Exclusiv: Cum au aparut “Baietii destepti” in energetica romaneasca
Astazi, ministrul Economiei, Daniel Chitoiu anunta rezultatul negocierilor cu firmele private beneficiare ale unor contracte preferentiale de energie cu Hidroelectrica. Energy-Center a prezentat in exclusivitate, in urma cu trei saptamani, stadiul negocierilor dintre Hidroelectrica si cei zece furnizori de energie aflati pe lista neagra a ministerului, inclusiv preturile renegociate si schimbarea unor clauze din contracte.
Daca vor fi modificari fata de ceea ce am prezentat noi, vom reveni cu amanunte. Pana atunci, Energy-Center va propune o scurta incursiune in istoria de peste 10 ani a contractelor cu baietii destepti, respectiv punctul de plecare al acestei spectaculoase afaceri, din care statul roman pare sa fi pierdut cateva miliarde de euro, iar furnizorii agreati de toate guvernele ce s-au succedat din 1996 incoace au castigat sute de milioane de euro. Ca o ciudata coincidenta, hidrocentrala de la Portile de Fier tocmai a aniversat 40 de ani de la darea ei in functiune, aniversare trecuta cu vederea de catre autoritati. Nu intamplator, aparitia baietilor destepti se leaga tocmai de Portile de Fier, respectiv de procesul de retehnologizare a centralei, care l-a adus in scena pe celebrul om de afaceri Bogdan Buzaianu si firma Energy-Holding.
Fara aportul politicului nimic nu s-ar fi intamplat
Caracatita sistemului energetic romanesc s-a nascut tocmai in Elvetia, unde baieti destepti din Serviciul de Informatii Externe au gandit intreaga operatiune, cu sprijinul nemijlocit al celor ce stapaneau fraiele puterii la Bucuresti.
Firma Shultzer Ag, devenita ulterior Va-Tech, a fost reinventata de catre Buzaianu tocmai pentru a intra in procesul de retehnologizare al Portilor de Fier, care nici macar nu era o urgenta la vremea respectiva.
Retehnologizarea complexului energetic de la Portile de Fier I si II este cea mai complexa operatiune de acaparare a sistemului energetic pusa la cale in birourile din Elvetia. Portile de Fier sunt doar varful aisbergului la construirea caruia statul roman a pompat si pompeaza sume imense de bani.
Decizia de a incredinta lucrarile de retehnologizare firmei Shultzer a apartinut guvernului de la vremea respectiva (1997) si ministerului Industriilor, condus atunci de Calin Popescu Tariceanu.
Una dintre legile lui Murphy spune ca “un politician onest este acela care, dupa ce a fost cumparat, ramane cumparat”, lucru cat se poate de adevarat in cazul nostru, cu mentiunea ca la noi nu a fost cumparat unul, ci mai multi.
In demersul nostru vom sari peste anumite etape de natura tehnica ale retehnologizarii de la Portile de Fier, pentru simplul motiv ca aici nu se mai poate schimba nimic. Important este ca toate afacerile cu energie si acuzatiile la adresa „baietilor destepti” au legatura cu ceea ce s-a intamplat de la Cazane mai injos.
Piata de energie, reglementarile ANRE, liberalizarea si privatizarea au fost gandite intr-un laborator din Elvetia, imediat dupa 1990, cu concursul nemijlocit al reprezentantilor autoritatilor romane in tara respectiva. Pentru a simplifica oarecum intregul labirint, incepem cu cateva comentarii referitoare la un comunicat al guvernului condus de primul ministru alin Popescu Tariceanu, in momentul in care a fost declansat controlul pe marginea procesului de retehnologizare.
Se spunea in acest comunicat ca decizia privind retehnologizarea hidrocentralei a fost luata in baza unei decizii a Guvernului, si nu a ministrului industriilor din acea perioada, Calin Popescu-Tariceanu. Sa vedem daca este asa.
Cine a inventat incredintarea directa
Hotararea de Guvern nr. 474/1997 a fost emisa pe data de 28 august si contrasemnata de ministrul industriilor, Calin Popescu-Tariceanu, si de ministrul finantelor, Mircea Ciumara. La pozitia prim-ministrului apare semnatura lui Victor Ciorbea (fost prim ministru) , care, atentie!, in perioada 25-28 august se afla intr-o vizita in Germania. Se pare, asadar, ca semnatura premierului ar fi fost falsificata. Sa fie intamplator faptul ca, trei luni mai tarziu, cei trei ministri amintiti au fost remaniati?
Trecem peste faptul ca lucrarile de retehnologizare au fost atribuite prin incredintare directa – decizie cu care directorul RENEL, la vremea respectiva, Aurel Leca, nu a fost de acord pentru ca initial se vorbea despre o licitatie la care si-au anuntat intentia de participare patru firme straine – si ne oprim asupra modalitatii de finantare a lucrarii. Mircea Ciumara a semnat Hotararea de Guvern pe motiv ca „nu se dadeau bani de la buget”. S-a dovedit insa, ulterior, ca ministrul finantelor s-a inselat.
In articolul doi al Hotararii se precizeaza: „Se autorizeaza Regia Autonoma de Electricitate RENEL ca, in termen de 15 zile de la data publicarii prezentei hotarari in Monitorul Oficial al Romaniei, sa angajeze executia lucrarii prevazute la articolul 1 cu un singur contractant, firma Sulzer Hydro/ ABB, impreuna cu societatea comerciala UCM Resita, societatea comerciala Hidroconstructia si societatea comerciala Energomontaj, cu finantarea asigurata integral de catre firma Sulzer Hydro/ABB“.
