Principalele partide politice din Romania, PSD si PNL, si-au prezentat la sfarsitul saptamanii trecute principalele obiective ale programelor lor economice pentru urmatorii 4 ani, in cazul in care ar castiga alegerile. Fara a avea pretentia ca am studiat in amanunt programele cu pricina, la o prima vedere putem trage concluzia ca fiscalitatea este punctul forte al ambelor partide, in speta reducerea acesteia pe toate planurile. Desigur, tenta populista a programelor economice este atat de evidenta incat nimeni nu incearca sa justifice cum se va realiza echilibrul bugetar in cazul reducerii drastice a fiscalitatii, caci bugetul va avea de suferit evident. Nu asta ne intereseaza insa. Pe fondul unei relaxari fiscale de neimaginat nimeni nu vorbeste despre investitii. Statul, care in momente de crestere economica ar trebui sa fie principalul investitor (in lipsa aportului capitalului strain sau celui intern privat), cu atat mai mult cu cat Romania are de recuperat enorm la multe capitole de dezvoltare.

privatizare

Pe de alta parte, nici din partea companiilor romanesti cu potential economic nu vin vesti prea bune in ceea ce priveste capitolul investitii. Daca ani la rand, Petrom era principala companie care reinvestea mare parte din profit si chiar mai mult, iata ca azi Petrom a tras franele brusc, in timp ce alte companii din domeniu energetic se fac ca ploua in ceea ce priveste investitiile sau dezvoltarea. Mai grav este ca un val de insolvente in sectorul energetic se face din ce in ce mai simtit, iar autoritatile joaca o carte extrem de riscanta apeland tot mai des la ajutoarele de stat. Pe acest fond defavorabil dezvoltarii tarii, nu am regasit in nici o promisiune electorala o eventuala reducere a taxarii pe segmentul energetic, astfel incat companiile existente sa poata demara programe de dezvoltare, iar, in final, consumatorul sa simta acest lucru in factura finala de utilitati.

Ne laudam ca pretul energiei electrice in piata angro a scazut, ca facem exporturi in tarile vecine, dar consumatorul roman achita in final o factura relativ echivalenta cu a consumatorului din Franta, Germania, sau Italia. Taxele sunt unul din principalele motive ale acestei realitati. Despre reducerea lor nu pomeneste insa nimeni nimic. Pe de alta parte ne laudam cu o independenta energetic cum nu s-a mai vazut niciodata, Romania fiind a treia tara din Europa din punct de vedere al asigurarii resurselor energetic din surse proprii. Si ce folos, cand in factura consumatorului acest lucru inseamna bani mai multi. Petrolul si gazele sunt la un nivel scazut de aproape doi ani incoace, dar noi platim pentru ele la fel ca atunci cand cotatiile internationale erau pe varf. Energia electrica si termica produsa pe baze acestor resurse a ramas la fel de scumpa la consumator, ca in perioada de dinaintea crizei. Cum justifica Elcen, de pilda ca produce energia electrica la aproape 280 lei/MWh, sau energia termica la peste 300 de lei/MWh, in conditiile in care gazele naturale utilizate provin exclusiv din productia interna si au un pret mult sub cel care exista atunci cand se utiliza cosul de gaze? Cum a reusit Elcen sa acumuleze pierderi in aceste conditii? Ca sa nu mai spunem de subventiile primite prin taxa de cogenerare si cele incrucisate intre energia electrica si energia termica? Este doar un exemplu, dar care nu poate fi ignorat tocmai pentru ca anotimpul rece se apropie iar facturile la consumatori vor exploda.

Dependenta Romaniei de importurile de combustibili si gaze naturale a fost una destul de ridicata, pana la declansarea crizei economice, in 2009. De atunci incoace, pe seama unei reduceri consistente a consumului, aceasta dependenta a scazut si ea, ajungand in cazul gazelor naturale sa fie aproape inexistenta. Aparent paradoxal, la o productie interna de gaze aflata intr-un declin constant an de an, Romania reuseste sa-si asigure necesitatile de consum exclusiv din productia interna, la preturi relativ egale cu cele din piata europeana. Ceea ce nici un reprezentant al guvernului nu spune este faptul ca prin renuntarea aproape totala la importurile de gaze, tara noastra economiseste anual circa doua miliarde de dolari. Numai daca ne raportam la ultimii trei ani, inclusiv anul in curs, economia realizata se ridica lapeste sase miliarde de dolari.

Intre timp, companiile din domeniu beneficiaza doar partial de reducerea importurilor de gaze, pentru ca cererea industriei este atat de scazuta incat efectiv nu prea mai au la cine sa vanda. Noroc cu populatia, aflata inca in regim reglementat, care plateste dupa cum stabileste ANRE. Un pret la care, dac piata ar fi fost liberalizata total, puteam avea surprize dintre cele mai placute.

Sa ne intoarcem insa la piata de gaze din Romania si la afirmatiile de mai sus, conform carora Romania a economisit peste 6 miliarde de dolari, in doar trei ani, reducandu-si importurile de gaze din Rusia. Sunt consecintele unei conjuncturi interne, in privinta consumului de gaze, dar mai ales sunt consecintele deschiderii pietei, a liberalizarii ei. Iata ca, din catastrofa pe care o anuntau multi politicieni in problema liberalizarii pietei de gaze ne-am trezit ca am castigat ceva. Si nu putin, caci 6 miliarde de dolari economie inseamna enorm. Din pacate, banii economisiti s-au risipit fara ca sistemul de transport gaze din Romania sa beneficieze intr-un fel de acest avantaj, sau fara ca producatorii sa-si rentabilizeze zacamintele.Apropo de investitii.

Reducerea consumului de gaze nu provine, asa cum se anticipa, dintr-o constrangere a consumatorilor obligati sa cumpere gaze la pretul pietei. Dimpotriva, pretul pietei i-a facut pe acestia sa-si evalueze costurile si sa gandeasca in viitor. Energia va fi scumpa si de acum inainte, solutia fiind consumul eficient. Ceea ce s-a produs in mare parte si in Romania.

Inaintea declansarii crizei economice consumul de gaze din Romania era acoperit din productia interna undeva in jurul a 60-65%, restul fiind gaze din import. In perioada respectiva insa, gazele din productia interna erau directionate discretionar catre anumiti consumatori, in timp ce consumatorii casnici suportau diferenta de cos. Iata ca, stransi cu usa, marii consumatori fie si-au eficientizat activitatea, fie au iesit din piata. Asa se face ca de la un import de 30-35% din total consum s-a ajuns la 15%, apoi la 7% si in cel mai rau caz la 2% anul acesta. Da, in ultimele luni asistam la o revigorare a importurilor de gaze, dar la preturi similare celor de pe piata interna sau chiar ma jos. Pe de alta parte, importul este exclusiv privat. Companiile romanesti din domeniu nu au avut timp sa se bucure de faptul ca au ramas singurii furnizori pentru consumatorii romani, dimpotriva, nu prea au cui vinde in conditii de siguranta. Este acesta un motiv suficient pentru a nu face investitii? Desigur, dar realitatea este cu totul alta. Partidele politice nici ca vor s-o vada, astfel incat sa putem sa si performam, dar, in acelasi timp, sa beneficiem si de tarife avantajoase la utilitati. E prea complicat pentru departamentele economice ale PSD si PNL. Despre celelalte partidulete nici nu mai are rost sa vorbim