Chiar nu mai sunt rentabile investitiile in energia regenerabila?
Asistam de ceva vreme incoace la o adevarata demonstratie de forta din parte investitorilor in energie regenerabila, pe marginea modificarii schemei de sprijin in defavoarea lor. Am inteles nemultumirea investitorilor, faptul ca planurile initiale de afaceri le-au fost date oarecum peste cap, sau ca au probleme cu returnarea creditelor luate de la banci etc. De aici insa si pana la a afirma ca afacerile cu energie verde sunt perdante este o diferenta ca de la pamant la cer. Atata vreme cat odata realizata investitia, cat intretinerea si costurile de exploatare sunt insignifiante, dar energia produsa intra cu prioritate in sistem si se mai incaseaza si niste certificate verzi (chiar daca mai putine), nu vedem cum aceasta afacere nu ar mai fi inca valabila.
Din 1990 incoace singura companie care a investit in generarea de energie electrica (de tip clasic) din Romania a fost Petrom, companie ce a beneficiat la vremea respectiva de gazele din productia interna ca stimul din partea statului. In carbune, in hidro, in nuclear, in termo nu s-a investit un euro (exceptand cateva retehnologizari), pentru ca statul nu a intervenit si nici nu a putut-o face in sprijinul investitorilor potentiali. A facut-o insa in domeniul energiei regenerabile, haotic ce-i drept, dar si la presiunea deciziilor europene de a ne reduce emisiile de CO2. Asa cum spunea insa la un moment dat un reprezentant al ANRE dinamica schimbarilor in piata de energie este atat de mare incat si reglementarile trebuie sa tina pasul cu ea. Cu alte cuvinte, raiul deschis investitiilor in energia verde si-a inchis partial portile. In nici un caz in totalitate.
Sigur, vor spune investitorii, regulile nu se schimba in timpul jocului. Ei, uite ca se mai schimba, ca peste tot in lume. Dupa stiinta noastra reducerea numarului de certificate verzi pentru investitiile in energia regenerabila este o decizie pe o perioada limitata, urmand ca la sfarsitul acestei perioade investitorii sa-si recupereze cota luata. Care-i atunci marea problema? Faptul ca banii nu mai curg ca pe banda si vin cu anumite sincope? Asa este, dar de venit vin cu siguranta, chiar daca intr-un timp mai indelungat.
Daca Hidroelectrica sau orice alta companie ar construi acum o hidrocentrala, amortizarea investitiei s-ar face in cativa zeci de ani, asa cum s-ar intampla si in cazul reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda. Carevasazica, investitorul isi asuma un risc infinit mai mare decat cel care planteaza niste turbine eoliene sau panouri solare. Goana dupa aur din America a avut cativa ani de glorie, dupa care mirajul s-a atenuat. De ce nu ar intelege investitorii in energia regenerabila ca si EL Dorado din Romania si-a trait traiul? Intelegem nemultumirile lor, dar nu intelegem rapacitatea lor si lipsa de discernamant atunci cand e vorba de sistemul energetic romanesc, vulnerabil la orice schimbare.
S-a marsat exagerat pe decizia Monson de a-si demonta cateva instalatii eoliene pe motivul ca nu ar mai fi rentabile. Ati vazut vreun investitor care si-a plantat turbinele inainte de reducerea schemei de sprijin sa zica ca isi demonteaza instalatiile? Monson s-a trezit cam tarziu sa vina pe piata din Romania, ce-i drept, si avea toate argumentele economice sa-si analizeze investitia? Cine-i de vina ca nu a facut-o? Dupa Monson vine si Electrica sa puna paie pe foc anuntand ca vrea sa externalizeze cele doua proiecte de parcuri eoliene, aflate in stadiul de “gata de constructie”, intrucat investitiile in energie regenerabila nu mai sunt la fel de atractive ca in urma cu cativa ani. Atentie, Electrica recunoaste ca “nu mai sunt atat de atractive”, in nici un caz ca sunt perdante.
