Exclusiv: In ce postura se afla Romania, privind dependenta de gaze, dupa criza din Ucraina

Criza din Ucraina pune Europa, dar mai ales Romania, intr-o situatie posibil disperata in aprovizionarea cu gaze naturale pentru consum, indeosebi pe timpul sezonului rece. Scenariile privind sistarea tranzitului de gaze rusesti prin Ucraina trebuie privit pe termen scurt si mediu, astfel incat sa intelegem cu adevarat care sunt riscurile prelungirii crizei dintre cele doua tari. Concret, pe termen scurt, Romania trebuie sa tina seama de:
* toate gazele care ajung la noi, sub aspect fizic, sunt gaze rusesti,
* orice sistare a tranzitului de gaze prin Ucraina va determina sistarea gazelor de import in Romania,
* exporturile fizice de gaze catre Ungaria, despre care se vorbeste in ultima perioada, vor trebui regandite,
* in paralel cu aceasta situatie, calendarul de liberalizare va duce la scaderea consumului intern de gaze,
* intr-o iarna cu temperaturi normale, Romania ramane dependenta de gazele rusesti,
* in situatie de criza, Romania nu are o alta alternativa de a importa gaze decat prin intermediul Ucrainei.

Evenimentele din Ucraina, trebuei sa fie analizate si din perspectiva importului gazelor naturale in Romania, tinand cont ca toate gazele care ajung in Romania, inclusiv cele via Ungaria, au aceeasi provenienta (fosta URSS) si acelasi culoar de tranzit (Ucraina). Modul in care evolueaza realtile dintre cele doua tari, determina posibilitatea limitarii livrarii gazelor din Federatia Rusa care traverseaza Ucraina.

Romania are in prezent trei interconectari intre sistemul de transport romanesc si sistemele de transport a doua tari vecine:

• – Ucraina – interconectarile de la Isaccea (PIF 1978) si Mediesu Aurit (PIF 1999), la care capacitatea este rezervata din anul 2000 de catre OOO GAZEXPORT Moscova si este folosita de catre doua companii (WINTHERSHALL Elvetia si Imex Oil Cipru) care achizitioneaza gaze de la GAZEXPORT si le revinde in Romania;
• – Ungaria – interconectarea de la Csanadpalota (PIF 2010), la care capacitatea este rezervata la nivelul a cca 70% din capacitatea totala rezervata de firme cu capital privat (OMV, E.ON, GdF, Mol etc).

Gazele care ajung in Romania, indiferent daca ajung prin punctele care se afla la granita cu Ucraina sau la granita cu Ungaria, sub aspect fizic sunt gaze rusesti, care tranziteaza Ucraina. Astfel, orice sistare a tranzitului de gaze prin Ucraina, va determina sistarea gazelor de import in Romania.

Analizand riscurile privind diminuarea livrarilor fizice a gazelor in Romania, acestea trebuie vazute sub doua aspecte:

A. Analiza scenariului diminuarii livrarilor pe termenul scurt in perioada imediat urmatoare (pana la 30 de zile)

1. Prognoza de temperatura a lunii martie, cu temperaturi peste limitele normale, face ca riscul unei sistari a gazelor din Federatia Rusa spre Romania, sa nu afecteze consumul la nivelul consumatorilor de gaze din Romania. Exista totusi posibilitatea ca in anumite zone ale tarii, sa se inregistreze scaderi ale presiunii gazelor.
2. Cantitatile de gaze existente in depozite de inmagazinare, prezinta valori ridicate, urmare a iernii blande care a fost in Romania, ceea ce face ca extragerea acestora sa poata acoperi cererea prognozata pentru perioada urmatoare. O eventuala diminuare a livrarilor de gaze din Federatia Rusa spre Romania va necesita regandirea exporturilor fizice care se realizeaza catre Ungaria, atat din perspectiva acestui eveniment, cat si pe viitor ca element preventiv in asemenea cazuri.

