Dilema tarilor dezvoltate: cu sau fara carbune in productia de energie?

In urma cu cateva saptamani, Germania anunta ca intentioneaza sa renunte la cel putin trei mari producatori de energie electrica pe baze de carbune, cu riscul unor pierderi de peste un miliard de euro pentru companiile ce le opereaza, dar si cu riscul aparitiei unor conflicte sociale majore. Zilele trecute, presedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama anunta un plan ambitios in domeniul reducerii emisiilor de carbon, care are ca principala tinta industria energetica pe baza de carbune. In paralel, tari ca Danemarca sau Olanda raportau cresteri spectaculoase ale productiei de energie din surse regenerabile, ceea ce are o legatura intrinseca cu aceeasi importanta motivatie: problema schimbarilor climatice.

Dupa semnarea Protocolului de la Kyoto, in 1997, de catre 160 de tari, care prevedea o reducere a emisiilor poluante etapizata pana in 2012, singurele tari care au luat in serios obiectivele propuse par sa fi fost tarile membre ale Uniunii Europene. A urmat o dezbatere aprinsa intre specialisti pe marginea subiectului schimbarilor climatice astfel incat, la un moment dat, s-a ajuns ca toate semnalele de alarma ale climatologilor sa fie bagatelizate. Desigur, reducerea emisiilor poluante apasa cel mai mult pe industria energetica, sector unde colosii de talia celor din Germania si America nu putea sta cu mana in san. Iata ca, schimbarile climatice au revenit in atentia guvernelor iar accentul pe energiile regenerabile, respectiv pe reducerea productiei de energie electrica pe baza de carbune revine din nou in actualitate.

Planul presedintelui Obama, de pilda, reuneste o serie de reguli si reglementari impunand pentru prima data centralelor electrice sa-si reduca cu 32% pana in 2030 emisiile de carbon fața de nivelurile din 2005. Problema nu este simpla in Statele Unite unde 37% din energia electrica este inca produsa de centralele pe carbune. Ne intrebam insa, cand Germania a decis sa renunte la o alta forma de energie extrem de costisitoare, respectiv energia nucleara, lucrurile erau mai simple? Nu stim cum compenseaza decizia politica pierderile de miliarde de euro ale centralelor nucleare din Germania, dar cert este ca astazi nimeni nu se mai opune ei.

Am facut aceasta scurta introducere plecand de la faptul ca Romania trebuie si ea sa se decida. Pentru a respecta prevederile Protocolului de la Kyoto am facut eforturi considerabile din punct de vedere financiar, care si astazi apasa asupra companiilor din domeniu. Investitiile de mediu realizate in baza unor credite absolut impovaratoare, estimate deja la peste un miliar de euro, au facut ca in retehnologizarea unitatilor de generare a energiei sa nu fie investit aproape nimic.

Ministrul energiei, Andrei Gerea, declara ca mai mult de jumatate din productia de energie electrica din Romania (carbune si regenerabila) este nepeformanta. Mai avem noi oare resurse financiare si timpul necesar ca sa facem performanta industria energetica pe baze de carbune? Mai merita oare sa facem acest efort cand altii deja renunta la ea? Ce ne impiedica sa redirectionam banii ramasi inspre tehnologii noi, surse noi de energie? Cum putem sa traim cu iluzia ca avem sanse sa privatizam cele doua complexuri energetice si sa mai si incasam bani pe ele, cand industria carbunelul si-a atins apogeul? La aceste intrebari si multe altele asemanatoare trebuie sa raspundem, din pacate, intr-un timp extremm de scurt. Altfel riscam sa repetam istoria privatizarilor esuate, in urma carora economia romaneasca s-a ales cu marile mall-uri.

Faptul ca actionam haotic si fara nici o perspectiva il demonstreaza inclusiv autorizatiile care se dau pentru infiintarea de noi capacitati de productie. Anul trecut de pilda, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei a acordat 110 autorizatii de infiintare capacitati noi de producere a energiei electrice, 92% dintre acestea fiind pentru unitati de producere utilizand resurse regenerabile.

Conform unui raport al ANRE, in 2014 au fost acordate autorizatii pentru 71 centrale fotovoltaice, 12 centrale eoliene, noua centrale pe hidrocarburi, 12 centrale hidroelectrice, patru centrale utilizand biogaz şi trei centrale utilizand biomasa. Puterea electrica instalata a capacitatilor autorizate a fost de 1.056 MW.

In paralel cu asta ne straduim sa punem piedici repetate acestei forme de energie, pentru ca asa cum s-a intamplat si in alte tari, companiile care isi vad amenintata existenta nu inceteaza sa faca presiuni. Vorbim de 25 de ani de un mix energetic la care nu putem renunta. Daca acest mixt energetic este insa costisitor si neperformant nu ne impiedica nimeni sa gasim un altul. Acest lucru al trebui sa-l stabileasca strategia energetica. Despre ea, numai de bine.