Electrica a anuntat inca din anul 2010 ca vrea sa intre pe piata productiei de energie din surse regenerabile si intentiona sa construiasca trei parcuri eoliene in acest sens, fiecare de cate circa 50 MW, insa intre timp a renuntat la unul dintre aceste proiecte. Bun, ce-i impiedica pe cei de la Electrica sa fie pionierii acestor investitii in Romania, mai ales ca este o companie romaneasca si stie mult mai bine decat una straina cum se desfasoara afacerile pe plaiurile mioritice. Electrica, care oricum statea pe o gramada de bani, s-a trezit sa se duca inspre sectorul industriei regenerabile de abia cand a vazut ce castiguri se pot face de aici. Din pacate, da-i romanului mintea de pe urma, Electrica a luat startul cand cursa era pe terminate. Inca odata, cine-i de vina?
Concluzia: s-au investit in trei-patru ani in sectorul regenerabilelor cat s-ar investi in reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda. Daca in prima varianta banii se recupereaza in cativa ani, in cea de-a doua s-a recupera in cativa zeci de ani. Ca sa nu mai spunem ca industria romaneasca, atata cat a mai ramas nu a contribuit cu absolut nimic la dezvoltarea parcurilor eoliene sau fotovoltaice absolut toate componentele materiale fiind aduse din afara. Pe de alta parte, cum era de stiut de altfel, regenerabilele creaza si probleme sistemului energetic, nu numai avanteje. Asadar, mai putin cu vaicareala, domnilor investitori in energia verde si mai multa luciditate. In orice afacere sunt si castiguri si pierderi, dar si riscuri. Noi am sustinut si sustinem industria regenerabilelor, dar cu masura si fara exagerari.
Draga Redactia, articolul acesta este un exemplu rasunator de “asa nu”. In primul rand, este confuz si fara obiect. Ii certati pe cei care indraznesc sa nu mai investeasca in piata energiei verzi, se retrag sau isi vand morile de vant, intrucat “intretinerea derizorie” nu mai este rentabila operational? Asta este o pozitie de activist de partid, nu de analist economic.
Energia verde este nerentabila economic, punct. Si asta din doua motive evidente chiar si pentru un profan care-si bate un pic capul :
1. Densitatea energetica a materiilor prime petrol, carbune si nuclear este mult mai mare decat a vantului, radiatiei solare directe sau biomasei tinere, prin urmare chiar si atunci cand vin « gratis », bilantul economic instalatie/productie este negativ.
2. Energiile “clasice” nu au asociate costuri de externalitate, (de poluare si deterioare a mediului).
Ideea din spatele schemelor de sprijin este simpla: in loc sa penalizam energia poluanta, (ceea ce este dificil de cuantificat si greu de aplicat, in plus nu duce automat la schimbarea structurii de productie), sa sprijinim tintit energia verde, prin tarife care sa le faca competitive si atractive pentru investitori si dezvoltatorii de tehnologie, diferenta de tarif constituindu-se in penalitate pentru poluatori. Din pacate, simplitatea acestei idei nu o face si eficienta. Unul dintre rezultate este acela ca oamenii percep energia verde ca fiind cea care le scumpeste factura, externalitatile energiei poluante ramanand in continuare “discrete” in perceptia individuala. Cu atat mai mult in Romania, ideea s-a dovedit un dezastru pentru toata lumea, mai putin cativa norocosi. Afirmatia despre”generoasa” schema de sprijin in comparatie cu alte tari, a fost adevarata strict pentru parcurile solare, de aceea s-au si dezvoltat de catre toata lumea, ca in vremea anilor 2005-2008 in care atunci cand te asezai pe scaun la frizer, pe langa tuns acesta avea si un teren de vanzare. In schimb, in special pentru biomasa si biogaz, schema a fost intotdeauna la limita rentabilitatii.
Spui, draga Redactia, ca peste tot regulile jocului se schimba in mers ? Afirmatia este superficiala si ipocrita, ca sa nu-i spun altfel. Cand se anunta astfel de schimbari in alte tari europene, scenariul este cam asa :
– Se anunta azi, si se aplica de poimaine, in nici un caz de ieri.
– Este valabil in general pentru cei ce ar urma sa participe, nu pentru cei ce produc deja, in special cand termenul de intrare in vigoare este apropiat.