Numai ca, Sulzer nu avea bani, ea nemaiefectuand o lucrare de amploare in domeniul energetic de prin 1976. Dovada ca, la scurt timp, se incheie o nota intre reprezentantii RENEL si cei ai Sulzer care modifica punctul 2 al Hotararii de Guvern, in sensul ca finantarea lucrarii se face din credite cu garantii de stat, banca aleasa pentru contractarea creditului fiind nimeni alta decat City Bank (n.r. – vezi ancheta in cazul Stancev).
In baza acestei note apare o alta Hotarare de Guvern prin care se stabilesc imprumuturile si pentru celelalte grupuri energetice de la Portile de Fier (anterior a fost vorba de inceperea lucrarilor la grupul 6), in baza careia tot statul roman este cel ce garanteaza banii. Initial era vorba de 202.200.000 franci elvetieni, suma care nu ramane insa batuta in cuie.
Un alt aspect al contractului de incredintare directa, trecut foarte usor cu vederea, se leaga de punctul „diverse”. Aici se mentioneaza, fara nicio legatura cu contractul comercial: „Contractantul (adica Sulzer) este de acord sa contribuie cu suma de 500.000 franci elvetieni ca sponsorizare la lucrarile de reparatii ale Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida“. Cu alte cuvinte, „spaga”, pentru care, evident, s-au gasit bani.
Metamorfoza Sulzer-VA Tech
Odata aranjate problemele legate de finantare, Sulzer se apuca de treaba. Nu inainte insa de a incepe modificarile la Registrul Comertului din Elvetia, astfel ca banii intrati in conturi sa-si piarda urma. Sulzer se transforma in VA Tech Escher Wiss, apoi in VA Tech Hydro, aceasta din urma fiind pregatita pentru noua lovitura: retehnologizarea de la Portile de Fier II.
Inainte de a intra in cea de-a doua afacere se impune insa sa revenim la prima lucrare in Romania a celor de la Sulzer, care ar fi trebuit sa dea serios de gandit autoritatilor romane cand s-a pus problema retehno-logizarii de la Portile de Fier.
(VA URMA)
Excelent articol !
Eu nu ipricep cum vine problema. Daca Buzoianu este imlpicat in afacerea asta de atatia ani, cum se face ca tot acest Buzoianu continua sa beneficieze de contracte avantajoase, iar statul isi da cu stangul in dreptul. Inseamna ca asta e mai tare ca guvernul Romaniei. Atunci, bravo lui. Spuneati in comentariul privind suprataxarea companiilor petrolitere ca nu va rezolva in nici un caz probelema pretului carburantilor. Este cat se poate de evident. Dar, de ce nu ridicati problema unei suprataxari si in cazul baietilor destepti? De ce sa ne chinium sa renegociem contractele, bine facute de altfel, cand putem sa le punem bir pe profit? De curiozitate, fara sa inteleg foarte bine mecanismele,m-am uitat pe site-ul MInisterului Finantelor si am ramas socat cand am vazut ce profit au companiile baietilor destepti. Ridicol, cu alte cuvinte. In cazul asta ori mintiti voi si nu exista baieti destepti, ori aia is prea destepti incat sa stie cum sa-si ascunda profitul. Asa stand lucrurile credeti ca astia de la Petrom or fi mai prosti? Cardasia e la ordinea zilei si in tara asta asa va fi multi ani de aici incolo. Voi scrieti, dar ce folos?
Foarte interesant. Inteleg ca de data asta nu ne-au furat strainii, cum multi dintre noi am inteles, ci tocmai romanasii nostri. Baietii aia cu ochi albastri, din SIE. Au invatat ceva din scoala de spionaj, numai ca in loc sa-si puna stiinta in slujba tarii, care i-a platit cu varf si indesat pentru asta, au pus-o in slujba lor directa. Tradatori sum sunt, nu s-au implicat in afaceri in alte tari, pe unde si-au desfasurat activitatea de spionaj, ci in tara lor. Important este ca daca nu aveau sprijinul politic poate nu le reusea furtul nici aici. De fapt, asta este tot secretul, pe care bine l-ati sesizat. Ei au gandit acolo o strategie de jaf, au prezentat-o guvernului de la Bucuresti si de comujn acord au pus-o in practica. Desigur, cei care i-au ajutat si-au luat banii pe loc, dupa stiinta mea a fost vorba de sute sau chiar milioane de dolari, iar securistii isi umplu buzunarele de 10 ani incoace si pana prin 2018. Afacere beton, sau furt de mare clasa. Revin insa, este o ticalosie fara margini si daca ea are atatea bube, unele subliniate si de dumneavoastra, ma intreb ce face Procuratura ? Este chiar atat de dificil de descalcit itele acestei afaceri? In nici un caz, pentru ca sursa de bani curge in continuare. Pe seama noastra si a societatilor romanesti care in loc sa se dezvolte se afunda tot mai adanc. Si apoi vine partea urmatoare a jafului, cand societatile respective sunt vandute pe nimic unor asa zisi investitori, sau salvatori ai economiei nationale.
Toate bune pana aici, dar despre Dan Ioan Popescu nu spuneti nimic ? Cine credeti ca este artizanul acestei afaceri?