Cum este folosit pretul la gaze pentru a ascunde lipsa de decizie in ceea ce priveste functionarea corecta a pietei ?

Mai sunt cateva zile pana la 1 aprilie, data in care piata de gaze ar trebuie sa fie liberalizata pentru consumatorii casnici, conform angajamentelor asumate de Romania cu institutiile europene, si nimeni nu stie ce se va intampla. Dupa o declaratie a unui membru al Comisiei pentru Industrii si Servicii din Camera Deputatilor, care lasa sa se inteleaga ca procesul de liberalizare va fi amanat cateva luni, nesustinuta insa de nici o alta institutie responsabila a statului roman, nimeni nu stie ce se va intampla cu Ordonanta 64/2016, respectiv cu liberalizarea, ori amanarea liberalizarii pietei. Legea energiei si gazelor, care trebuia modificata pana la 1 aprilie, a ramas in aer. In schimb, dovada ca ceva se coace in spatele acestor decizii, apar din ce in ce mai des informatii despre cum si cu cat va creste pretul gazelor naturale pentru populatie, de la 1 aprilie. In context, au fost atrasi in acest joc smecheresc si anumiti reprezentanti ai unor patronate, respectiv sindicate, din sectoarele economice cu un consum ridicat de gaze, care anunta apocalipsa industriei daca pretul gazelor va creste cu cateva procente. Interesant este ca toti consumatorii industriali de gaze se afla deja intr-o piata libera, iar liberalizarea pentru consumatorii casnici nu are nici o legatura cu ei. Si atunci de ce se agita?

Dincolo de aceasta capcana cultivata cu insistenta, a cresterii pretului la gazele naturale in eventualitatea unei liberalizari totale a pietei, problemele de functionare a tuturor componentelor respectivei piete sunt lasate intr-un con de umbra, din ce in ce mai pregnant . Pretul este la putere, dar nu in conditiile in care acesta ar trebui sa fie dat de piata, ci in conditiile in care statul atotprotector trebuie sa-l tina in frau. De aici si pana a arunca anatema pe companiile de productie, pe distribuitori sau furnizori nu mai este decat un pas. Ceea ce deja incepe sa se vada. Asa cum spuneam insa problemele pietei de gaze sunt mult mai complexe si exclusiv de rezolvarea lor tine si pretul pe care consumatorul roman il va plati in viitor.

Publicatia Energy-Center va analiza saptamana viitoare (28 martie) tocmai aceste aspecte pe care decidentii politici le ignora cu desavarsire. Daca vrem sa fim corecti cu noi insine trebuie sa abordam exact si fara partinire problemele majore ale pietei de gaze din Romania. Am inceput acest lucru inca din toamna anului trecut, cand am incercat impreuna cu actorii pietei de gaze sa deslusim meandrele Ordonantei 64, care, pentru moment, ne-a salvat de infringementul Comisiei Europene, dar ne-a permis sa trecem si perioada sezonului rece prin subventionarea pretului la gaze pentru centralele termice care furnizau caldura si apa calda. Tocmai aceste unitati ar urma sa fie “afectate” de o liberalizare a pietei, dar nu pentru ca ar fi ceva anormal, ci pentru simplu motiv ca s-au obisnuit sa nu-si faca griji atata vreme cat statul isi asuma aceasta responsabilitate.

Asadar, in preambului conferintei noastre din data de 28 martie reamintim cateva din concluziile ultimei dezbateri (din luna octombrie) pe marginea unei corecte functionari a pietei de gaze. Ne-am propus dezbateri reale, pe fondul aplicarii efective si eficiente a asigurarii transparentei, concurentei si nediscriminarii pe piata gazelor, respectiv discutii privind aplicarea Ordonantei de Urgenta nr. 64/2016, pentru modificarea Legii energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012. Redam mai jos cateva idei desprinse dupa aceasta dezbatere:

“Ordonanta de urgenta este considerata ca primul act normativ de la inceperea procesului de liberalizare a pietei de gaze, care, departe de a fi perfect, venea si determina transformarea cuvintelor ” transparenta, concurenta, nediscriminare” in concepte care sa poata fi aplicate, masurate si verificate, cu ajutorul unor proceduri, instructiuni si metodologii. Ordonanta trateaza fundamentele libertatii pietei, care pot sa schimbe radical comportamentul in piata. Se creaza premisele verificarii comportamentului jucatorilor si dezvaluirea adevaratelor lor intentii, concomitent cu verificarea faptelor de catre oricine si oricand.”

“Astfel, apare posibilitatea distrugerii mitului: sacrificiului unor firme de furnizare gaze, pentru binele poporului roman, vegherii institutiilor asupra binelui populatiei. In fapt, aceasta Ordonanta vorbeste de lucruri care ar fi trebuit sa se realizeze ad-hoc in ultimii 16 ani pe piata de gaze naturale si nu impuse printr-o lege:

– sa se faca dovada achizitionarii gazelor naturale pentru populatie in conditii de minimizare a costului resurselor alocate (apreciem ca in ultimii ani nu intotdeauna s-au minimizat costurile pentru achizitia gazelor pentru populatie, acesta fiind unul din elementele care a dus la escaladarea pretului);

– sa se faca dovada achizitionarii gazelor naturale pentru populatie, prin proceduri care sa asigure posibilitatea oricarui furnizor de a participa la procesul de selectie pentru a se obtine pretul corect (limitarea participarii unor furnizori in procesul de achizitie a gazelor a facut ca pretul gazelor achizitionate-vandute, sa nu fie intotdeauna cel corect);

– sa se faca dovada ca sunt asigurate conditiile de concurenta pe piata (gazele achizitionate in ultimii ani s-au bazat adesea pe existenta unei singure relatii comerciale, fara a exista intentia consultarii altor oferte si cu atat mai putin a fara a exista fapte privind achizitia gazelor pe baza unor proceduri de cerere si oferta concurentiale);

– sa se faca dovada achizitionarii gazelor naturale prin proceduri care sa asigure transparenta (activitatea de furnizare gaze este lipsita de orice proceduri “ bune practici “ care sa arate intentia de a asigura vanzarea “ cumpararea transparenta a gazelor si care sa permita ulterior verificarea daca faptele au coincis cu intentiile);

– sa se faca dovada ca sunt asigurate conditii de acces transparent la piata (activitatea de furnizare gaze se realizeaza cu precadere in baza unor contracte bilaterale, fara a prezenta publicului larg conditiile de acces la ofertele de vanzare, modul in care furnizorul se asigura ca intreprinde toate masurile pentru a obtine un pret corect, ca nu foloseste preturi de dumping, ca exista o conexiune intre clauzele contractului si pret sau discouturile acordate etc.);

– sa se faca dovada ca sunt asigurate conditii de acces nediscriminatoriu la piata (activitatea de furnizare gaze din Romania nu a permis tuturor actorilor sa aiba posibilitatea de a avea acces la ofertele de gaze, existand numeroase bariere selective si care restrangeau masiv in fapt concurenta si dezvoltarea pietei).

Toate aceste aspecte si multe altele ar fi trebuit sa le aiba in vedere autoritatile atunci cand si-au pus problema modificarii legii energiei si gazelor. Cam complicat, si pentru a nu lasa impresia ca nu se vrea s-a aruncat in piata problema pretului. Suficient ca opinia publica sa spuna nu liberalizarii.