Iata mai jos, principalele efecte pe care le-a avut legislatia primara din domeniu in Romania, in 7 ani de aplicare :
– Lipsa unei structuri de productie maximale propuse pe tipuri de energie verde si tarifele gresit dimensionate, (nr de cerificate verzi alocat), au dus la o structura foarte proasta a ce s-a realizat in domeniu, (mult solar si vant, practic deloc biomasa si biogaz), ceea ce a deservit industria locala si a dezechilibrat sistemul energetic, in prima faza ;
– Existenta schemei de CV in loc de feed-in tarif, o bomba cu ceas cum se va dovedi mai tarziu ;
– Modificarea ulterioara a schemei de sprijin, (desi a mai reparat din aberatiile initiale), a stricat complet lucrurile, oferind investitorilor si finantatorilor imaginea unei nesigurante depline cu privire la veniturile de bugetat , (de unde sa stiu cand si cum se va mai modifica, daca garantia Statului formulata in lege nu valoreaza nimic ?)
– Bomboana de pe tort, scoaterea din piata a unui mare numar de cumparatori pentru CV,(prin reducerea sau eliminarea obligatiei de achizitie), care a fost o actiune de-a dreptul distrugatoare, intrucat componenta pretului este data de pret energie plus CV, ori daca acesta din urma nu are cumparator, instalatia este complet nerentabila chiar si cu costuri operationale 0. In plus, prin aceasta masura se anuleaza insasi ideea de baza a penalizarii poluatorului…
Prin urmare, draga Redactia, nu-i mai certati pe cei care au lehamite, frica sau dezinteres in a mai vedea cum isi bat joc Guvernele din Romania de orice idee, angajament, strategie sau politica specifica si nu incurajati incompetenta, dezinformarea si lipsa de viziune ce au dus la situatia actuala din domeniul energiei verzi, (care de altfel nu face exceptie de la regula generala a lipsei de viziune din politica romaneasca), prin articole care stralucesc prin superficialitate si tendentiozitate, acolo unde ar trebui sa existe detasare, documentare si argumentare.
Draga Redactie, articolul acesta este un exemplu răsunător de „asa DA”. Analiza lui Athos dovedește lipsa de cunoaștere a domeniului. Reacție organică ca acum 200 de ani..în ton cu numele si imaginea.
Poate fi scuzat doar de justificata revoltă față de guvernanți.
Schema de sprijin pentru energie regenerabila nu se aplica pro-rata. Asadar, in prezent sunt proiecte care nu pot sa isi vanda deloc certificatele. In aceste conditii e evident ca aceste proiecte devin nefezabile. Pe de alta Romania si-a asumat atingerea unor obiective pana in 2020, ca de obicei, din dorinta de a face pe grozavii, mai mari decat alte tari din UE. Cu toate acestea, este posibil ca acest aspect sa ne avantajeze. Daca Romania nu participa la o astfel de schema, si investiile in energie regenerabila nu s-ar fi facut, pretul ar fi fost cu cca 30 – 40 RON/MWh mai mare decat in prezent. Aceasta ar fi presupus un import de energie electrica din alte tari cu preturi mai scazute ca si la noi, preturi determinate de participarea acestora la atingerea obietivelor pentru 2020, si prin urmare un impact la fel nefavorabil asupra producatorilor clasici ca si in ziua de azi. Fata de alte tari, in care schemele de sprijin s-au schimbat, la noi lucrurile au fost mult mai dramatice. Avand in vedere ca am avut o schema pe baza de CV, reducerea numarului acestora si a pretului in contextul in care pretul per MW instalat de solar sau eolian s-a redus cu peste 50%, este clar ca multe proiecte au avut de suferit. De Electrica nu cred ca are rost sa vorbim. O companie de stat cum e Electrica, condusa politic, fara viziune, cu un scop clar de asistenta sociala a angajatilor si propanganda in favoarea celor aflati la conducere, bazandu-se pe veniturile unor clienti needucati si/sau indiferenti la evolutia preturilor, nu ar trebui luata in calcul in cadrul unei analize serioase.
