Comisia Europeana sufera de amnezie: din doi in doi ani isi aminteste ca Romania nu este pregatita sa exporte gaze naturale

A facut ceva valva in presa stirea conform careia Comisia Europeana a deschis joi, 1 iunie, o procedura oficiala de investigare, pentru a evalua daca operatorul roman al sistemului de transport de gaze naturale, Transgaz, a impiedicat exportul de gaze naturale din Romania catre alte state membre ale UE. Comisia va investiga daca Transgaz a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata, incalcand astfel normele UE. In realitate, Comisia Europeana face asta de vreo 5 ani si tot nu ajunge la nici o concluzie, caci interconectarile tarii noastre cu tarile vecine au fost realizate in asa fel incat rezultatul final sa fie unul confuz. Teoretic, tranzitul de gaze naturale este posibil, practic nu. Nu stim daca asa au vrut autoritatile romane, sau asa s-a nimerit. Cert este ca in ultimii 25 de ani, Romania nu era interesata in nici un fel sa isi exporte gazele interne atata vreme cat nu-si putea acoperi necesarul de consum. De vreo doi ani incoace insa, lucrurile s-au schimbat si am ajuns sa avem perioade in an in care nu prea avem ce face cu gazele. Exportul ar fi o mana cereasca pentru cei doi mari producatori, Romgaz si Petrom, dar acest export nu prea este posibil din punct de vedere practic. S-a prins si Comisia Europeana, care, la “presiunea” unor producatori din Romania se grabeste sa ne mai ameninte cu infrigmentul, pe fondul unei piete europene dominate de interese de cu totul alta natura. Si, pentru a nuanta procedura de investigare, CE a gasit tapul ispasitor: Transgaz. Nu intamplator, desigur.

Simtindu-se cu musca pe caciula, transportatorul de gaze naturale din Romania (Transgaz) a venit rapid cu un punct de vedere la pozitia exprimata de catre Comisia Europeana:

“In considerarea bunelor practici de guvernanta corporativa, SNTGN Transgaz SA, dorește sa informeze pe toti cei interesati asupra faptului ca, in continuare, compania va intreprinde cu celeritate toate diligentele necesare pentru clarificari și pentru mobilizarea eficace a resurselor și asigurarea datelor, informatiilor, și documentelor de care Comisia Europeana va avea nevoie in procesul de investigatii suplimentare initiat. Demersul Comisiei Europene nu afecteaza capacitatea SNTGN Transgaz de a-și indeplini in continuare misiunea, compania fiind un actor responsabil in efectuarea la timp și in conditii de siguranta a tuturor operatiunilor din domeniul sau de competenta. SNTGN Transgaz acorda atentie și importanta in egala masura planurilor de dezvoltare a retelei nationale de transport al gazelor naturale pe teritoriul Romaniei, cat și implementarii masurilor adecvate pentru integrarea acesteia cu piata europeana a gazelor naturale, inclusiv — fara a se reduce la — dezvoltarea interconectarilor cu state membre ale UE”, se arata in comunicat.

Reprezentantii Transgaz precizeaza ca, in masura in care va fi relevant, vor informa de indata, prin comunicat oficial, “in mod transparent și cu respectarea prevederilor legale”, in legatura cu acele aspecte care pot sa fie de interes deopotriva pentru publicul larg, ca și pentru cei care participa la ori sunt in mod direct interesati de performanta companiei.

Nici ca se putea un raspuns mai aburitor si pe masura investigatiei CE. In aceste conditii ni se pare relevant sa readucem in atentia cititorilor nostri un articol publicat de Energy-Center exact in urma cu trei ani, pe marginea exportului de gaze, care deomnstreaza ca toata disputa nu este decat apa de ploaie. Cat priveste situatia reala, daca vrem sau nu sa exportam gaze, aceasta va face obiectul unui viitor articol. Pana atunic insa sa ne amintim:

Inca din 2012, cand pretul gazelor rusesti se situa in jurul a 300 de dolari/1000 mc (in timp de iarna s-a ajuns si la 500 de dolari) Comisia Europeana anunta deschiderea procedurii de infrigment pentru Romania, pe marginea interzicerii exportului de gaze din productia interna catre pietele europene. Cum tocmai se daduse in functiune conducta Arad-Szeghed, aparent, Romania dovedea ca a realizat interconectarea pe granita de vest si ca, teoretic, schimburile de gaze sunt posibile. Numai ca, pe Arad-Szeghed se pot importa gaze din Ungaria, Austria etc. si in nici un caz nu se pot exporta gaze romanesti. O chestiune de natura tehnica, care pentru a fi rezolvata necesita investitii de cateva zeci de milioane de euro exclusiv pentru partea romaneasca. Trebuia insa sa scapam de amenintarea cu infrigmentul si atunci am descoperit procedura de Backhaul. I-am aburit, au spus autoritatile de la Bucuresti.

