Desemnarea managerilor privati la Romgaz, oglinda Transgaz

Procesul de selectie a viitorilor administratori privati ai companiei Romgaz s-a incheiat. Dupa modelul Transgaz, functionari ai statului si reprezentanti ai unor case de avocatura au trecut testul cu brio, grila de selectie dovedindu-se a fi o momeala pentru fraieri. Practic, la ambele companii, criteriile stabilite prin Ordonanta de guvern 109/2011 au fost ignorate, iar specialistii din domeniul gazelor au fost eliminati rand pe rand, in favoarea unor functionari „agreati” de partid.

Energy-Center a relatat pe larg desfasurarea procesului de selectie a administratorilor privati la Transgaz, motiv pentru care nu mai insistam prea mult asupra procesului de la Romgaz. Cert este ca statul si-a bagat adanc coada in afacere, astfel incat finalitatea sa fie aceeasi: management privat pe hartie, control politic total.

Pentru functiile de administratori la Romgaz si-au depus candidatura 79 de persoane, un numar extrem de mic daca luam in considerare importanta economica a acestei companii, din care au fost selectate cinci persoane, dupa cum urmeaza:

1. Virgil Metea, licentiat al Institutului de Petrol si Gaze Ploiesti, doctor in inginerie mecanica. In prezent detine functia de director general la E.On Moldova Distributie.

2. Corin Cindrea, specializarea stiinte juridice, doctorand Ingineria si Managementul Gazelor Naturale, fost director al Romgaz pentru o scurta perioada.
3. Aurora Negrut, licentiata a Institutului Politehnic Iasi, specializarea inginerie chimica. In prezent este sef serviciu in cadrul OPSPI. In perioada 2009-2012 a fost expert tehnic in cadrul OPSPI, iar in perioada 2007-2008 a lucrat la AVAS. Completarea noastra, doamna Negrut este de profesie inginer textilist.

4. Adrian Volintiru, economist si MBA in general management la Harvard Business School: Este presedinte al Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului. De la sfarsit anului trecut detine functia de presedinte al Consiliul de Administratie al Postei Romane. Volintiru a fost director la Rompetrol, Relad si Vulcan Bucuresti.

5. Eugen Doros, economist. In prezent este partener la Nestor&Nestor Diculescu Kingston Petersen. In perioada 2008-2010 a fost director general al directiei general Legislatie Cod Fiscal in Ministerul Finantelor.

OPSPI (Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie), cel care coordoneaza practic activitatea companiilor aflate in proprietatea statului, a calcat si de data asta pe bec si a admis la concurs angajati ai sai, care, iata au fost si selectati pe lista finala, la fel ca in cazul Transgaz.

Lucrurile nu mai pot fi intoarse insa din drum. Daca Fondul Monetar si Comisia Europeana, institutii care au cerut cu insistenta administratori privati la companiile de stat, nu au nici un cuvant de spus inseamna ca totul e OK. Din pacate, nu credem ca la fel de OK va fi si viitorul acestor companii. In schimb, cine a fost selectat si urmeaza a fi aprobat in Adunarea Generala a Actionarilor se poate spune ca „om s-a facut”.

Primul ministru Victor Ponta a aratat ieri cu degetul inspre directorii unor companii de stat, care au salarii mai mari de cateva ori decat salariul pe care il are primul ministru sau presedintele Romaniei. Subiect vechi de altfel, nerezolvat nici de Boc, nici de Ponta in ultimii ani. Se numesc „salarii nesimtite”. Ei, de data asta, salariile nesimtite vor fi absolut firesti, pentru noii administratori privati din companiile de stat, in ciuda faptului ca problema responsabilitatii nu s-a modificat cu aproape nimic.

Concret, managerii privati vor fi recompensati cu sume infinitiv mai mari decat cele vehiculate in prezent, pentru pozitii similare in companie, la aceleasi realizari . Scopul declarat al noilor administratori va fi obtinerea continua a unui profit mai mare (managerul este bonificat pentru performantele suplimentare realizate), care se pot atinge in detrimentul angajatilor, consumatorilor, investitiilor, mentenantei etc.

In aceste conditii, concedierea angajatilor, este cea mai la indemana si facila solutie, pentru atingerea indicatorilor de performanta propusi prin Planul de afaceri. S-a vazut acest lucru inclusiv la companiile care au fost privatizate.

Cresterea preturilor la consumatorii finali, este o alta metoda simpla pentru a–si atinge indicatorii de performanta propusi prin Planul de afaceri.

Nu excludem apoi sifonarea profitului prin intermediari, un alt mod de „capusare”, dar de la privat (manager privat) la privat; inginerii financiare, intarzieri in plata furnizorilor, neplata impozitelor, neplata TVA (toate sunt elemente uzitate pe larg in mediul privat).

Managementul privat nu „va mai da bani statului”, deoarece acestia sunt platiti sa faca performanta, iar aceasta performanta ii va calauzi. Nu exista nici o garantie ca vor disparea licitatiile trucate si ca aceasta practica nu va continua.

Alaturi de aceste elemente, insecuritatea nationala pe care o poate crea plasarea unor oameni din afara domeniului in fruntea acestor companii, poate pune in pericol fie compania, prin cai de subminare, fie sistemul energetic, pe care nu-l prea inteleg. Lipsa efectuarii unor studii pe sectoare de activitate, pe companii, lipsa strategiei energetice a Romaniei, lipsa strategiei statului in calitate de actionar la aceste companii, nu permit realizarea unor indicatori de performanta corecti pentru managerii privati sau pentru privatizarea unor companii, acestia fiind prea amici (a se vedea privatizarile PETROM, Distrigaz Nord, Distrigaz Sud), prea subiectivi (privatizarea unui pachet din Transelectrica). Astfel, un manager poate fi tentat să umfle profitul pe termen scurt, pentru a-şi încasa bonusul de sfarsit de an, chiar daca iîn felul acesta provoaca pagube care vor fi decontate cu varf si indesat mai târziu.

OUG 109 prevede si implementarea in companii a sistemului dualist, care presupune un autocontrol prin eliminarea concentrarii deciziei in mana unei singure personae (Directorul General) si obligativitatea ca decizia sa fie luata si aprobata de un numar de minim 2 din 3 directori din conducerea societatii. Daca toti acestia ar fi fost numiti dupa adevaratele criterii de selectie, multe din riscurile de mai sus ar fi fost eliminate. Credeti insa ca un fost functionar de stat va sti sa raspunda altcuiva decat celui care l-a numit?