De dragul dividendelor am uitat si de strategia energetica si de investitiile prioritare in sector
In urma cu o saptamana, Turcia a fost paralizata pentru cateva ore de o pana de curent care a adus pagube de aproape un miliard de euro. Cea mai dinamica economie din aceasta parte a Europei s-a confruntat cu un blocaj care s-ar putea repeta prin “incercarile” de conectare la UCTE (Uniunea pentru Coordonarea Transportului Energiei Electrice), in conditiile in care Turcia are un plan extrem de ambitios de a-si reduce dependenta energetica. Intre timp, in Romania se poarta discutii sterile despre realizarea unei asa zise Uniuni Energetice la nivel european, discutii in urma carora singura concluzie ar fi aceea ca pretul energiei electrice si a gazelor ar putea creste daca Uniunea Energetica se va realiza vreodata. Pana sa ajungem acolo, noi traim vremuri grele aici in Romania.
Primul ministru Victor Ponta declara marti ca cei de la Comisia Europeana ne-au solicitat inchiderea Complexurilor Energetice Oltenia si Hunedoara, dar nou am refuzat categoric. Corect, daca nu le inchidem la sugestia Comisiei se vor inchide ele de la sine pentru ca nimeni nu stie cum sa le scoata din situatia dificila in care se afla. “Avem nevoie de energia termo”, declara domnul Ponta in fieful sau electoral. Dar oare consumatorii au nevoie de aceasta energie scumpa si ineficienta? Deocamdata li se baga pe gat, prin diferite tertipuri, dar undeva tot o sa se vada acest lucru.
Tot in aceasta perioada, companiile energetice listate la Bursa de Valori Bucuresti anunta rezultatele pe anul trecut si repartizarea dividendelor. Cel putin in randul companiilor in care statul are controlul politica de dividende este una spectaculoasa. Toti impart in stanga si in dreapta bruma de venit, dar nimeni nu vorbeste despre investitii de anvergura, despre strategii de viitor, despre piata unica europeana, preturi, competitie etc. Cele doua mari monopoluri pe transportul de energie si gaze (Transelectrica si Transgaz) anunta ca vor distribui actionarilor peste 50% din profit. Infinit mai darnice sunt Hidroelectrica, Romgaz sau Nuclearelectrica, de parca nu ar mai avea de facut nimic pentru viitorul lor. Statul sa-si ia partea cu varf si indesat, investitiile nu mai conteaza.
Acesta este oare viitorul nostru energetic, in conditiile in care de ani buni de zile nu se mai investeste aproape nimic. Exista o exceptie, cea a sectorului de regenerabile, dar s-au blocat lucrurile si acolo dupa o adevarata explozie investitionala.
Altfel spus, dupa frana trasa de stat in domeniul investitiilor in energia eoliana si fotovoltaica aproape nimeni nu mai vorbeste despre investitii in sectorul energetic. Ne-am culcat pe o ureche, pe motivul ca deja ne-am atins tintele de reducere a emisiilor de dioxid de carbon stabilite pentru 2020 si sustinem sus si tare ca suntem undeva aproape de pragul de 40% energie regenerabila in consum, daca luam in considerare si producerea de energie electrica din surse hidro in marile centrale.
In acelasi timp, strategia energetica se afla in faza de dezbatere permanenta fara sa stim cine si ce dezbate. Ceea ce nu se spune in nici un fel este faptul ca la baza strategiei energetice trebuie sa stea obligatoriu tintele reale asumate de Romania in fata Comisiei Europene, atat in privinta energiei regenerabile cat si a reducerii de emisii de CO2, obiective ce vor fi atinse prin dezvoltarea investitiilor in energii curate si constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda.
Cu alte cuvine, viitoarea schema de dezvoltare a sectorului energetic romanesc se bazeaza pe energia regenerabila si cea nucleara.
Tine cineva seama de aceasta raspundere asumata deja de Romania in fata Comisiei Europene? Din ceea ce se intampla in momentul de fata, cu siguranta raspunsul este negativ. In domeniul energiei regenerabile schema de sprijin a dus la distorsiuni majore, in sensul in care au explodat investitiile in eolian si fotovoltaic, dar au batut pasul pe loc investitiile in biomasa sau biogaz si alte forme de energie regenerabila. Pachetul pe energie aprobat de guvern pentru a veni in sprijinul marilor consumatori pune o frana puternica investitorilor in eolian si fotovoltaic, dar nu ofera mari sperante altor tipuri de investitii.
Pentru cealalta componenta a strategiei asumate de Romania, adica energia nucleara, stam si mai rau. Investitia in reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda a ramas un simplu deziderat. Foarte putini mai cred in acest proiect, pentru care Romania nu are bani, dar nici stiinta de a atrage alti investitori.
Concluzia, cele doua prioritati pentru atingerea tintelor de reducere a CO2 si pentru eficientizarea sectorului energetic sunt in aer, dar noi dezbatem viitorul Uniunii Energetice europene.
Sa mai amintim ca tinta estimata de catre Comisia Europeana pentru Romania in cazul emisiilor de dioxid de carbon este de 29,58%, pana in 2030, in timp ce tinta la nivelul intregii Uniuni Europene este de doar 27%.Ne referim aici la procentul din consumul de energie electrica si nu la cel din productie. Optiunea nucleara este, sau a fost, argumentul forte al Romaniei atunci cand si-a stabilit respectivele obiective. Or, aceasta optiune pare un ideal din ce in ce mai imposibil de atins.
Concluzia, masurile pompieristice de stopare a avantului in domeniul investitiilor in energia regenerabila si imposibilitatea finantarii proiectelor nucleare va pune Romania intr-o pozitie extrem de dificila in contextul european. Daca mai punem pe chituci si productia de energie termo inseamna ca ne-am atins obiectivul. Acela al incompetentei. Incasarea dividendelor pare a fi singura prioritate a strategilor.