Daca nici acum, atunci cand? Suntem o tara fericit de trista: ne-au ramas in pamant aurul de la Rosia Montana, gazele de sist si, probabil, ne vor ramane si gazele de la Marea Neagra
Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a dat ieri un comunicat in care ne informeaza ca planurile de lucrari ale Panfora Oil & Gas din zona Curtici nu includ nicio referire la gazele de sist. Informatia ANRM vine pe fondul unor sesizari ale fermierilor din zona, care au “auzit” ca Panfora ar urma sa exploateze gaze de sist. Si de aici urmeaza o intrega tevatura legata de corectitudinea lucrarilor de explorare, din care nimeni nu mai intelege nimic. Subiectul valorificarii gazelor de sist in Romania s-a rasuflat deja de cativa ani. Nimeni nu si-a pus insa intrebarea ce s-ar fi intamplat daca rueseam sa valorificam aceasta resursa intr-una dintre cel mai sarace zone ale Romaniei. Si cum ar fi aratat harta producatorilor de gaze din aceasta zona a Europei, daca Romania exploata si gazele de sist.
Nu suntem nici in favoarea si nici in defavoarea valorificarii acestor resurse. Am scris la vremea respectiva despre riscurile si implicatiile pe care exploatarea gazelor de sist le-ar fi avut pentru Romania, incusiv din punctul de vedere al politicilor de mediu. Subiectul este acum rasuflat. Ceea ce ramane insa din toata aceasta polemica tine de o intrebare fundamentala: mai suntem in stare sa valorificam ceea ce avem din punctul de vedere al resurselor naturale?
Ne-am pus aceasta intrebare in urma cu vreo trei ani. Nici un ziua de astazi nu avem vreun raspuns. In schimb merita sa ne amintim despre cei care si atunci si astazi iau deciziile majore pentru viitorul acestei tari:
Nicaieri in lumea civilizata nu s-a mai intamplat ca o tara sa nu stie sa-si valorifice rezervele solului si subsolului, in primul rand pentru interesul cetatenilor ei si mai apoi pentru al companiilor implicate in exploatarea acestor resurse. Romania, care este intr-o deriva totala din punctul de vedere al luarii deciziilor, incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o tara africana, dar cu mandrie europeana. Mandria, considerata in unele religii drept un pacat, nu rezolva nimic, dimpotriva complica lucrurile si mai mult. Observam ca in ultimele zile toata lumea se pricepe la cum ar trebui negociate din partea statului roman chestiunile legate de exploatarile de gaze de la Marea Neagra, asa cum cu putini ani in urma toata lumea se pricepea brusc la gazele de sist sau la imensul depozit de aur, argint, metale rare etc, care s-ar fi aflat in zona Rosiei Montane.
Scriam in urma ca doi ani ca Romania nu are nici o directie in momentul de fata in ceea ce priveste dezvoltarea ei economica. In afara consumului, ce sustine o crestere economica iluzorie, toate marile proiecte investitionale ce pot aduce plusvaloare sunt fie contestate, fie considerate ca extravagante. Nu ne putem permite investitii in nici un domeniu, pentru ca nu suntem suficient de vizionari, dar asteptam pe cineva sa vina sa ne aprinda beculetul. Si, atunci cand se mai intampla sa vina cineva, automat il suspectam de interese ce depasesc interesul nostru national.
La Rosia Montana, unde se presupune ca existau rezerve de minereu de aur si argint semnificative, am lasat totul in ceata. Nici nu le-am acordat canadienilor de la Gabriel Resources dreptul de exploatare, nici nu am fost in stare sa continuam noi activitatea de minerit existenta in zona de vreo doua mii de ani.
La Pungesti, in Vaslui, i-am asteptat pe americanii de la Chevron cu batele, nu pentru ca stiam ce inseamna gazele de sist, ci pentru ca ni s-a spus ca distrugem mediul (generic, desigur). Stiau cetatenii Vasluiului cu batele in dotare despre ce inseamna gazele de sist, cat stiu organizatiile ecologiste din Romania despre ce inseamna energia nucleara. Nu conteaza, ideea este sa ne impotrivim.
Este inutil sa intram intr-o polemica pe aceasta tema. Nu este scopul nostru. Ceea ce incercam sa subliniem este faptul ca orice investitie inseamna viitor. Daca la fiecare proiect major apar unii care sa spuna ca e riscant si nu avem contraargumente, sau ca statul roman castiga prea putin in detrimentul investitorilor privati atunci inseamna ca nu mai facem nimic. Ceea ce se si intampla in momentul de fata cu legea offshore. Nenumaratii specialisti aparuti peste noapte din negura vremurilor s-au trezit ca neputinta noastra trebuie aruncata in carca celor ce au concesionat rezervele de la Marea Neagra. Noi, indirect, recunoastem ca nu suntem in stare sa exploatam aceste resurse, in schimb, direct spunem ca in ciuda faptului ca le-am concesionat, resursele sunt ale noastre. Cum se impaca aceste lucruri greu de explicat.
Cert este ca atat in cazul aurului de la Rosia Montana, cat si in cazul exploatarilor gazelor de sist iar mai nou in cazul exploatarii gazelor de la Marea Neagra, noi, romanii, nu am avut nici un punct de vedere vertical si bine articulat pe baze economice si stiintifice. Ne-a ramas, ce era mai usor, sloganul „nu ne vindem tara, dar nici nu valorificam ce are tara”.
