Eficienta energetica: poate Romania sa renoveze toate cladirile pana in 2050?
Energy Center publica acum cateva luni un articol legat de faptul ca pana in 2013 Romania trebuie sa adopte o directiva europeana (Directiva 2010/31/EU) ce prevede ca pana in anul 2020 consumul energetic la cladirile noi sa fie aproape zero iar renovarile cladirilor existente sa fie facute conform unor standarde ridicate de eficienta astfel incat consumul de energie sa scada substantial.
Nu este nevoie sa va spunem ca acest program se deruleaza anevoios si haotic, este suficient sa va uitati la cladirile din marile orase si va veti lamuri ca acest deziderat pare aproape imposibil de atins in acest moment. O seama de specialisti europeni incearca insa sa ne spuna ce ar trebui sa facem ca, macar pana in 2050, sa ne atingem acest obiectiv.
Cladirile sunt responsabile pentru 40% din consumul total de energie al UE, iar acesta este unul dintre cele mai importante surse de emisii de gaze cu efect de sera (35% din totalul UE). In vederea realizarii programului de eficienta energetica al Romaniei, specialistii sunt de acord ca nu vom putea realiza aceasta cerinta a Uniunii Europene pana in 2050 si asta doar daca eforturile in acest sens se vor imbunatati vizibil.
Conform cerintelor UE, emisiile de gaze cu efect de sera vor trebui sa scada cu 88 pana la 91% pana in 2050, in comparatie cu nivelurile din 1990. Pentru a realiza acesta performanta, Romania trebuie sa aiba trei directii clare:
– Concentrarea pe inlocuirea cladirilor vechi, existente, cu altele noi. Este o tehnica mai eficienta decat aceea de a renova cladirile foarte vechi.
– Investitia mai mare in renovarea cladirilor se traduce fie prin renovarea mai frecventa fie prin a urmari o tinta mai ambitioasa decat simpla lor renovare.
– In ce priveste calendarul si tipul de investitii, putem urmari un traseu liniar, sau putem face eforturi mai mari intr-o etapa ulterioara. Atunci cand tehnologia va fi mult mai avansata. Izolatiile termice pot fi utilizate pentru a reduce consumul de energie a cladirilor insa trebuie lucrat si la comportamentul utilizatorilor.
– De asemenea, consumul de energie al cladirilor poate fi redus si prin inlocuirea sistemelor consumatoare de energie si a componentelor din cladiri. Eventiual, cladirile se pot conecta la surse independente sau regenerabile de producere de energie.
Cateva studii ale UE legate de tarile care au avansat din acest punct de vedere ridica trei semne de intrebare la modul in care se realizeaza acest program de eficienta energetica in Romania:
– Aproape toate studiile indica faptul ca nu este suficient sa cresti rata de renovare a cladirilor, ci si scaderea emisiilor de gaze cu efect de sera, care sunt realizate prin renovarea unei cladiri.
– O seama de cladiri trebuie sa faca parte dintr-un program special de renovare. De exemplu, nu este necesara renovarea unei case de vacanta daca aceasta este folosita pe o perioada scurta de timp. In aceeasi categorie intra si cladirile istorice care trebuie sa fie renovate numai in cadrul unor proiecte supervizate strict.
– Nu in ultimul rand, studiile efectuate de UE arata ca exista diferente semnificative intre statele membre in ceea ce priveste natura diferitelor cladiri si modul de utilizare ale acestora.
Cum ar trebui sa intervina Comisia Europeana pentru ca Romania sa isi indeplineasca planul de eficienta energetica?
Intr-un raport al European University Institute efectuat pentru Comisia Europeana (DG Energy), se arata ca institutiile UE trebuie sa permita statelor membre libertatea de a isi ajusta politicile de eficientizare a energiei, in special, prin alegerea modului de renovare a cladirilor care sa i se potriveasca tipului de climat sau modului de utilizare a acestora.
Cu toate acestea, cel putin in Romania, institutiile UE au un rol important de jucat, in special in asigurarea faptului ca exista un anagajament la nivel national pentru solutionarea problemei si renovarea cladirilor pentru a facilita punerea in aplicare a solutiilor legate de reducerea de emisii de gaze cu efect de sera.
