Cum pot fi explicate marile probleme ale energeticii romanesti si ce rol joaca Legea energiei, croita pe picior

Presedintele Klaus Iohannis a retrimis Legea energiei electrice la Parlament, mare parte din sesizarile acestuia fiind pe larg reflectate in articolele publicate de Energy-Center. Nu avem certitudinea ca actualul Parlament va mai avea dispozitia de a imbunatati legea cu pricina, stim insa precis ca cel mai controversat articol pus in discutie (articolul 23) a capatat interpretari si mai absurde in noua formula. In loc sa analizeze cu mare atentie si sa ceara, acolo unde este cazul, pozitia unor specialisti in probleme juridice si de concurenta, respectiva sa compare legea romaneasca cu prevederile Tratatului Comunitatii Europene, parlamentarii nostri continua sa trateze aceasta lege ca pe o targuiala intre precupeti, in ciuda faptului ca efectele negative ale articolului amintit isi fac simtite prezenta din ce in ce mai accentuat. Am primit la redactie o pozitie comuna a unor juristi reputati fata de efectele Legii 123/2012 si, in speta, a articolului 23, cel contestat de altfel de majoritatea actorilor pietei de energie. Sa facem insa o scurta trecere in revista, poate asa parlamentarii nostri vor mai depune un ultim efort pentru o lege adecvata pietei romanesti, dar si in conformitate cu normele europene.

Cum s-a pregatit dezastrul sistemului

Dupa intrarea in vigoare a Legii 123 sub nr. 44157/17.09.2012, ANRE a trimis la toti participantii la piata de energie, producatori privati si de stat, furnizori privati si de stat, societati de trading o scrisoare prin care se informa si se solicita ca toti acesti operatori sa se conformeze prevederilor Legii nr. 123/2012, art23 privind tranzactiile cu energie electrica pe piata concurentiala.

Si de aici a inceput dezastrul investitorilor in productia de energie din surse regenerabile, dezastrele din CEH si CEO, pierderile inregistrate de Nuclearelectrica si de marea majoritate a furnizorilor. Facem referire exclusiv la art 23 privind piata engros de energie electrica administrata centralizat de catre OPCOM.SA.

S-a ajuns la situatii hilare in care, la propunerea OPCOM si cu avizul favorabil al ANRE, pe langa obligatia de a concentra toti actorii pe platformele acestuia, si asta contra cost-taxe anuale de inregistrare si taxe pe fiecare tranzactie, s-au impus contracte standard, cu livrare exlusiv in banda. Astfel un complex energetic pe carbune, care putea oferta un pret peste costurile de productie dar cu o variatie a cantitatii livrata de +/- 25% se duce spre faliment sub privirile neputincioase (sau indiferente) ale puternicilor din sistem. In acelasi timp au fost obligati toti amagitii de investitori din vant si fotovoltaic sa livreze banda, conditie care a putut fi realizata numai cu costuri suplimentare. Intr-o singura propozitie: s-a creat mecanismul de falimentare a energeticii romanesti.

De la data stabilirii acestor reglementari si pana in prezent nimeni nu a raspuns la multitudinea de sesizari si propuneri ale participantilor reali si interesati din piata de energie, Comisia pentru Industrii si Servicii a Camerei Deputatilor doarme in pace, Ministerul Energiei se face ca nu cunoaste situatia, cu toate ca Doamna Secretar de Stat, Corina Popescu, a fost pana anul trecut de cealalta parte a baricadei, OPCOM este si el linistit, isi face datoria cu varf si indesat contra unor comisioane desigur si realizeaza un profit discret, ca sa nu bata la ochi. Transelectrica continua sa faca amestecuri dubioase in piata de echilibrare pe care o administreaza, cu venituri financiare spectaculoase, ANRE nu vrea sa deranjeze, unii asteptand noile alegeri iar altii fiind multumiti ca si-au indeplinit misiunea, in timp ce Consiliul Concurentei trebuie sa mai invete despre activitatile din domeniu si sa primeasca unda verde de la Bruxelles pentru orice decizie.

Gandind ca vom intra in campanie electorala si vom gasi personae interesate sa promoveze si altceva decat aceasta piata confuza, ne-am asezat cu picioarele in apa rece si am am documentat un punct de vedere pe care il supunem dezbaterii publice cu scopul de a intelege faptuitorii de pana acum cate principii si legi ale economiei de piata au fost incalcate cu buna stiinta. Poate asa se sesizeaza si organele in drept.

Unde-i lege nu-i tocmeala ?