Penibilul acestei situatii in care specialistii (inca mai avem cativa) nu au fost consultati de nici un fel se regaseste in situatia de fata cu privire la legea offshore. Dincolo de lehamitea pe care ne-a creat-o toata aceasta disputa legata de taxare, de redevente, de implicarea companiilor romanesti, de interesul rusilor de cum vom valorifica gazele si asa mai departe, se contureaza ceva: gazele de la Marea Neagra pot avea soarta Rosiei Montane sau a gazelor de sist. Intrebare: ce castigam de aici?
Iata ce s-a intamplat ieri in minunatul nostru Parlament si minunata noastra clasa politica:
Deputatii au decis ca Legea off-shore sa nu fie adoptata miercuri, ci sa fie retrimisa, spre analiza, comisiilor de specialitate. De dimineata, petrolistii cerusera cateva zile in care sa analizeze noile amendamente. Plenul Camerei Deputatilor a votat miercuri, potrivit Mediafax, retrimiterea la comisii a Legii off-shore care stabileste criteriile exploatarii gazelor din Marea Neagra. Alesii au luat aceasta decizie la solicitarea liderului UDMR, Kelemen Hunor.
„Este un subiect extrem de sensibil. Au fost schimbari in ultimele doua saptamani si ar fi bine sa intelegem toate rationamentele, cifrele si poate ar fi bine sa amanam o saptamana votul pe acest proiect de lege si sa ne adunam toti liderii din Parlament si poate ajungem la o decizie consensuala. Solicitam retrimiterea la comisii pentru o saptamana”, a spus Kelemen Hunor, pentru a-si justifica solicitarea.
Inainte ca deputatii sa ia aceasta decizie, Asociatia Romana a Concesionarilor off-shore din Marea Neagra (ARCOMN) le adresase o scrisoare presedintilor celor doua camere ale Parlamentului Romaniei.
Din informatiile oferite de Asociatie la solicitarea Ziare.com reiese faptul ca rolul scrisorii era, de asemenea, acela de a cere o amanare de cateva zile, timp in care concesionarii off-shore sa analizeze impactul noilor schimbari aduse legii.
Marti, 4 comisii au adoptat, in sedinta comuna, o serie de amendamente ale PSD la Legea off-shore. Inca de la inceput, discutiile pe marginea modificarilor gandite de PSD au fost tensionate. Mai exact, deputatii USR si PNL au declarat ca primisera abia cu doua ore inainte de inceperea sedintei comune aceste amendamente si ca n-au avut timp sa le analizeze.
In timpul discutiilor, pana si deputatii ALDE au refuzat sa gireze noile amendamente ale PSD, care vizau, in principal, cresterea cotelor de impozitare pentru petrolistii care urmeaza sa extraga gazul din Marea Neagra.
Varujan Vosganian (ALDE) a spus ca nu poate vota fara niste studii de impact si a parasit sala, dupa un dialog tensionat cu presedintele Comisiei de Industrii, Iulian Iancu (PSD).
Ulterior, deputatii PNL, cat si reprezentantii petrolistilor au parasit discutiile, cu mult inainte ca analiza amendamentelor sa se incheie si inainte ca ele sa fie supuse votului. Cu toate astea, PSD a facut marti majoritate cu UDMR si a votat un raport privind Legea off-shore, considerat astazi de plenul Camerei Deputatilor insuficient pentru a justifica adoptarea unei noi forme a legii.
Ministrul Eugen Teodorovici a spus ca – desi n-a putut participa la sedinta de marti in care deputatii au votat noile amendamente ale legii off-shore – va merge la comisii si va prezenta datele pe care le detine cu privire la exploatarile off-shore.
„Nu am fost prezent (marti – n.red.) la comisie. O sa am o discutie cu cei de la ALDE, cu cei de la comisie si vom vedea care va fi forma finala a legii. O sa prezint calculelor mele colegilor din comisii si dupa aceea vom lua o decizie.
Formula care se va vota la Camera Deputatilor sa fie o formula care sa permita ambelor parti sa fie cointeresate. Noi sa avem un castig cat mai mare la buget si nu numai, pentru ca pot fi efecte care nu se pot cuantifica la buget.
Nu uitati ca acea prevedere care obliga la desfacere pe piata interna a cel putin 50% din productie inseamna si un efect in sensul ca Romania nu va mai fi obligata sa cumpere din zone in care pretul nu este automat impus”, a precizat ministrul Finantelor, citat de Mediafax.
Sa notam totusi ca situatia gazelor de sist este complet diferita de a celorlalte doua resurse mentionate in articol. Chevron n-a plecat din Vaslui de teama batelor localnicilor – mai degraba s-ar fi putut intampla invers, dupa cum incepuse guvernul Ponta s apuna problema – ci mult dupa acele incidente si nu inainte de a se convinge ca nu exista resurse a caror exploatare sa poata fi facuta in mod economic. Mai exact, exploatarea nu era economica nici macar pe-atunci, acum 5-6 ani, cand pretul gazului era dublu fata de zilele noastre.
De altfel, lasand la o parte aspectul mioritic, dupa cca 10 ani de explorari si exploatare cred ca in linii mari se poate afirma ca fenomenul shale gas e unul in mare masura specific nord-american, cel putin pe termen mediu, pentru urmatorii 10-20 de ani. Daca nici macar China, care stim cu totii cate parale da pe mediu, drepturile oamenilor si alte cateva maruntisuri asemanatoare, si tot n-a progresat aproape deloc in 10 ani in materie de shale gas, ma gandesc ca lucrurile sunt clare. Succesul exploatarilor de gaze de sist depinde de o constelatie de factori care, iata, nu sunt chiar atat de usor de indeplinit.