Un rol important il joaca semnalele economice corecte din realitate, care constituie, de altfel, cerintele prelimiare pentru renovarea tuturor cladirilor pana in 2050.
– Eliminarea tarifelor reglementate pentru utilizatorii finali pe gaz si electricitate. Exista deja o pozitie dura fata de politicile care incalca legislatia UE de liberalizare a preturilor si ar putea fi luate masuri aditionale pentru a sparge pretul energiei mentinut artificial la un nivel scazut.
– Includerea costului de carbon in decizia de reconditionare a cladirii. Pana in prezent, costul de carbon a fost doar partial inclus, astfel incat decizia a fost partinitoare fata de combustibilii fosili, ceea ce contravine politicii UE referitoare la clima si obiectivele pe energie.
Principalele recomandari pentru reconditionarea tututor cladirilor pana in 2050 sunt formulate pentru a obtine siguranta ca tinta sectorului de constructii stabilit de UE pentru 2050 este atinsa:
– Stabilirea obiectivelor nationale pentru reconditionare sau elaborarea de planuri nationale de actiune, necesare pentru a crea un angajament la nivel de tara pentru atingerea tintei planificate. Planul este necesar si pentru ca UE sa poata monitoriza progresul inregistrat.
– Crearea unui sistem de certificate UE pentru performanta in energie. Sistemul va fi necesar pentru a putea obtine investitiile necesare in reconditionare si va fi adaptat fiecarui context existent al nivel de stat membru, dar va include, la modul general, obligativitatea partilor de a reconditiona, asigurandu-se ca procesul va duce la imbunatatirea performantei energetice.
Directiva propusa pentru Eficienta a Energiei introduce cerinte mai stricte care sa ofere posibilitatea de a stabili o stuctura la nivel de UE la care statele membre se pot inscrie in mod voluntar. Tarile membre vor trebui, oricum, sa modifice structura nationala pentru certificate de performanta energetica pentru a respecta noile cerinte. Aceste certificate ar putea, de asemenea, sa ofere informatiile necesare pentru planurile nationale de actiune, mai ales daca se aplica la mai multe cladiri decat este necesar. Standardizarea certificatelor de performanta in energie ar ajuta si la comparearea diferitelor planuri nationale, ajutand la identificarea celor mai performante.
Recomandarile secundare pentru reconditionarea tuturor cladirilor pana in 2050 vizeaza minimalizarea costurilor de atingere a tintei pentru sectorul de constructii.
– Facilitarea proiectarii unor scheme de reconditionare. Aceste masuri ar trebui sa sustina statele care nu au experienta in modernizarea cladirilor. Orice astfel de schema ar trebui sa includa acreditari, contracte standardizare, masuri si protocoale de verificare pentru reconditionarea cladirilor.
– Continua imbunatatire a standardelor tehnologice si a etichetarii tehnologiei, produselor si a materialelor utilizate in procesul de reconditionare. Aceasta etapa, aflata in prezent in desfasuare, trebuie finalizata pentru a evita deciziile influentate. La nivel al UE, reglementarile nationale pentru materialele de constructii pot crea bariere pentru piata interna. Procesul este dificil si trebuie tratat cu mare atentie.
– Dezvoltarea unui ghid tehnic pentru reconditionarea cladirilor. Acesta este necesar pentru a coordona cercetarea in reconditionare, la fel ca si dezvoltarea. Utilitatea lui poate fi probata si pentru urmarirea progresului tehnologic care are o importanta strategica in atingerea obiectivelor. Mai multe ghiduri strategice au fost elaborate in cadrul Planului SET, dar acestea nu au luat in considerare tehnologia necesara in procesul de renovare.
– Utilizarea finantarii UE pentru a sustine implementarea recomandarilor prezentate anterior. Fondurile UE ar trebui sa fie alocate pe baza unor planuri nationale de actiune in domeniul reconditionarii cladirilor, a caror existenta ar trebui sa fie una dintre conditiile principale pentru primirea finantarii. Fondurile ar trebui sa fie strans legate de performanta, ceea ce inseamna, de asemenea, utilizarea schemei de certificate de performanta pentru cladiri. Finantarea publica ar trebui sa fie, de asemenea, extinsa prin mecanisme financiare.