In considerarea dispozitiilor Legii nr. 123/2012 , art 23 privind tranzactiile cu energie electrica pe piata concurentiala, interpretate de ANRE prin adresa 44157/17.09.2012 s-au comunicat urmatoarele: “paticipantii la piata angro de energie electrica nu mai au dreptul sa incheie contracte negociate de vanzare – cumparare sau acte aditionale la contractele negociate de vanzare – cumparare aflate in vigoare la data intrarii in vigoare a legii, altele decat cele incheiate in urma participarii la una dintre pietele centralizate organizate la nivelul operatorului pietei de energie electrica – SC Opcom SA, singurul detinator de licenta ANRE pentru derularea respectivei activitati”.

Comerciantii, fie la nivel national, fie la nivel comunitar, trebuie sa interactioneze pe cat posibil in mod liber, fara influente negative din partea agentilor puternici sau aflati in situatii privilegiate, asociatiilor de agenti economici sau a statului.

Intr-o economie de piata functionala, respectarea normelor privind concurenta asigura progresul economic, apararea interesului consumatorilor si competitivitatea produselor si serviciilor in cadrul economiei respective, dar si fata de produsele de pe alte piete.

Mediul concurential poate fi afectat negativ de activitatile anticoncurentiale, care reprezinta obiectul sau efectul intelegerilor sau a practicilor concertate intre agentii economici, de abuzul de pozitie dominanta a unor agenti economici puternici; de asemenea, concurenta poate fi distorsionata prin subventiile acordate de stat unor agenti economici, ceea ce le creeaza o pozitie avantajoasa fata de ceilalti concurenti pe piata respectiva.

Avand in vedere necesitatea crearii unui mediu concurential, Constitutia prevede ca “economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. ”

De asemenea, statul este obligat sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.[1]

Legislatia subsecventa dezvolta aceste principii in Legea concurentei nr. 21/1996[2] si in Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat[3].

Un alt act normativ important pentru aceasta materie este Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala .

Trebuie insa precizat ca normele Legii 11/1991[4] nu intra in sfera de aplicare a dreptului comunitar al concurentei, raporturile juridice respective fiind stabilite in mod liber de legislatia fiecarui stat membru UE, urmand a fi aplicate complementar cu normele stabilite de legile 21/1996 si 143/1999 mai sus mentionate, si bineinteles, cu normele dreptului comunitar, astfel cum vom vedea in cele ce urmeaza.

In ceea ce priveste normele dreptului comunitar, Tratatul stabilind Comunitatea Europeana[5] (TCE) prevede ca activitate esentiala a Comunitatii Europene crearea unui sistem care sa asigure un mediu concurential nedistorsionat in cadrul pietei interne.

Articolul 86 TCE prevede norme aplicabile agentilor economici cu caracter public (ex. regii autonome, societati comerciale la care participarea statului este majoritara, etc.), care sunt obligati sa respecte regulile specifice mediului concurential, avand in vedere faptul ca se afla in situatii speciale, privilegiate.

Fara a insista mai mult asupra modurilor deincalcare a normelor care reglementeaza mediul concurential, sanctionate potrivit art. 81 TCE si art. 5 Legea 21/1996, subliniem ca practicile anticoncurentiale sunt deosebit de variate, fiind exemplificate doar unele din cel mai grave si des intalnite: intelegeri sau practici concertate pentru fixarea artificiala a costurilor[6], partajarea pietelor[7], conditii nejustificate in vederea aprovizionarii, etc..

Cu toate acestea,atat dreptul comunitar, cat si cel national permit, avand in vedere principiul interesului economic general, asa cum am aratat, exceptii, in anumite conditii, care, pe scurt pot fi rezumate printr-un test de oportunitate: efectele pozitive depasesc pe cele negative, iar cele negative nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului propus[8].

In temeiul celor prezentate mai sus, opinam ca prevederile normative in vigoare genereaza multiple efecte negative si incalca principii si dispozitiile legale cum sunt:

– genereaza cresterea pretului energiei electrice platit de catre toti consumatorii;

– restrictioneza accesul pe piata al agentilor economici;

– elimina de pe piata agentii economici si pe cale de consecinta pierdrea unor contribuabili a caror activitate impozabila aduce venit la bugetul de stat;

– determina pierderea de locuri de munca si scaderea veniturilor la buget;

– scade competitia dintre agentii economici si implicit diminueaza preocuparile acestor pentru imbunatatirea propriilor servicii;

– produce efecte asupra contractelor deja incheiate in sensul ca nu permite prelungirea acestora;

– afecteza grav strategia de marketing si dezvoltare a agentilor economici din piata, prin lipsa de previzibilitate generata de obligatia de conformare rapida.

Nota.

