Exclusiv: Cum au aparut „Baietii destepti” in energetica romaneasca (II)

In prima parte a dezvaluirilor noastre privind aparitia pe piata romaneasca de energie electrica a furnizorilor privati conectati direct la energia hidro, am aratat ca punctul de plecare a fost retehnologizarea hidrocentralei de la Portile de Fier, pentru care a fost angajata o firma inventata de cativa baieti cu ochi albastri din SIE, tocmai in Elvetia. In ciuda faptului ca respectiva firma nu avea nici bani, nici expertiza, guvernul Romaniei (in 1996) i- a incredintat acesteia retehnologizarea celei mai mari centrale, culmea sfidarii, tot pe banii contribuabilului roman. Lovitura de soc nu a fost insa aceasta, ci tocmai posibilitatea ca respectivii baieti sa preia preferential energie hidro pe o lunga perioada de timp, evident, tot in contul lucrarilor de la Portile de Fier.

Lucrarea a fost atat de bine gandita incat nici un guvern (si au fost vreo 6-7 intre timp) nu au putut-o darama, caci ea era intrinsec legata de deschiderea pietei de energie electrica din Romania, odata cu aderarea la Uniunea Europeana. Energy-Center prezinta in continuare amanuntele incalcite ale acesteia afaceri de proportii, pe care, retineti, procuratura o investigheaza de cativa ani buni fara a pune insa dosarele in miscare, asa cum ar fi normal.

Una dintre legile lui Murphy spune ca „un politician onest este acela care, dupa ce a fost cumparat, ramane cumparat”, lucru cat se poate de adevarat in cazul nostru, cu mentiunea ca la noi nu a fost cumparat unul, ci mai multi.

In articolul precedent spuneam ca lucrarile de retehnologizare de la Portile de Fier au fost incredintate direct (printr-o hotarare de guvern) firmei Sulzer, devenita apoi Va-Tech. Sa nu credeti insa ca firma respectiva era la prima pomana facuta de guvernul Romaniei. Dimpotriva, isi facuse incalzirea pe o alta retehnologizare, care desi s-a dovedit lipsita de eficienta economica, nu a interesat pe nimeni de la guvern.

La Lotru s-a vazut priceperea

Concret, prima lucrare castigata de Sulzer in Romania a fost retehnologizarea rotoarelor Pelton, ale hidrocentralei de pe Lotru. Contractul 491222/2034, pentru livrarea a trei rotoare Pelton, care sa permita functionarea de lunga durata a grupului hidrocentralei de la Lotru, a fost precedat de un ajutor nerambursabil acordat de guvernul elvetian Romaniei, in valoare de 7 milioane franci elvetieni, suma din care 2,8 milioane erau directionati catre RENEL, pentru retehnologizarea de la Lotru.

Primul rotor, fabricat in Franta, a fost livrat in conditii normale de calitate. Al doilea si al treilea rotor, fabricate de Sulzer pe unde s-a putut, urmau sa fie prelucrate final la UCM Resita. Numai ca, in timpul prelucrarii, specialistii de la Resita au constatat ca rotoarele aduse aveau abateri mari la materialele folosite, lucru recunoscut de altfel si de elvetieni intr-un fax trimis RENEL.

Daca rotorul 2 a fost adus cat de cat la parametri de functionare, rotorul 3 a trebuit sa fie fabricat inca o data, ceea ce a dus la mari intarzieri in procesul de retehnologizare. Au fost multe intalniri intre reprezentantii partii romane si cei de la Sulzer, nenumarate corespondente, in care elvetienii solicitau sa nu fie penalizati, conform contractului, cu suma de circa un milion de dolari. Si n-au fost penalizati.

Tupeul a mers mai departe. Astfel, intr-o scrisoare datata 26.11.1998, Sulzer se adreseaza imperativ partii romane: „Noua tehnologie in varianta doi este oferita de Sulzer Hydro conditionat de neaplicarea de catre CONEL (fosta RENEL) a penalitatilor de intarziere conform contractului”. Ei gresesc, si tot ei emit pretentii. Interesant este ca, din partea companiei Sulzer, unul dintre reprezentanti era tocmai Nicolae Bogdan Buzaianu, fondatorul Energy Holding. Dar asta este o alta poveste.

Turcu plateste

Povestea de la Lotru nu a avut nicio relevanta pentru oficialii romani care, ulterior, au pornit in voga retehnologizarea Portilor de Fier, desigur tot cu Sulzer, devenita VA-Tech si asa mai departe. Sa ne intoarcem inca o data la perioada anilor de pionierat ai tranzitiei romanesti. Piata romaneasca a energiei a fost ochita imediat dupa 1990, problema retehnologizarilor fiind speculata de multe firme.

Numai una a reusit insa

In vara anului 1994, la congresul energiei de la Neptun, sponsorul de marca a fost tocmai firma Sulzer. S-a mancat si s-a baut vreo trei zile, la mare, pe banii elvetienilor, mai ceva ca la banchetele regesti. Odata facuta aparitia printre energeticienii romani si stiind de discutiile purtate de acestia cu rusii de la Electrosila, care cunosteau hidroagregatele de la Portile de Fier (fabricate in Rusia), cei de la Sulzer s-au aruncat in lupta.

Dupa congresul de la Neptun, elvetienii fac o prezentare a firmei lor tocmai la Portile de Fier, unde isi etaleaza programul de retehnologizare a hidroagregatelor. Toata documentatia prezentata romanilor purta marca Sulzer Escher Wiss, pe care era lipit insa un abtibild Sulzer Hydro. Acest amanunt este extrem de important.

Livio Ravicini, cel care le-a facut romanilor prezentarea companiei, a spus ca Sulzer e un grup format din 7 companii, printre care si Sulzer Hydro. Asta in 1994. Numai ca, dupa o verificare la Registrul Comertului din Elvetia, s-a ajuns la concluzia ca Sulzer Hydro a fost infiintata in 1995, iar Livio Ravicini nu figura nicaieri: nici in actionariat, nici in randul persoanelor cu drept de semnatura.Lucrurile erau insa aranjate in alta parte. Doi ani mai tarziu, Sulzer primea cadou de la Guvernul roman retehnologizarea Portilor de Fier I.

Cascavalul tot mai mare

La Portile de Fier I, treaba a fost facuta ca la Lotru, adica de mantuiala, defectiunile aparand la scurt timp dupa retehnologizare. Asta nu a impiedicat insa partea romana sa treaca la negocieri cu Sulzer, devenita intre timp VA -Tech, pentru retehnologizarea de la Portile de Fier II.

Hidroelectrica, beneficiarul lucrarii, intocmeste o nota de fundamentare a retehnologizarii pe trei pagini A4, de parca ar fi fost vorba de reparatia unei biciclete. Nu a existat un studiu pe fiecare parte componenta pentru ca lucrurile erau deja aranjate. Pe baza notei de care vorbim, si pe care o vom reproduce intr-un numar viitor, in anul 2001, in plina vacanta parlamentara (luna august), Guvernul emite o hotarare (HG 848) prin care incredinteaza direct lucrarea de retehnologizare firmei VA Tech.

In momentul incredintarii directe, la Registrul Comertului din Elvetia figurau trei firme cu numele VA Tech: VA Tech cu sediul in Kriens, VA Tech cu sediul in Wevwy si VA Tech cu sediul in Zurich. Intrebarea este carei firme dintre cele trei i-a fost incredintata lucrarea. Vom lamuri si acest aspect.

(va urma)