Cum ne-am furat caciula cu redeventele petrolifere?

2014 a fost anul crucial pentru statul roman, in ceea ce priveste elaborarea unei noi legi privind redeventele petroliere. Se implineau atunci 10 ani de la privatizarea Petrom si restrictia autoimpusa a statului roman de a nu modifica redeventele expira. Cu alte cuvinte, aveam dreptul de a ne valorifica resursele solului si subsolului fara restrictii. Din pacate, piata petrolului a inceput sa cada la nivel international, iar libertatea noastra de a ne valorifica resursele devenea din nou ingradita. Cum sa ceri redevente mai mari pentru exploatari ajunse deja la maturitate, in conditiile in care preturile internationale ale titeiului aveau o cadere consistenta? Ideea de baza era ca o noua lege a redeventelor trebuia sa tina seama obligatoriu de evolutia pietei internationale. Si asa se face ca statul roman nu a luat nicio decizie, fapt speculat ulterior de companiile din domeniu, care nu numai ca refuza o alta grila de calcul a redeventelor, dar sugereaza ca mai bine ar fi ca aceste redevente sa nici nu mai existe, daca vrem sa mai avem petrol si gaze in viitor.

S-a declansat o adevarata campanie la nivel national, prin care ni se sugera ca bogatiile solului si subsolului sunt pe cale de epuizare, iar daca cineva se incumeta, totusi, sa-si asume riscul de exploatare, atunci sa nu fie taxat decat asa, putin cate putin …prin partile esentiale, fara a fi afectat profitul. Cu alte cuvinte, daca ma risc sa fac o investitie in anumite zacaminte, nu ma taxati caci asigur locuri de munca, continuitate, tehnologie etc. De ce nu ar fi valabil acest lucru si in industria de confectii, spre exemplu? Ecuatia s-a schimbat in esenta, in sensul in care statul sa nu mai ia decat foarte putin, inspre nimic, iar companiile de exploatare sa-si asume un risc garantat tot de catre stat. Asa se face ca, in virtutea incurajarii viitoarelor investitii in noi perimetre petrolifere, redeventele trebuie sa ramana unde sunt (in cel mai bun caz) sau sa dispara in alte zone cu grad mare de risc.

Nu trebuie sa citim noua strategie energetica ca sa intelegem unde ne situam cu rezervele de petrol, gaze sau carbune si alte resurse minerale. De vreo 20 de ani incoace ne-am impacat cu gandul ca ele (resursele) sunt spre epuizare. Pana sa se epuizeze insa, cineva le exploataeaza si in nici un caz in pierdere, asa cum ne lasa sa intelegem analistii platiti sa faca jocul companiilor din domeniu. Cand sondele din Romania pompau gaze si titei la cele mai mici costuri, iar statul roman incasa redevente de vreo doua sute de milioane de euro pe an, nimeni nu se intreba cat castigau cei ce exploateaza zacamintele. Mai mult, cresterea costurilor cu valorificarea rezervelor existente trebuia asigurata din profitul precedent al companiilor de profil. Numai ca, in momentul de fata, tot in carca statului roman sunt puse si aceste costuri, in sensul in care companiile de exploatare trebuiesc scutite de taxe mai mari decat cele pe care le-au avut cand castigau la greu.

Asa s-a ajuns ca statul sa fie ingenuncheat in fata unor „realitati dure”. Dure pentru cine, ne intrebam noi? Pentru beneficiarii resurselor solului si subsolului tarii, sau pentru cei care le exploateaza? Am fi tentati sa facem o comparatie intre OMV Petrom si MOL Ungaria, in sensul in care MOL nu a beneficiat de resursele Petrom, dar a reusit sa intreaca de departe compania noastra romano-austriaca. Nu e momentul acum. Cert este ca bogatul se prezinta dintr-o data sarac, iar statul trebuie sa-l sprijine. „Vreti petrol si gaze, pe care eventual sa le si exportam, taxati-ne mai putin sau deloc”, spun companiile prezente pe piata romaneasca. Noi, evident, nu stim ce vrem !

Proiectul de lege privind redeventele petroliere a fost finalizat de catre Ministerul Finantelor Publice (MFP) si prevede mentinerea nivelului actual al taxarii in domeniu, concomitent cu acordarea unor deduceri pentru investitiile offshore, a anuntat joi ministrul Finantelor Publice, Anca Dragu, in cadrul conferintei de bilant la un an de guvernare.

“Proiectul este finalizat la MFP. Am avut discutii tehnice pe acest proiect, am colaborat si cu expertii departamentului fiscal de la FMI. Acest an, 2016, este un an in care activitatea autoritatilor si a Parlamentului a fost mai scurta, ne-a lasat mai putin timp la dispozitie pentru finalizarea acestui proiect, dar noul Guvern, noul Parlament vor putea prelua un proiect, din punctul nostru de vedere, finalizat”, a explicat Anca Dragu.

Potrivit acesteia, proiectul isi propune sa faca o diferentiere intre investitiile in productia offshore de produse petroliere. “In acest proiect am luat in calcul pastrarea redeventelor si o diferentiere pentru onshore si offshore, diferentiere care a fost inclusa si in legea din Parlament, in sensul in care, intr-adevar, investitiile pentru offshore sunt de anvergura mai mare, si aici luam in considerare deductibilitati mai mari pentru offshore, pentru a recunoaste efortul mai mare initial de investitie”, a subliniat Anca Dragu.

Legislatia in domeniu e expirat in urma cu trei ani si de atunci noua legislatie este tot in stadiul de discutii.