In masura in care legiuitorul roman doreste sa legifereze producand astfel de modificari majore intr-un domeniu de o asemenea importanta, este de dorit ca acesta sa supuna proiectul sau unui proces de consultare cu persoanele caror li se aplica aceste norme, cu atat mai mult cu participantii din piata, sa solicite puncte de vedere si sa ofere un termen de gratie rezonabil agentilor economici din piata, in considerarea strategiilor acestora de marketing, pentru a asigura respectarea principiilor de stabilitate, previziune si echilibru.

S-au identificat astfel:

1. Incalcari ale principiilor referitor la principiul liberei concurente; principiul liberului acces pe piata; principiul stabilitatii normelor si efectelor juridice; principiul echilibrului si echitatii; principiul previziunii (previzibilitatii).

B.Incalcari ale dispozitiilor legale:

Nota 2:

Conform (art.6) din Legea concurentei nr. 21/1996 modificata:

“Este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, in special, in:

1. a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;
2. b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;
3. c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
4. d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;
5. e) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor, sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni;
6. f) exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.”

In situatia in care un agent economicsau un grup de agenti economici, detine o pozitie dominanta pe piata, efectele anticoncurentiale determinate de comportamentul acestuia sunt foarte probabile, legislatia in materie fiind aplicata mai strict.

Sunt astfel aplicabile art. 82 TCE pentru piata comunitara si art. 6 Legea concurentei care interzic abuzul de pozitie dominanta, cu exemplificarea unor practici anticoncurentiale, unele similare celor prevazute de art. 81 TCE, respectiv art. 5 Legea concurentei, analizate mai sus, altele specifice conduitei unilaterale a unui agent economic dominant.[9]

In aceste context, este necesara definirea notiunii de pozitie dominanta – situatia in care un agent economic este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de furnizori, concurenti si clienti, permitandu-i astfel sa afecteze mediul concurential pe piata relevanta.[10] In general, pozitia dominanta deriva dintr-o combinatie de mai multi factori care, luati separat, nu sunt determinanti.

Astfel, in jurisprudenta Curtii s-a stabilit ca, in analizarea existentei unei pozitii dominante, trebuie verificate elemente ca: usurinta cu care un nou producator sau vanzator poate intra pe piata respectiva, relatiile agentilor aflati in pozitii de furnizor sau client, gradul de dependenta al afacerilor acestora cu agentul dominant, absenta unei solutii echivalente din punct de vedere economic, piata relevanta.

Acest din urma element este esential pentru stabilirea unui abuz de pozitie dominanta, deoarece pozitia dominanta se determina intotdeauna prin raportarea la un segment de piata, circumscris de piata produsului si piata geografica.

C.Practici anticoncurentiale

Legiuitorul a interzis urmatoarele :

• oriceintelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici,
• orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si
• orice practici concertate,

care au ca obiect sau au ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:

1. fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
2. limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori investitiilor;
3. impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii;
4. aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
5. conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;
6. participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
7. eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

[1] Art. 135 din Constituţia României, publicată în M. Of. Nr. 767/31.10.2003, ca urmare a adoptării Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.

[2] Publicată în M. Of. nr. 88/30.04.1996, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, M. Of. nr. 875/10.12.2003, aprobată prin Legea nr. 184/2004, M. Of. nr. 461/24.05.2004.

[3] Publicată în M. Of. nr. 370/03.08.1999, modificată şi completată prin Legea nr. 603/2003, M. Of. nr. 930/23.12.2003.

[4] Publicată în M. Of. Nr. 24/30.01.2004, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001, M. Of. nr. 313/12.06.2001.

[5] Art. 3 (g) din Tratatul stabilind Comunitatea Europeană (TCE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C 325/24.12.2002, cu modificările şi completările aduse prin Tratatul de la Nisa, J. Of. nr. C 80/10.03.2001. În general pentru actele normative şi politicile comunitare a se vedea şi adresa oficială de internet a Uniunii Europene www.europa.eu.int. Actele comunitare publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene sunt disponibile şi la adresa http://europa.eu.int/eur-lex.

[6] A se vedea nota 25 mai sus.

[7] A se vedea Decizia Comisiei 84/405/CEE din 6 august 1984, Zinc producer group, J. Of. nr. L 220/1984.

[8] În general, exemplele cuprinse în Tratat şi Legea concurenţei se referă la tipuri de acorduri care aproape niciodată nu pot fi exceptate, având în vedere efectele asupra mediului concurenţial şi a comerţului pe piaţa respectivă.

[9] Impunerea preţurilor, limitarea producţiei sau distribuţiei, impunerea unor condiţii suplimentare nejustificate, refuzul de a contracta, practicarea unor preţuri excesive sau de ruinare, etc.

[10] A se vedea Decizia Curţii Europene de Justiţie în Cauza 85/76, Hoffmann-La Roche v. Comisia Europeană, (1979) ECR 461.

(va urma)