Exclusiv: De ce isi bate Romania cuie in talpa pe gazoductul Iasi-Ungheni?

Nici un argument de natura economica nu justifica, in momentul de fata, constructia gazoductului intre Romania si Republica Moldova. Investitia evaluata la aproape 30 de milioane de euro, suportata aproape integral de catre Romania, se va dovedi absolut inutila, atata vreme cat compania de transport gaze din Moldova, Moldovagaz, este controlata de grupul rus Gazprom, care nu va accepta transportul gazelor mai departe catre consumatori. Pentru ca gazele importate din Romania sa ajunga la consumatorii din Republica Moldova ar mai trebui construita o alta conducta, de la Ungheni la Chisinau, a carei valoare se ridica la circa 60 de milioane de euro. Pana atunci, conectarea la retea ramane la mana Gazprom.

Va prezentam in exclusivitate cateva aspecte ce tin de aceasta interconexiune, pe care nici un oficial roman nu le-a luat in considerare atunci cand s-a dat drumul acestui proiect. Daca din punct de vedere investitional, proiectul da bine ca imagine, din punct de vedere practic poate fi un fiasco dramatic. Incercam, in randurile ce urmeaza, sa surpindem doar cateva aspecte, ignorate total de politrucii din Romania.

Premierul Romaniei, Victor Ponta, a inaugurat ieri cu mare fast deschiderea lucrarilor la gazoductul ce urmeaza sa lege Romania de Republica Moldova. Conducta, care ar trebui sa fie finalizata la sfarsitul anului viitor, are rolul „strategic”de a reduce dependenta Moldovei de gazul rusesc, precum si deschiderea pietei interne catre tarile vecine, o cerinta impusa de catre Comisia Europeana . Dupa realizarea interconectarii cu Ungaria (Arad-Szeghed) a fost demarat proiectul interconectarii cu Bulgaria (Giurgiu-Ruse), pentru ca acuma sa fie demarate lucrarile si pentru Iasi-Ungheni. Suna bine si nu intamplator, la inaugurarea de ieri a participat si comisarul european pentru energie, Günther Oettinger.

Numai ca, din toate aceasta afacere, sau afaceri, Romania se poate alege cu praful de pe toba. Despre gazoductul Arad-Szeghed am scris in mai multe randuri, aratand ca pentru un tranzit din ambele parti mai sunt necesare investitii de alte cateva zeci de milioane de euro, investitii pe care nu se stie inca cine le va face. Nu am invatat nimic din aceasta lectie, dovada ca ne-am aruncat cu capul inainte sa mai facem un gazoduct, intre Romania si Republica Moldova, cam tot in aceleasi conditii. De data asta insa, noi suntem cocosi, adica, suportam costurile intregului proiect, evaluate la aproape 30 de milioane de euro. DE CE? Nimeni nu poate sa explice.

Concret, pentru ca viitoarea conducta de transport gaze intre Romania si Republica Moldova sa poata sa fie eficienta, ea trebuie sa aiba o interconexiune cu reteaua de gaze a Moldovei, controlata de Gazprom. In urma cu doi ani, cand s-au purtat negocieri intre Romania si Republica Moldova, pe marginea accesului la retea, reprezentantii Moldovagaz (controlati de Gazprom) au spus „Niet”. Nu s-a schimbat nimic intre timp.

Si atunci, de ce mai facem aceasta conducta? Oficialii moldoveni au recunoscut, indirect, ca pentru a trece peste vointa Gazprom ar fi necesara realizarea unei alte conducte, intre Ungheni si Chisinau, in lungime de 67 de km, care ar costa inca vreo 60 de milioane de euro. Pe asta cine o finanteaza?

Pe de alta parte, compania de transport gaze din Republica Moldova (Moldovagaz) are datorii imense la actionarul ei majoritar (Gazprom), pe care nu le va putea plati niciodata, decat in conditiile in care Gazprom va reusi sa-si pastreze monopolul pe aceasta relatie. Cum ar putea renunta rusii asa de usor la monopol, doar in ideea in care Romania isi umfla muschii, in sensul in care ar putea acoperi o parte din necesarul de consum al Moldovei prin intermediul gazoductului amintit?

Premierul Victor Ponta declara la inaugurare, ca in 2018 vom avea gaz suficient pentru a ne asigura consumul intern, precum si al Moldovei? Pe ce se bazeaza domnul Victor Viorel Ponta cand face aceste afirmatii, atata vreme cat in Romania nu s-a trecut la nici o exploatare efectiva de noi rezerve, fie ca vorbim de gaze neconventionale, fie ca vorbim de gazele din Marea Neagra?

Si, nu in ultimul rand, gazoductul Iasi-Ungheni, asa cum este proiectat el in momentul de fata, este copia fidela a celui dintre Arad si Szeghed. Adica, daca la noi presiunea in conducte este de circa 15-18 bari, in Republica Moldova, pe reteaua controlata de Gazprom, presiunea se ridica pana la 70-80 de bari. Cum vom putea „exporta” noi gaze in aceste conditii? Desigur, investind in statii de compresie. Alti bani, alta distractie.

Concluzia: gazoductul Iasi-Ungheni este un mare „fas” (scuzati expresia), care, daca ar urma sa fie candva functional o sa fie platit din banii consumatorilor romani. Si asta nu-i populism. Este trista realitate.

Ca o paranteza, deloc de neglijat: in acordurile semnate de catre Romania cu Uniunea Europeana, in problema deschiderii pietei de gaze, se precizeaza ca timp de cinci ani nu avem voie sa percepem vreo taxe de interconexiune. Cu alte cuvinte, dupa ce platim investitia Iasi-Ungheni, vom plati si intretinerea acesteia, fara a avea dreptul de a ne recupera costurile pe perioada amintita. Traiasca marea realizare a Guvernului Ponta si noi, cei care o vom suporta.