Cat ne-a costat alimentarea cu energie electrica si gaze in zilele de ger si cine suporta costurile?
Romania a trecut cu brio cele aproape zece zile de ger din luna ianuarie, atat din punct de vedere a aprovizionarii cu energie electrica cat si din punctul de vedere al aprovizionarii cu gaze. Chiar daca sistemul national de transport gaze a avut ceva emotii, consumul crescand de la o medie de iarna de 50 milioane metri cubi pe zi la peste 62 milioane metri cubi pe zi, importurile suplimentare, oprirea unor instalatii, extractia din depozite au facut sa nu intram in colaps. Cu speranta ca o asemenea perioada de ger nu va mai veni in iarna asta, normal ar fi ca in cateva zile sa tragem linie si sa vedem cat ne-a costat mobilizarea asta generala, atat pe partea de alimentare cu energie, cat si pe cea de alimentare cu gaze naturale. Si dupa ce vom cunoaste costurile reale, ar fi normal sa stim si cum au fost repartizate ele pe categorii de producatori, dar mai ales de consumatori.
Presedintele Comisiei pentru Industrii si Servicii din Camera Deputatilor, Iulian Iancu, declara ieri ca ” Romania a importat zilele trecute gaze din Rusia la un pret mai mic decat cel al gazelor din productia interna”, pentru a-si putea acoperi diferenta de consum suplimentara, de circa 5-6 milioane metri cubi/zi. Pe de alta parte, reprezentantii ELCEN Bucuresti, cel mai mare producator de energie termica din tara si unul dintre cei mai mari consumatori de gaze din Romania, afirmau ca in aceste zile de ger ” consumul de pacura a fost de aproximativ 1.500 de tone/zi. De inceputul perioadei de ger, consumul mediu pe zi in instalatiile duale a fost de aproximativ 1.000 de tone.” Intelegem de aici ca ELCEN a functionat in mare masura pe pacura usurand povara sistemului national de transport in ceea ce priveste aprovizionarea cu gaze a populatiei. Nu stim inca ce au facut centralele energetice de la Iernut si Brazi, care functioneaza exclusiv pe gaze si despre care se banuieste ca ar fi fost oprite in varful de sarcina. Daca este asa, ne intrebam unde s-au consumat cele 5 milioane de metri cubi de gaze din import, in fiecare zi de frig?
Ar trebui sa primim raspunsuri la aceste intrebari intr-un timp foarte scurt, caci altfel putem intra la banuieli de aranjamente nu tocmai favorabile consumatorilor romani. Daca domnul Iulian Iancu spune ca gazele rusesti au fost mai ieftine decat cele produse din resursele interne (fara a preciza care a fost pretul lor), atunci nu este exclus ca o parte din aceste gaze sa fie inmagazinate, iar in consum sa fi intrat gaze interne din rezerve la un pret, desigur, mai ridicat. Si cand o fi cazul, gazele ieftine vor iesi din depozite pentru a alimenta populatia la un pret mai mare decat cel de achzitie. Poate nu stiti, stimati, cititori, dar aceste lucruri s-au mai intamplat in Romania ultimilor ani, sub directa obladuire a Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) si unii au facut chiar bani frumosi din aceasta afacere. Sigur, lucrurile erau oarecum diferite, pentru ca la vremea respectiva gazele din import erau mai scumpe decat cele decat din productia interna. Cum ponderea in consum a gazelor din import era de circa 30 % (uneori si mai mult), intermediarii cumparau ieftin vara, inmagazinau si vindeau scump iarna. Acum este oarecum invers, dar principiul este acelasi.
“Zilele trecute, cand a fost ger, am avut o surpriza foarte mare sa constatat ca am importat 5 milioane de metri cubi de gaze pe zi, in varf de consum, la un pret sub cel de productie interna, fata de 530 de dolari pe mia de metri cubi, cat plateam pe vremuri”, a precizat Iulian Iancu. Comparatia cu anii trecuti, cand intr-adevar pretul gazelor este cel amintit nu mai este valabila insa. Dimpotriva, ea poate fi o capcana, tocmai in ideea de a masca ceea ce am afirmat in randurile de mai sus. Pretul gazelor din import a ajuns inca din toamna trecuta sa fie sub cel al gazelor din productia interna, adica pe la vreo 250 dolari/mia de metri cubi, fata de aproape 280 dolari/mia de metri cubi, la gazele interne. Numai ca la vremea respectiva consumul era infinit mai mic decat in perioada de iarna si orice tertip al actorilor din piata putea fi observat mult mai usor de catre consumatori. Cand consumul este mare si siguranta sistemului este pusa in pericol nimeni nu mai vede decat obiectivul final, acela de a nu se intrerupe alimentarea.
Tocmai pentru a evita orice speculatii solicitam autoritatilor, in numele consumatorilor romani, sa ni se faca cunoscute toate aceste costuri suplimentare ale aprovizionarii cu energie electrica si gaze in perioada zilelor de ger. In caz contrar putem banui multe aranjamente necunoscute de publicul larg.