Ce pierdem si ce castigam dintr-un comert haotic si confuz cu energie electrica?

De cativa ani incoace Romania a devenit exportator net de energie electrica, bilantul intre export si import fiind categoric in favoarea noastra. Se spune adesea ca exportam energie ieftina si importam energie scumpa, fara a se tine cont de faptul ca energia curge intotdeauna de la un pret mai mic la unul mai mare. Piata din Romania, cu toate neajunsurile ei, a reusit sa atinga un indicator care in termeni de specialitate se numeste “pret de referinta”. Daca, raportat la acest pret, vindem energie peste granita in conditii avantajoase pentru noi, sau importam in aceleeasi conditii inseamna ca am facut un pas inainte. Numai ca, in Romania, concurenta place unora si displace altora. Si legislatia intretine aceasta competitie nefireasca din doua motive: fie nu stim, fie nu vrem sa stim.

Producatorii de energie electrica din Romania acuza faptul ca sunt ingraditi sa faca export direct de energie electrica si ca trebuie sa treaca obligatoriu prin OPCOM (operatorul pietei de energie electrica), unde sa-si puna ofertele de vanzare. De aici si pana la reintroducerea contractelor bilaterale de energie nu mai este decat un pas. In sustinerea acestui comert direct, administratorul judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, spune ca “producatorii de energie detinuti de stat pierd cateva zeci de milioane de euro in fiecare an din cauza unui alt tip de “baieti destepti”, cei care exporta electricitate.” “In 2012, am decuplat «baietii destepti» de la energia Hidroelectrica, denuntand contractele cu traderii de energie, pentru ca statul roman, printr-o interpretare abuziva a unor functionari din cadrul ANRE, sa le puna pe tava acelorasi baieti destepti un monopol, si anume monopolul exportului de energie. In 2014 vorbim de un export de 8,7 TWh, iar in 2015 de un export de peste 10 TWh. Daca punem o diferenta de 2-3 euro la aceasta energie exportata, rezulta ca in fiecare an producatorii de energie, fie vorbim de Nuclearelectrica, Complexul Energetic Oltenia sau de Hidroelectrica, au fost vaduviti de cateva zeci de milioane de euro in fiecare an, bani care in loc sa intre in buzunarele companiilor statului roman, au intrat in aceleasi buzunare, ale «baietilor destepti»“, spune Borza.

Sa fie si traderi de energie, dar acestia sa fim noi

Aceste declaratii dau bine celor care stau inca sub imperiul sloganului “ne vindem tara degeaba”. Nu au insa nici o legatura cu piata libera de energie si cu toate componentele ei. In acceptiunea domnului Borza, traderii de energie sunt niste capuse si ei trebuie eliminati, pentru ca producatorii sa poata inchide lantul de la un capat la altul? In ce piata libera se mai intalneste acest lucru? Ati vazut vreun producator de cereale, spre exemplu, sa vanda direct produsele fara sa recurga la un trader? Cine isi asuma riscul si pretul concurential al pietei, care odata poate fi sus, odata poate fi jos? Desigur, traderul. In cazul cerealelor, traderii detin si depozite unde pot stoca marfa, astfel incat sa o vanda atunci cand piata ofera un pret competitiv. In cazul energiei electrice, marfa nu poate fi stocata. In schimb, piata, asa cum este ea conceputa are refugii si pentru cei ce tranzactioneaza fara a si produce. Or, adeseori, aceste refugii ii costa enorm pe traderii ce nu-si gestioneaza bine afacerile. Ar putea producatorii sa acopere acest risc? Ne intrebam doar.

Piata sa fie libera, dar cum vrem noi

Romania are o piata de energie mult peste ceea ce reprezinta alte piete de marfuri sau burse, din punct de vedere valoric. In acelasi timp, pe aceasta piata avem prezenti absolut toti posibilii jucatori, de la producatori pana la furnizori si traderi, pentru ca un articol din legea energiei obliga ca orice tranzactie sa fie facuta prin intermediul platformelor puse la dispozitie de operatorul pietei (OPCOM) Noua romanilor nu ne place insa transparenta totala si nici instituirea unor reguli pe care sa le respectam de la un capat la altul. Este in firea noastra sa incercam sa fentam legea si a devenit un obicei ca aceasta eschiva sa fie incurajata de reglementari confuze. Pentru a eximplifica aceste afirmatii amintim doar ca, de ani de zile, legislatia nu defineste clar furnizorul de energie si traderul de energie. Dupa stiinta noastra ar fi licentiati, in calitate de traderi, cam trei companii, restul celor de tranzactioneaza fiind furnizori. Intretinerea confuziei isi are insa explicatiile ei.

Seamana vant, culege furtuna

Din acest punct de vedere, Autoritatea de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) joaca un rol crucial. Numai ca, Autoritatea nu vrea sa se lege la cap pentru a emite reglementari clare si simple. Dimpotriva, pentru ca nu se pune niciodata la aceeasi masa cu operatorul pietei (OPCOM), ANRE mai pune cate un petic (se numeste reglementare), astfel incat sa incurce pe toata lumea. La pozitia exprimata mai sus de catre Remus Borza, presedintele ANRE, Niculae Havrilet declara: ” Hidoelectrica si Nuclearelectrica sunt cei mai ieftini producatori de energie din Romania, astfel ca ar trebui sa vanda in tara electricitatea produsa, nu s-o exporte. ANRE nu a emis nicio reglementare in calea exportului. Insa legea este confuza, lucru pe care l-am stabilit inclusiv cu Consiliul Concurentei. Sunt de acord ca nu trebuie instituita nicio bariera in calea exportului. In cadrul ANRE s-a emis o interpretare a conceptului de piata centralizata, care apare in lege, in timp ce in legislatia europeana nu exista asa ceva, ci doar conceptul de piata organizata,” spune domnul Havrilet. Ce sa intelegem din aceasta disputa aberanta?

Ca o paranteza, daca Hidroelectrica si Nuclearelectrica, care sunt producatori controlati de stat, ar trebui sa vanda pe piata interna energia ieftina,atunci, de ce producatorii de energie din vant sau solar, care nu sunt de stat, nu ar trebui sa faca acelasi lucru tot in tara, in conditiile in care produc o energie si mai ieftina decat cea hidro sau nucleara? Absurd, desigur, in conditiile in care vrem o piata libera.

PS: asteptam si opiniile dumneavoastra. Noi vom continua sa analizam aceste dispute din ce in ce mai aprinse, urmarind cu atentie sensul reglementarilor.