Ei, iata ca nu i-am aburit decat un an, caci Comisia Europeana a trecut la a doua etapa a procedurii de infringement impotriva Romaniei, ca urmare a faptului ca legislatia nationala pune bariere in calea exportului de gaze romanesti, iar, in lipsa unui raspuns satisfacator din partea autoritatilor romane, in termen de doua luni, CE se poate adresa Curtii Europene de Justitie, potrivit unui comunicat al Executivului European.

Pai, daca nu am rezolvat problema in doi ani cum s-o rezolvam in doua luni? Noroc ca la Comisia Europeana birocratia este litera de lege, iar cele doua luni se pot transforma chiar intr-un an, cu conditia ca Transgaz sa incepe sa pompeze bani in statii pentru a putea face schimbul de gaze dintr-un sens in altul pe conducta Arad-Szeghed. Desigur, inclusiv in legislatie trebuiesc facute modificari, asa cum s-a intamplat si pe partea de export energie electrica.

Mai exista insa o problema. De saptamana viitoare intra in vigoare obligatia producatorilor de gaze din Romania de a vinde 20% din productie pe cele doua platforme de tranzactionare interne (OPCOM si BRM). Nu am inteles din comunicatul Comisiei Europene daca si asta este o problema. „Comisia Europeana cere Romaniei sa inlature barierele privind exportul de gaze naturale. obligand producatorii din Romania sa vanda cu prioritate gazele pe piata interna si instituind obligatia ca aceste tranzactii sa fie controlate şi aprobate, Comisia considera ca aceste prevederi legislative creeaza bariere nejustificate in fata exporturilor si cere ca acestea sa fie inlaturate”, se arata in comunicat.

Carevasazica, dupa inventia Backhaul am mai nascocit una. Pana sa deslusim in ce masura aceasta prevedere deranjeaza Comisia Europeana merita sa ne intoarcem, totusi, la procedurile gasite de catre Romania pentru a nu intra in infrigment, proceduri pe care noi le consideram firesti atata vreme cat exportul fizic nu este posibil.

Backhaul procedura de rezervare a capacitatii virtuale intr-un punct fizic, pentru a asigura curgerea virtuala a gazelor in sens invers.

Procedura de rezervare a capacitatii virtuale intr-un punct fizic, pentru a asigura curgerea virtuala a gazelor in sens invers (cel putin atunci cand curgerea fizica in sens invers nu este posibila) poarta denumirea de backhaul. Serviciul este folosit in toate tarile europene la punctele de interconectare, iar de catre Ungaria inclusiv la punctele de injectie a gazelor din productia interna in sistemul de transport. Aceasta activitate poate fi activitate reglementata sau nereglementata.

Dar backhaul-ul este doar un serviciu specific activitatii de transport, un instrument comercial care permite curgerea virtuala (comerciala) a gazelor intr-un sens in care nu este posibila curgerea fizica. Acest serviciu este precedat de operatia efectiva de tranzactionare (de export, asa cum impropriu este folosita in vorbirea curenta) a gazelor din Romania spre Ungaria,si trebuie sa fie insotit de contracte de vanzare cumparare intre companii din tarile respective (in general) si de o procedura de swap.

Swap-ul de gaze naturale este un schimb de gaze care prezinta caracteristici diferite, intre doua sau mai multe puncte. Deoarece in situatia Romaniei nu se poate realiza transportul propriu-zis al gazului (fizic) se realizeaza un swap, astfel incat gazul livrat in sistemul de transport din productia interna este „schimbat virtual” cu o cantitate de gaz din import intercomunitar, considerandu-se ca au intrat in Romania gaze din import si au iesit gaze din productia interna.