B. Analiza scenariului diminuarii livrarilor pe termen lung (pana la 1 an)

1. 1.Sezonul cald (aprilie – octombrie) care urmeaza in Romania, teoretic, permite folosirea exclusiva a gazelor din productia interna pentru a satisface necesitatile de consum. Aceasta din nou, cu rezerva ca in anumite zone ale tarii, sa se inregistreze scaderi ale presiunii gazelor.
2. 2. Calendarul de dergelementare a pretului gazelor naturale, care va atinge maximul sau ca pondere in acest an, va determina reducerea consumului de gaze, pe care o aprecim sa fie de pana la 1 mld mc/an (adica un consum anual pe care il estimam in 2014 va fi de 11,8 mld mc/an).
3. 3. Avand in vedere ca sursele interene de gaze sunt apreciate la un potential anual de 10,8 mld mc, rezulta ca necesarul din import trebuie sa fie la un nivel de 1 mld mc/an.
4. 4. Romania, intr-o iarna normala ca regim termic, se confrunta cu pana la 30 de zile, neconsecutive, de temperaturi extreme cand valorile consumului pot ajunge pana la 80 mil. mc/zi. Avand in vedere ca sursele de care dispune Romania la nivelul unei zile, sunt de cca. 55 mil mc, bilantier, este necesara acesarea unei surse suplimentare (chiar si fata de cantitatile existente in depozite) de cca. 25 mil mc/zi (respectiv cca. 0,75 mld mc/an). La aceasta se adauga necesitatea de a accesa surse de gaze din import cu presiuni mai ridicate, care sa permita asigurarea transportului gazelor in toate zonele Romaniei. Astfel, estimam ca Romania este si va ramane, cel putin in urmatorii ani, depententa de gazele din import la un nivel de minim 10% din consum.
5. 5. Lipsa importurilor de gaze pe perioada verii ar determina:
   • – posibilitatea de neatingere a cantitatilor de gaze impuse de ANRE sa se inmagazineze in depozitele subterane, creand un risc potential la nivelul consumului in perioada rece (suplimentar fața de cel privind nelivrarea gazelor din F Rusa),
   • – pierderi la nivelul operatorilor de inmagazinare, care conform legii vor fi recuperate in anii urmatori, determinad cresterea pretului la gaze pe viitor,
   • – achizitia gazelor din import necesare acoperiri varfurilor de consum (dupa reluarea livrarilor din Federatia Rusa sau din alte surse), pe perioada iernii, intr-un regim SPOT, la preturi mari si foarte mari,
   • – o influenta semnificativa asupra pretului la consumatorul final, datorita lipsei achizitionarii gazelor din import pe perioada verii, cand conform practicii din ultimii ani, preturile gazelor de import erau net inferioare altor perioade din an, urmare a excedentului de oferta
6. 6. Sistarea livrarilor de gaze prin sistemul Ucrainean de transport, ar determina pierderi economice pentru operatorul de transport gaze din Romania, aferent sistemului de tranzit care transporta gaze in Bulgaria, pentru care tariful este binom, cel putin la nivelul componentei volumetrice. Astfel, inexistenta volumelor transportate aduc diminuarea veniturilor de 0,72 lei pentru fiecare MWh netransportat (la nivelul unui an aceasta pierdere ar putea ajunge la 10% din profit). Pentru sistemele de tranzit gaze catre Turcia, Grecia si alte tari din Balcani, sistemul de tarifare este monom, structurat exclusiv pe capacitatea de transport, fara ca lipsa tranzitarii efective a gazelor sa aduca reduceri ale veniturilor. Aceasta daca nu se evoca anumite clauze contractuale, care intr-un scenariu ar putea determina chiar si astfel de diminuari ale veniturilor (venituri care la nivelul cifrei de afaceri a companiei de transport sunt importante).

Oprirea livrarilor de gaze pe termen lung, ar putea afecta un numar important de consumatori sub forma limitarii sau intreruperii alimentarii cu gaze in iarna urmatoare.

Aici insa avem adevaratul risc, deoarece Romania, chiar si sub amenintarea procedurii de infringement (termenul limita fiind 24 martie 2014), dincolo de normalitatea de a exista aceste instrumente, legale, care sa permita depasirea tocmai a unor asemenea situatii, nu a pus in aplicare Regulamentul European 994/2010, care obliga fiecare tara membra:

• – sa detina o instituție functionala: Autoritate Competenta, organizata astfel incat sa previna si gestioneze situatile de criza, pe piata gazelor naturale
• – sa detina Planuri de prevenire si gestionare a unor crize pe piata de gaze, incluzand proceduri specifice de lucru la nivel national, regional sau european
• – sa puna la punct o legislatie care sa permita gestionarea acestor situatii.

La nivelul Romaniei nu au existat in ultimii 2 ani, nimic din aceste cerinte care sa asigure securitatea energetica a tarii, care pot determina, culmea ironiei chiar in zilele urmatoare, posibilitatea declansarii Infringementului din partea UE, pentru neaplicarea Regulamentului 994/2010 privind masurile de garantare a securitații aprovizionarii cu gaze naturale.

