O economie este performanta daca gradul de liberalizare al pietelor este maxim, lucru valabil si pentru energie si gaze

In timp ce piata de energie electrica din Romania a atins performante similare cu ale celor mai dezvoltate tari din Uniunea Europeana, din punct de vedere al gradului de liberalizare, piata de gaze a sarit in extrema cealalta. Suntem pe ultimul loc in ceea ce priveste gradul de liberalizare, daca ne comparam cu tarile care au si ele productie proprie de gaze. Paradoxul si mai mare consta insa in faptul ca, in baza evolutiilor cotatiilor internationale ale gazelor, Romania a atins deja punctul de convergenta intre pretul gazelor din productia interna si cel al gazelor din import, moment in care, conform legii, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) trebuie sa renunte la pretul reglementat. Practic, piata trebuie sa fie declarata libera inca de la inceputul acestui an gazier, impins tocmai din motivele aratate mai sus de la data de 1 iulie la data de 1 octombrie.

Inevitabilul s-a produs si orice tertipuri gasite de catre autoritati in ideea de a prelungi termenul de liberalizare al pietei de gaze sunt inutile. Este un fapt recunoscut inclusiv de catre presedintele ANRE, Niculae Havrilet, care declara la Conferinta Energy-Center de saptamana trecuta ca este intru totul de acord cu eliminarea calendarului de liberalizare (valabil pana la inceputul anului 2018), in ciuda faptului ca piata nu ar fi inca pregatita pentru acest lucru. Unde-i lege nu-i tocmeala insa. In acelasi timp, inclusiv dezbaterile din Comisia pentru Industrii si Servicii din Camera Deputatilor pe marginea modificarii Legii energiei si gazelor au in vedere eliminarea calendarului, implicit o liberalizare timpurie a acestui segment de piata.

Toate bune si frumoase pana aici, insa, asa cum ne-am intrebat si noi in Conferinta organizata la Palatul Parlamentului (“Este posibila o finalizare timpurie a procesului de liberalizare a pietei de gaze din Romania: cine castiga, cine pierde?”), impactul liberalizarii va fi unul deloc usor de depasit. Va castiga consumatorul aflat inca sub regim reglementat la pret, vor pierde producatorii sau furnizorii, va incasa mai putin la buget statul roman, vom asista la o crestere a importurilor de gaze, va exista o piata concurentiala reala, vom avea certitudinea trecerii perioadei de iarna fara probleme majore in sistem, va exista o echilibrare corecta a sistemului, respectiv o impartire echitabila a costurile intre cei ce produc dezechilibre si cei ce reglementeaza? Sunt numai cateva intrebari la care, cel putin in momentul de fata nimeni nu are curajul sa raspunda.

Situatia consumatorilor

Sa incepem cu consumatorii de gaze din Romania, pentru care, cel putin in teorie, orice reglementare trebuie sa aiba ca scop final o mai buna deservire si implicit un pret corect. Trebuie spus din capul locului ca tocmai acest segment al lantului productie, transport, distributie, furnizare va fi cel care va resimti cel mai putin efectele unei dereglementari timpurii a pietei. In lipsa interconexiunilor cu tarile vecine, astfel incat aceste interconexiuni sa fie valabile in ambele sensuri de circulatie a gazelor, consumatorul roman (casnic sau industrial) va ramane inca la mana celor doi mari producatori din Romania (Petrom si Romgaz), in ciuda faptului ca gazele din import ar putea scadea si mai mult. Exceptie o face insa perioada de iarna, de varf de consum, cand gazele din productia interna nu ar mai putea acoperi necesarul. Si in aceste conditii apar insa probleme, pentru ca data fiind capacitatea redusa a conductelor noastre pe relatia cu tarile vecine, s-ar lua masura inchiderii unor mari consumatori, astfel ca gazele mai ieftine nu vor putea acoperi mare lucru in factura finala. Lucrurile sunt insa si mai complicate cand vorbim de echilibrarea sistemului, de conditiile date de inmagazinare si mai ales de povara pe care taxele impuse de stat o pune pe pretul final de la consumator.

Vom incerca sa lamurim pe rand toate aceste probleme, dar ideea de baza este ca o piata liberalizata suta la suta, in actualele conditii interne ale Romaniei nu va aduce absolut nici un beneficiu asupra consumatorului final. Pentru ca punem inca odata carul inaintea boilor, de data asta chiar fara sa vrem, rezultatele sunt in consecinta.

Pozitia producatorilor

Incepem cu o paranteza. Ca de obicei, al doilea mare producator de gaze din Romania (compania OMV Petrom) refuza orice dezbatere publica pe aceasta tema. Mult mai deschisi si mai transparenti sunt cei de la Romgaz, care au prezentat, atat in interviurile realizate de catre noi, cat si la Conferinta despre care am amintit, pozitia reala a celui mai mare producator. Vasile Ciolpan, directorul Departamentului Comercializare din cadrul Romgaz, recunoaste ca o liberalizare timpurie a pietei poate crea multe probleme, inclusiv in ceea ce priveste activitatea producatorilor: ” Daca ne uitam la conjunctura in care suntem se pare ca incercam sa declaram o piata libera inainte de a defini toate implicatiile deciziei. Nu avem un mediu concurential corect , piata din Romania este o piata inchisa si suntem la limita dumpingului. S-a ajuns la situatia in care producatorii sunt dispusi sa vanda, sa negocieze, dar nu are cine sa cumpere. Si daca nu tinem seama de sistemul de taxare, in realitate vorbim de o suprataxare, ajungem sa comparam preturi dar in conditii cu totul si cu totul diferite de piata. Pretul gazelor despre care vorbim noi acum este unul conjunctural, nu este un pret de piata pentru ca nu reflecta ecuatia cerere-oferta. Noi avem declarata o piata libera la clientii non-casnici, dar in realitate aceasta este influentata si determinata de obligatia noastra de a vinde pe piata reglementata. Este evident ca cererea si oferta nu functioneaza pe piata din Romania, iar peste aceasta realitate se adauga suprataxarea gazelor interne”.

(va urma)