Cu mainile legate, Complexul Oltenia asteapta salvarea de la Ministerul Economiei

Insolventa pluteste in aer pentru Complexul Energetic Oltenia. Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, Gheorghe Pipera, administratorul Oltchim, doi asi ai insolventelor din Romania, au pus deja ochii pe urmatoarea victima. Intre timp, ministrul delegat pentru energie, Constantin Nita, anunta o noua reorganizare a sectorului de generare a energiei, inclusiv o spargere a Hidroelectrica in ideea de a alipi cateva hidrocentrale de producatorii pe carbune. Evident, tinta nu este alta decat Complexul Energetic Oltenia. Sa fie asta solutia salvarii celui de-al doilea mare producator roman de energie electrica?

Greu de dat un raspuns la propunerea ministrului Constantin Nita. Cert este ca semnalul tras de Energy-Center asupra situatiei extrem de dificile in care se afla Complexul Energetic Oltenia este unul real. Asa cum se intampla adesea in Romania, autoritatile nu reactioneaza insa decat atunci cand este prea tarziu si, cel mai adesea, masurile luate se dovedesc pompieristice. In loc sa se mearga la cauze se judeca efectele.

Spuneam in ultima analiza dedicata situatiei de la CE Oltenia ca reprezentantii Fondului Proprietatea in Consiliul de Administratie al societatii impun vanzarea energiei electrice produsa de CE Oltenia la un pret de minimum 230 lei/MWh. Numai ca, piata noastra de energie a cunoscut in aceasta perioada o evolutie foarte interesanta. In urma scaderii cererii, pretul energiei si ofertele de cumparare s-au redus si ele. In piata pentru ziua urmatoare (PZU), pretul mediu de tranzactionare a scazut chiar pana la nivelul de 150 lei/MWh, in timp ce pe piata contractelor bilaterale pretul mediu se situeaza in jurul a 200 lei/MWh, fata de 230 lei/MWh, inregistrat la sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an. Mai poate vinde CE OLtenia, in profit, energie electrica pe aceste piete?

Pe de alta parte, Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) a stabilit un pret mediu pe piata reglementata de 176lei/MWh, Complexului Energetic Oltenia revenindu-i un pret de 190 lei/MWh, pentru o cantitate de 2,459 TWh, echivalentul a 16% din totalul pietei reglementate. Cu alte cuvinte, de data asta nici ANRE nu mai reuseste sa „ajute”prea mult CE Oltenia, prioritatile fiind indreptate catre Hidroelectrica si Nuclearelectrica.

CE Oltenia estima pentru acest an o productie de energie de 18,5 TWh, in conditiile in care urma sa livreze pentru piata reglementata circa 26% din aceasta.

La aceste preturi, o serie de mari consumatori isi renegociaza contractele incheiate in toamna sau chiar renunta la ele, in ideea de a cumpara energie mai ieftina de la alti traderi. Ce poate face CE OLtenia in aceasta situatie? Practic, conducerea societatii este legata la maini.

Dupa principiul ca un rau nu vine niciodata singur, CE OLtenia are si rolul de „reglator” in Sistemul Energetic National, fiind obligat sa intervina atunci cand energia eoliana creeaza dezechilibre in sistem. Pornirea sau oprirea unui grup energetic la CE OLtenia aduce costuri foarte mari insa, pe care nu le suporta nimeni. Sau, mai bine zis, care se ragasesc in bugetul Complexului Energetic. „Preluarea cu prioritate a energiei eoliene are ca efect cresterea semnificativa a costurilor de producere pentru grupurile energetice pe carbune din cauza unei functionari ineficiente, in regim variabil, la sarcini neeconomice, sub randamentul optim, ca urmare a deselor porniri şi opriri dispuse de DEN pentru echilibrarea sistemului. In ultimele saptamani, aproape zilnic au fost efectuate opriri si porniri a cate unui grup de 330 MW. Au fost cazuri in care, in interval de 24 de ore, DEN a dispus, la Complexul Oltenia, oprirea si repornirea unei capacitati cumulate de aproximativ 800 MW, ceea ce reprezinta costuri de circa 200.000 euro/zi si, implicit, milioane de euro/an”, declara de curand, pentru ziarul Bursa, directorul CE OLtenia, Laurentiu Cuirel.

Asadar, dam tot in calul care trage. Daca acesta va ingenunchea in scurt timp, asa cum se asteapta profetii insolventei, cineva trebuia sa raspunda. Sa nu fie insa prea tarziu.