Lipsa unei legislatii corespunzatoare face ca Romania sa nu aiba posibilitatea de pune in practica principalul instrument in cazul sistarii fizice a gazelor din import: intreruptibilitatea unor consumatori, care au capacitatea sa comute pe un alt combustibil.

Notiunea de intreruptibilitate a fost introdusa in anul 2006, fiind deturnata in o masura de ajutor a unor categorii de consumatori si nu in o masura care sa asigure securitatea energetica a Romaniei.

Intreruptibilitatea este un concept comercial care face referire la servicile de transport si trebuie sa se regaseasca ca si clauza contractuala, intr-un contract de prestare a servicilor de transport, prin care o parte, utilizatorul serviciului de transport accepta neconditionat intreruperea prestarii serviciului (transportului gazelor si alimentarii cu gaze) de catre operatorul sistemului national de transport la punctul/punctele de predare – primire stabilite in contract, in schimbul unor discounturi din partea operatorului de transport. Scopul principal este asigurarea securitatii si sigurantei livrarii gazelor prin diminuarea consumului la unii consumatori in lipsa surselor de gaze pe piata. In secundar intreruptibilitatea poate prezenta si avataje pentru operatorul de transport: evitarea construirii de noi conducte, cresterea gradului de incarcare a conductelor existente, cresterea ratei de profitabilitate etc..

La 8 ani de la introducerea notiunii de intreruptibilitate, pe piata gazelor naturale, situatia se prezinta astfel:

• – desi exista contracte intreruptibile pentru servicii de transport, nu exista determinata si publicata, la nivelul punctelor de intrare/iesire din sistemele de transport o valoare a capacitatii intreruptibile;
• – la nivelul sistemelor de distributie nu s-a introdus notiunea de capacitate, cu atat mai putin cea de capacitate intreruptibila;
• – la nivelul depozitelor de inmagazinare nu s-a introdus notiunea de capacitate de injectie / extractie orara (ferma sau intreruptibila) – programele de extractie nefiind o garantie, asa cum este rezervarea ferma de capacitate, ci doar un plan, care in anumite conditii poate fi neaplicat de operator.

In fapt, in Romania, pana la data de 31 decembrie 2014, exista efectiv doar un consumator intreruptibil (CET Petrom Brazi), care in situatia in care i s-ar diminua livrarile, ar permite echilibrarea partiala a SNT. Acesta in baza unei Ordonante de urgenta a Guvernului, a acceptat acest statut in anul 2012, in schimbul eliminarii obligatiei legale de a consuma si gaze din import, conform unui cos aprobat lunar de ANRE. Pe langa faptul ca statutul sau expira la inceputul ierni, necesarul de energie electrica pe perioada iernii, cand hidraulicitatea si energia electrica produsa pe cale fotovoltaica poate fi redusa, determina mentinerea in functiune a acestei centrale, inclusiv din considerentul pretului redus cu care acesta poata sa vanda energia produsa. Astfel, apreciez ca singurul client intreruptibil, nu poate fi intrerupt, cel putin nu pe perioade indelungate!!!

Romania, practic, la nivelul unei situatii de criza, in perioada rece, nu are alta alternativa in a importa gaze (gaze care sa nu tranziteze Ucraina), la nivelul necesarului sau (capacitatea de import a punctului de la granita cu Ungaria este de 4,7 mil mc/zi – conform www.gie.com – fata de un necesar potetial de 25 mil mc/zi).

Dependenta de gazul rusesc al tarilor din Europa de Est (Sursa www.zf.ro)

Capacitatea de intrare a gazelor in Ungaria dinspre Vestul Europei, interconectarile cu Austria (4,2 mil mc/zi conform www.gie.com), in conditile in care necesarul de import zilnic al Ungariei la nivel de varf de consum este de minim 6 mil mc/zi. Astfel, in situatia unei sistari a gazelor dinspre Ucraina, capacitatile de transport, la varf de consum, nu pot satisface decat necesitatile Ungariei.

Capacitatea maxima a fluxurilor de gaze in punctele de intrare in tara (Sursa www.gie.com – in cerc se gaseste capacitatea maxima zilnica exprimata in GWh/zi)

In aceasta situatie, pe termen scurt, construirea pe baze reale, a instrumentului comercial CAPACITATE INTRERUPTIBILA este singurul mod real de a asigura siguranța in funcționarea SNT și in furnizarea continua a gazelor la majoritatea consumatorilor.

De asemenea seriozitatea tratarii Planurilor preventive si reactive pentru situatii de urgenta, nu atat sub aspectul impunerii UE (desi nici aceasta fateta nu ar trebui neglijata), este o actiune care ar trebui rapid abordata.