Disparitia treptata a contractelor bilaterale si tranzactionarea gazelor pe platformele centralizate dau fiori reci marilor consumatori

Aparitia Ordonantei 64/2016, care prevede obligativitatea tranzactionarii pe piata centralizata a unei cantitati de gaze minime (30% din consum) incepe sa fie contestata de catre marii consumatori si, cel mai probabil si de catre furnizori. Explicatia este una simpla, daca ne comparam cu piata de energie electrica, unde intreaga cantitate de energie produsa in Romania trebuie tranzactionata obligatoriu pe platformele centralizate ale OPCOM, in sensul in care se pregateste disparitia contractelor bilaterale si in piata de gaze. Sigur, spre deosebire de piata de energie electrica, piata de gaze este mult ramasa in urma din punctul de vedere al organizarii, al echilibrarii sau chiar a schimburilor intra tari. Din acest motiv, marii consumatori de gaze se tem de o crestere a pretului si nu a celui de baza, asa cum gresit s-ar putea crede, ci a pretului final.

Cel putin din acest punct de vedere marii consumatori s-ar putea sa aiba dreptate. Daca in piata angro de energie electrica preturile au scazut sistematic in ultimii doi ani, ajungandu-se pana intr-acolo incat unii producatori nu-si mai pot sustine ciclul de generare, in schimb, in piata cu amanuntul preturile au crescut. Consumatorul final este cel care suporta toata incarcatura facturii prin aportul unor taxe si impozite, astfel incat scaderea preturilor in piata angro nu are nici o relevanta. de ce la gaze ar fi altfel? Pretul gazelor va creste dupa ce producatorii si furnizorii de gaze vor fi obligati sa comercializeze pe bursa cel putin 30% din cantitati, a declarat Bruno Ribo, director general al ArcelorMittal Galati. “Un asemenea pas s-a facut si in Polonia acum un an-doi si acest lucru a dus la cresterea pretului gazelor pentru utilizatorii industriali. Am discutat cu furnizorii de pe piata si nu doar consumatorii sunt ingrijorati, ci si furnizorii, pentru ca acest lucru ar duce la cresterea pretului gazelor”, a sustinut Ribo.

Este prima reactie venita din partea unui mare consumator, dupa aparitia Ordonantei 64/2016. Nu intamplator, publicatia Energy-Center, impreuna cu Asociatia Energia Inteligenta va organiza saptamana viitoare o dezbatere pe marginea efectelor Ordonantei (25 octombrie), inainte de a aparea normele metodologice de aplicare. sa ne intoarcem insa la piata de gaze din Romania si la masurile administrative care incearca sa duca producatorii, furnizorii si consumatorii in pietele centralizate existente (OPCOM si Bursa Romana de Marfuri). In mod normal, intr-o piata concurentiala, la o cerere de oferta raspuns mai multi furnizori ce se concureaza intre ei, astfel incat pretul obtinut de catre consumator sa fie cel mai bun. Iata ca deja, marii consumatori nu cred in aceste principii. Potrivit directorului combinatului de la Galati, obligatia de a tranzactiona gaze pe bursa ar trebui sa fie facuta gradual, nu brusc de la 1% la 30%, cum are in vedere Guvernul.

“Poate ca aceasta este directia spre care trebuie sa ne indreptam, dar nu putem avea un astfel de salt. Acum doar 1% din gaze sunt tranzactionate pe bursa si nu se poate trece brusc de la 1% la 30-40%. Recomandam sa existe o abordare progresiva in acest sens”, a mai spus seful ArcelorMittal Galati. Si de data asta s-ar putea sa aiba dreptate si nu pentru ca ecuatia prezentata mai sus nu ar fi valabila in teorie, ci pentru ca ea nu functioneaza in practica dupa cum este organizata piata de gaze din Romania. Nu avem o platforma pentru piata Spot, nu avem o platforma de echilibrare si mai ales nu avem concurenta din partea producatorilor, care sunt doi la numar: Romgaz si Petrom.

Interconexiunile Romaniei lipsesc inca, dar acest lucru este in dezavantajul producatorilor de gaze, care nu pot sa exporte parte din productia din Romania, in schimb nu este in dezavantajul traderilor, care pot sa importe in orice moment gaze rusesti, sau chiar si de alta provenienta. De altfel, in ultima perioada importul de gaze a explodat efectiv, atingand chiar si un nivel la 30% din consum, lucru nemaintalnit dinainte de 2008. Aici este si problema celor care refuza sa accepte obligativitatea de a cumpara gaze exclusiv de pe pietele centralizate. Intrebat cum se formeaza cosul de consum gaze la ArcelorMittal Galati, Bruno Ribo a raspuns sec: nu este problema noastra, ci a furnizorului cu care avem contract. Or, furnizorul respectiv este clar ca stie sa profite de conjunctura pietei internationale, unde gazele rusesti pot fi chiar mai ieftine decat gazele din productia noastra interna. Sigur, restrangerea posibilitatii de negociere prin contracte bilaterale vine in dezavantajul consumatorului industrial, cel putin in felul in care arata piata acum. “Proiectarea platformei face foarte dificil pentru tipul de consum pe care il avem noi sa incheiem orice tip de contract. Pentru un consumator mic de gaze, acest lucru nu este semnificativ, dar pentru un consumator mare, cum suntem noi, te confrunti cu o situatie de oligopol. Reteaua româneasca de gaz nu este suficient de bine conectata la reteaua de furnizori astfel incât sa ai posibilitatea sa alegi”, a aratat Ribo. Acesta a mai spus ca, pentru un mare consumator de energie si gaze, precum combinatul galatean, este de preferat sa existe posibilitatea incheierii de contracte bilaterale pe termen lung, pentru a exista o predictibilitate.

“Noi avem nevoie de energie si de gaz nu pentru a le vinde, ci pentru a produce otel. Avem nevoie de predictibilitate pe termen mediu, nu de pe o zi pe alta”, a continuat Ribo. El a aratat ca ordonanta de urgenta privind obligativitatea de a se tranzactiona gaze pe bursa nu are ca fundament studii de fezabilitate serioase privind impactul la consumatori.

La cateva din aceste obiectii vom cauta raspuns saptamana viitoare, asa cum deja am anuntat, in cadrul mesei rotunde : “Dezbaterea Ordonantei de Urgenta nr 64/2016 de modificare a Legi 123/2012 privind obligatia tranzactionarii pe bursa a unei cantitati minime si solutiile pentru viitoarele reglementari de aplicare a acestei Ordonante.”