Dupa aproape patru saptamani de vacanta…ne-am intors. Ce-am gasit?

Si ce am gasit? Un guvern aflat intr-o debusolada totala si o seceta care isi va face simtite efectele in cel mai scurt timp. Oltul, pe a carui cale am parcurs ultimii kilometri in drumul spre redactie este aproape secat. Nici Dunarea nu sta mai bine, debitul ei cazand déjà sub 3000 mc/secunda. Hidroelectrica, care a sustinut toata vara sistemul energetic national lasa locul producatorilor pe carbune, gaze si, evident, energiei nucleare. In context, o stire Agerpres ne informeaza ca “Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie (ANRE) si Ministerul Energiei au demarat o analiza pentru a identifica centralele de producere a energiei care nu mai sunt functionale si care isi vor pierde licenta, pentru a nu mai aparea îin statisticile oficiale privind capacitatea energetica instalată a tarii”.

Mult le-a mai trebuit pana sa ajunga la aceasta decizie. Cei 3800 de MW care ar urma sa dispara din sistem (practic din statistica) in acest an sunt de fapt un fel de frectie la un picior de lemn. Nivelul real al megawatilor ce trebuie sa dispara este mult mai mare pentru simplu fapt ca centralele care ii reprezinta nu mai exista decat ca refugiu pentru cainii vagabonzi. Si daca mai luam in considerare si o parte din centralele aflate in rezerva de sistem, pentru a caror intretinere consumatorii romani de energie electrica platesc in fiecare luna, numarul megawatilor ce ar trebui sa ramana fara licenta este undeva la vreo 10.000. Cu ce mai ramanem?

Simplu, cu ceea ce se vede in fiecare zi daca analizam graficele publicate de Transelectrica privind situatia la zi a sistemului energetic national. Adica, vreo 8-9000 de MW functionali, daca strangem cureaua la maxim.

De cand se cearta partidele politice intre ele si de cand se vorbeste despre o iminenta noua criza economica, niciodata nu s-a pus si problema unei iminente crize energetice. Ministri pleaca si vin. Sistemul insa bate pasul pe loc si nu este deloc surprinzator ca scadenta se apropie.

In concediu nu ne-am putut rupe de ceea ce se intampla in Romania, dar am refuzat sa scriem, motiv pentru care ne cerem scuze cititorilor nostri fideli. Am vazut ca au crescut importurile de gaze naturale cu procente absolut socante, am vazut ca in continuare suntem importatori de energie electrica si ca nici un proiect nou nu apare la orizont. Toata lumea, ne referim la companiile energetice care mai au niste bani, vorbeste de retehnologizare, de intretinere dar nimeni nu pomeneste un cuvant despre o investitie noua. Nici macar in domeniul energiilor regenerabile, unde modificarile legislative au eliminat niste bariere in fata investitorilor, nu se anunta vreun proiect nou.

De pilda, Hidroelectrica anunta in primavara (in realitate inca de anul trecut) ca intentioneaza sa-si extinda activitatea prin investitii noi in regenerabile. Asta o spunea si Romgaz si Electrica, ca sa ne referim doar la companiile cu profit si dupa intrarea in vigoare a OG 114. Aflam acum ca respectivele companii se agita sa puna mana pe active ale Enel sau CEZ. Oare de ce? E mai simplu sa iei ceva ce functioneaza in detrimentul a ceea ce poate fi mai performant printr-o investitie noua? Probabil.

In cei 28 de presa nu am stat niciodata mai mult de doua saptamani intr-un concediu de vara. De data asta am stat patru saptamani. Din pacate, puteam sa mai stam inca patru ca sistemul nu ne-ar fi ridicat nici o provocare pentru a ne intoarce.