, a fost obligata sa livreze respectivelor societati, numai in perioada noiembrie 2009-septembrie 2010, peste 42 % din totalul gazelor comercializate, din care industriei chimice i-au revenit 33%. In ciuda faptului ca aceasta asa zisa masura anticriza, de sprijinire a unui anumit sector industrial, ar fi trebuit sa fie transparenta in totalitate, atat Ministerul Economiei cat si societatea Romgaz au refuzat sa comunice preturile la care s-au incheiat contractele, pe motivul ca acestea ar fi “confidentiale”.

Daca luam insa in considerare un pret mediu, pe care Romgaz il utiliza in formarea cosului de gaze, respectiv circa 160-165 dolari/1000 metri cubi de gaze, si ca in cele 18 luni cat a durat facilitatea au fost comercializati peste 4 miliarde metri cubi de gaze numai catre cele patru societati, ajungem la concluzia ca Romgaz ar fi trebuit sa incaseze peste 640 milioane dolari numai din aceste tranzactii. In schimb, daca tinem seama de pretul gazelor naturale din import, care depaseau la momentul respectiv nivelul de 350 dolari/1000 metri cubi si ca aceste gaze intrau in cosul de consum chiar si pana la 30 de procente, inseamna ca beneficiarii facilitatii au facut economii de peste 100 de milioane de dolari, bani curati intrati in conturile lor.

Si atunci, ca si acum, presiunile asupra guvernului, in sensul prelungirii facilitatii, au venit aproape in exclusivitate pe filiera InterAgro. Proprietarul grupului, Ioan Nicolae, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, a avertizat guvernul cu inchiderea celor 6 combinate chimice pe care le detine si implicit cu disponibilizarea a circa 7.000 de oameni. Intre altele, Nicolae a amenintat inclusiv cu mutarea intregii afaceri in Bulgaria. Ciudat este ca nici un reprezentant al celorlalte trei societati aflate in aceeasi situatie cu InterAgro nu s-a solidarizat cu Ioan Nicolae. Vedeti vreo deosebire intre situatia de atunci si cea de azi?

InterAgro a cumparat de la Romgaz, prin facilitatea de care amintim, 1.100 miliarde metri cubi de gaze, ceea ce echivaleaza cu circa 20% din productia de atunci a Romgaz. Mai mult decat atat, ceea ce nu a spus nici Ministerul Economiei si nici Ioan Nicolae, InterAgro a beneficiat si de un discount de circa 20% din pretul productiei Romgaz. Drept rasplata, la sfarsitul anului 2009, creantele restante ale InterAgro la Romgaz erau in valoare de 600 de milioane lei, circa 150 milioane euro. Aceste creante erau aproape echivalente cu cantitatea de gaze consumata in 2009. De asemenea, existau somatii de intrerupere a serviciului de transport, pentru neplata obligatiilor din contractele pe care InterAgro le avea cu Transgaz (transportatorul national de gaze naturale) si Romgaz, pentru aproape fiecare luna din 2009, dar si din 2010.

Restul e treaba Parchetului.