De ce am luat-o razna de grija prosumatorilor ?

Declaratiile presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei, George Niculescu, privind intentia Autoritatii de a stabili un prag pentru capacitatea instalata de catre prosumatori in viitor a starnit mare rumoare in randul “specialistilor” din domeniu. Am aflat astfel ca toata lumea se pricepe la acest gen de activitate si ca o limita impusa prosumatorilor este un atentat la libertatea acestora de a alege. Pe de alta parte, cum era de anticipat, un adevarat cor de bocitoare s-a indreptat imotriva distribuitorilor si transportatorului de energie electrica, pe motivul ca acestia nu investesc in retelele electrice vechi de zeci de ani si ca isi baga in buzunar tot profitul realizat de cativa ani incoace, de la preluarea companiilor de distributie.

Se vede treaba ca putini inteleg despre ce este vorba in propozitie. Inainte de a lua pe rand opiniile despre care aducem vorbire trebuie sa facem precizarea ca nu avem nimic impotriva prosumatorilor, ca in paginile publicatiei noastre am sustinut intotdeauna aceasta forma de generare a energiei si ca in contextual actual un numar tot mai mare de prosumatori este benefic pentru ei insisi in primul rand, dar si pentru sistemul energetic, daca explozia numarului de prosumatori este gestionata corect. De fapt de aici pornesc problemele.

Romanii s-au aruncat cu capul inainte pentru a-si monta panouri solare pe locuinte exact din momentul in care statul a decis sa subventioneze acest lucru. Pana sa apara programul Casa Verde si subventiile de la stat nu am vazut nici un entuziasm in randul romanilor in ceea ce priveste instalarea de panouri fotovoltaice. S-a intamplat si in cazul altor domenii unde statul si-a aratat marinimia, dar in momentul in care subventiile au disparut si pofta de investitii s-a atenuat considerabil. Nu mai departe, cel mai elocvent exemplu a fost schema de sprijin pentru investitiile in energie regenerabila, sustinuta prin intermediul certificatelor verzi. Cand si-a dat seama ca a fost prea generos, statul roman a amputate drastic aceasta schema si, in consecinta si apetitul investitorilor a disparut. Cine si ce ne poate face sa credem ca daca istoria se va repeta si in cazul prosumatorilor nu vom asista la aceeasi reactie?

Sa ne intoarcem insa la declaratia presedintelui ANRE, care avertizeaza cu o posibila limitare a capacitatii de instalare. Ea pleaca intr-adevar de la o realitate aparuta dupa explozia numarului de prosumatori si mai ales in contextul in care ne asteptam la o crestere si mai mare a numarului acestora. Este foarte adevarat ca Autoritatea a fost atentionata de catre distribuitorii si transportatorul de energie despre problemele pe care numarul mare de prosumatori le pot crea in reteaua de distributie, dar mai ales in piata de echilibrare. Oricat de mult s-ar stradui distribuitorii, respective Transelectrica sa tina pasul cu cresterea numarului de prosumatori nu prea au cum s-o faca. Si nu neaparat din vina lor.

Activitatea de distributie si transport energie electrica este una reglementata de catre ANRE. In functie de tarifele de distributie si transport stabilite de catre Autoritate, companiile din domeniu isi stabilesc planul de afaceri si cel de investitii, profitul fiind o rezultanta a reglementarii ANRE. O incarcare suplimentare a retelei, dar absolu necontrolata, este evident ca ridica probleme de management si mai ales creeaza dezechilibre majore care implica costuri foarte ridicate. Este evident ca reteaua existent nu poate gestiona in conditii optime si eficiente un numar foarte mare de prosumatori aparuti intr-un interval foarte scurt, decat daca ne asumam niste costuri suplimentare. Ori, ANRE nu este deloc dispusa sa majoreze tarifele de transport si distributie in orice conditii, mai ales ca aceste majorari se regasesc in factura consumatorului final.

Desigur, vorbim in acest caz despre prosumatorii care au un surplus de energie pe care il injecteaza in retea atunci cand nu au un consum pe masura productiei, activitate in urma caruia se aleg si cu un castig. Cu alte cuvinte, o parte a prosumatorilor devin comercianti de energie, dar nu pe picior de egalitate cu comerciantii traditionali. Pai cum vine asta?

Am spus mai sus ca explozia numarului de prosumatori s-a facut resimtita din momentul in care romanii au aflat de subventiile de la stat. Da statul o parte, mai pui si tu ceva si te-ai aruncat in business. Ca o paranteza, este cat se poate de evident ca cei care au apelat la subventie nu sunt lipsiti deloc de surse proprii de finantare. Niciodata n-o sa vedeti ca isi monteaza panouri solare o familie care se incadreaza in randul consumatorilor vulnerabili, care sunt vreo 4 milioane in Romania. Cei care au bani mai asteapata bani si de la stat pentru a-si spori gradul de confort. Dar, asta-I alta poveste.

Pe langa subventia de la stat pentru instalarea de panouri solare, prosumatorii beneficiaza si de alte facilitate, spre deosebire de alti producatori, cum ar fi scutirea de anumite taxe aferente utilizarii retelelor, preluarea automata a surplusului de enrgie in retea si, nu in ultimul rand, o compensare a acestei energii din partea sistemului. Au vreo obligatie prosumatorii? Niciuna, desi cresterea costurilor cu preluarea energiei in retea este achitata de catre toti consumatorii de energie din Romania, adica de cei care nu detin instalatii fotovoltaice. Sa nu trecem cu vederea ca inclusiv subventia acordata pentru instalarea de panouri este suportata tot de catre platitorii de taxe si impozite care nu au posibilitatea de a intra in Programul Casa Verde. Oare toate aceste lucruri nu trebuie aduse la normalitate? Nu asistam la inechitate in aceasta conjunctura?

Fara a lua partea ANRE sau a distribuitorilor de energie electrica, declaratia domnului George Niculesc tocmai aceste aspecte le vizeaza. In esenta, lucrurile nu ar fi complicate daca acei prosumatori care instaleaza capacitati de productie peste consumul propriu estimat si-ar monta si un sistem de stocare. Problema este ca stocarea la randul ei costa, iar statul roman plin de bunavointa ia in considerare sa ofere subventii si pentru acest tip de activitate. Pai, este corect? In ultima instanta de unde provin banii din aceste subventii? Nu tot de la noi, cei care nu beneficiem de ele? Iata ca problema nu este nici simpla, dar nici deosebit de complicate. Atata vreme cat avem de a face cu pomeni niciodata nu o vom rezolva insa. Statul poate gasi alta modalitate de a incuraja prosumatorii, in afara de oferta de pomeni. Pot fi acordate garantii bancare sau alte tipuri de stimulente care sa nu semene cu risipirea banului public.

Nici prin alte tari situatia nu este mai roz decat la noi, chiar daca schemele de incurajare a prosumatorilor sunt altele. Dar se cauta solutii, ceea ce incearca sa faca si ANRE si Ministerul Energiei. In loc sa ne punem de-a curmezisul acestora, mai bine sa evaluam corect situatia si sa gasim solutii acceptabile si avantajoase pentru toate partile implicate.