Daca discutam de subventii, nu credem ca in Romania a fost vreodata o industrie mai subventionata in ultimii 25 de ani decat cea pe carbune, respectiv “cogenerare ineficienta”, prin diverse mecanisme pe care nu credem ca are rost sa le amintim. Toti cei care inteleg piata stiu despre ce e vorba, asa ca nu ar trebui sa le plangem de mila. Centralele pe carbune si CET-urile au fost proiectate sa functioneze un anumit timp, si acestea si-au depasit durata de viata. Daca retehnologizezi centrale de acest fel, cati oameni trebuie sa dai afara, daca folosesti cu adevarat o tehnologie performanta si eficienta? Nimic nu poate dura o vesnicie, economia de piata presupune si perdanti nu numai castigatori. Este corect sa ne asteptam sa lucram toata viata in acelasi loc?
Operarea unui proiect de energie regenerabila in actualul context legislativ si de piata, nimeni nu si-o doreste. Majoritatea celor care au investit si au riscat nu mai au incotro. Monsson sunt foarte mari, de aceea si-au permis sa i-a turbinele jos. Le vor monta in alta parte, nu in Romania. Au pierdut niste bani, dar pentru ei este o pierdere acceptabila. Intrebarea este ce se intampla cu restul? La un moment dat se vorbea si de CEZ ca doreste sa vanda proiectul…
Ne gandim la reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda si la Tarnita-Lapustesti. Unde vinzi atata energie? Unde o dai? Cum s-a mentionat si in articol, Petrom are o centrala de 860 MW pe gaz care o opereaza 30 de zile pe an. In loc sa facem cablu submarin cu Turcia, tara deficitara de energie, investitie care ar ajuta pe toata lumea din foarte multe puncte de vedere, sustinem vise irealiste. Fara linii de interconexiune aceste proiecte sunt moarte.
Am platit 1,24 mil. EUR pe un studiu de fezabilitate al acestui cablu submarin si posibilitatile de interconexiune cu alte tari, ca de altfel si strategia noastra energetica, sa se axeze pe acealeasi lucruri care sunt total irealizabile si inutile in contextul actual de piata.
CA PROIECTELE REALISTE SA SE POATA REALIZA TREBUIE LINII DE INTERCONEXIUNE, DE MILIARDE DE EURO, DACA ESTE NECESAR! PENTRU SIGURANTA NATIONALA SI PENTRU O DEZVOLTARE REALA IN ACEST SENS ESTE NEVOIE DE ACESTE LINII! CAND NU VOR MAI PUTEA FI SUBVENTIONATE CENTRARELE CARE NU AU FOST RETEHNOLOGIZATE PANA AZI, CE SE VA INTAMPLA CU OAMENII DIN ACEA ZONA?
Una peste alta investiile in energie regenerabila exista ca sa inlocuiasca tehnologiile actuale si este bine ca s-au facut, chiar daca unele s-au facut cum s-au facut.
Din punctul nostru de vedere, integrarea intr-o piata europeana este o realitate, care ne va prinde din urma. Iar subventiile se vor termina pentru ca legislatia europeana o va impune. Libera circulatie a marfurilor si concurenta corecta vor determina acest lucru. Proiectele de energie regenerabila trebuie sustinute, iar in contextul actual cei care se zbat sa apere acest lucru sunt indreptatiti sa o faca.
Cat de mult patriotism si stiinta de carte trebuie sa ai sa faci o asa buna analiza, dar apropo…mi se pare destul de mult tupeu sa invoci discernamantul unui investitor atat timp cat , stimate scriitorule al acestui articol, traim intr-o lume in care ar trebui sa respectam deciziile fiecarui om de rand…….sau poate stimabile domn inca nu te-ai trezit din comunsim… iar in ceea ce priveste importul de tehnologie, poate ar trebui sa studiezi cum a fost distrusa industria romaneasca si cum cercetarea si dezvoltarea din Romania abia au bani pentru a trai…aici stimate domn nu ai comentarii?.de ce Romania nu are industrie si nu este capabila sa produca. Si uite ca sa stii TOTUSI ca vb fara sa cunosti si arunci doar vorbe in vant……exista o fabrica de panouri la Giurgiu
Ca formator de opinie , credema , nu stiu pentru cine lucrezi, dar speli bine creierul cititorilor