Gazele de sist, de la panica la smecherie: Chevron face bani numai din explorare
Romania, Bulgaria, Polonia, sau Ucraina au devenit pentru gigantul american pietele ideale pentru speculatii. Panica creata de exploatarea gazelor neconventionale si efectele asupra mediului nu are nici o legatura cu intentiile Chevron, care, inainte de a ajunge la faza de exploatare incepe sa-si rotunjeasca conturile doar din speculatiile bursiere. Concret, Chevron a concesionat pe termen lung perimetre petrolifere in tarile amintite, invocand faptul ca este necesara realizarea multor activitati de explorare, care se deruleaza pe o perioada mai lunga (10, poate chiar 15 ani). Efectul acestei strategii, pe langa faptul ca a blocat accesul altor firme la respectivele perimetre, se propaga direct in cresterea actiunilor companiei. De ce? Pentru ca, largirea portofoliului de rezerve are impact semnificativ asupra investitorilor, extrem de sensibili la acest indicator, generand obtinerea de venituri din actiuni inca din aceasta faza. In paralel cu anuntul privind largirea portofoliului, compania americana va incepe si lucrarile de foraje de explorare (in Romania deja se intampla acest lucru). Dupa o anumita perioada se va mai face un anunt de deschidere a altor foraje, inclusiv in alte tari, iar alti bani vor veni din vanzarea actiunilor. Daca am fi atenti la declaratiile celor de la Chevron ne-ar fi simplu sa intelegem ca toata aceasta strategie se poate desfasura pe parcursul a cativa ani. Mai departe,in cazul in care, dupa lucrarile de explorare, se vor identifica rezerve comerciale (care sa dovedeasca rentabilitatea exploatarii lor), Chevron poate trece si la cea de-a doua faza, cea de exploatare, caci conditiile ii vor fi mult mai prielnice. Concret, peste 10 ani, spre exemplu, pretul gazelor din productia interna, in Romania, va fi mult mai mare decat cel de acum, suficient pentru ca Chevron sa vanda gazele neconventionale la preturi avantajoase. Numai ca, pana atunci, compania isi va recupera deja costurile numai din vanzarea de actiuni.
Nimic nou sub soare, am putea spune. Poate nu stiti ca o strategie asemanatoare a fost propusa si pentru companiile din Romania, din domeniul gazelor, insa actionarul majoritar, adica statul, nu a agreat ideea. In randurile ce urmeaza vom explica in amanunt cum se pune in termeni reali problema valorificarii gazelor neconventionale in Romania.
Asistam de vreo doua saptamani incoace la o adevarata tragedie.S-a vandut cuprul tarii, se vand societatile din domeniul energetic, se vand gazele de sist si, intr-o singura expresie: se da tara de pomana. Bine ca sufletul ni l-am amanetat demult, iar pe partea asta nu mai avem ce scoate la mezat.
Energy-Center a atras atentia, la momentul privatizarii Cupru Min, ca nici un investitor roman nu s-a aratat interesat de rezervele de cupru de la Rosia Poieni si ca statul nu avea de ales, daca intentiona sa tina in viata aceasta exploatare, decat sa o instraineze unui investitor strain, care sa aiba banii necesari retehnologizarii si refacerii mediului, deja serios afectat de exploatarea veche. Poate vom reveni asupra acestui subiect.
Obiectul acestei analize nu este insa vanzarea cuprului, ci acela al exploatarii gazelor neconventionale, numite gresit de catre toti datatorii cu parerea drept „gaze de sist”.
In termenii de specialitate, gazele naturale sunt de doua tipuri: gaze conventionale (care se extrag in Romania in momentul de fata) si gazele neconventionale. Din aceasta ultima categorie fac parte si gazele de sist, alaturi de Shale gas si Coal gas.
In Romania, conform studiilor geologice existente, gazele de sist sunt localizate in zona Anina (Caras-Severin), acolo unde pana de curand pastorea domnul Sorin Frunzaverde, un politician foarte interesat si de exploatarea de cupru de la Moldova Noua.
In zonele in care compania americana Chevron a obtinut licentele de explorare (sudul Moldovei si Dobrogea) este posibil sa existe rezerve de gaze comerciale de tipul Shale gas, a caror particularitate este data de faptul ca se gasesc intr-o roca argiloasa, in care materia organica s-a descompus cu zeci de mii de ani in urma.
Asadar, cand vorbim de gaze de sist ar trebui sa ne amintim de proiectul megaloman al guvernului comunist de a construi la Anina cea mai mare termocentrala, care urma sa utilizeze drept combustibil sisturile bituminoase, proiect de care s-a ales praful dupa 1990, cu toate ca s-au investit aici sume uriase. Si pentru a nu mai cadea in greseala devenita regula, termenul corect utilizat in cazul Chevron este cel al exploatarii de gaze neconventionale.
Americanii au inceput studiile pentru valorificarea gazelor neconventionale in urma cu aproape 40 de ani, caci, la ei, politicienii gandesc viitorul natiunii (si al marilor companii energetice) pe termen lung, iar criza resurselor energetice se manifesta la nivel global inca de pe vremea aceea. Nu intamplator, progresele atinse in exploatarea gazelor neconventionale au facut ca circa 40% din consumul SUA sa provina din aceasta resursa.
Am incercat si noi marea cu degetul, inainte de 1990, dar ne-am culcat pe-o ureche dupa aceea, pentru simplu motiv ca mai avem inca de extras gaze naturale conventionale, fara prea mare bataie de cap. Probabil, mai avem rezerve pentru vreo inca 12-15 ani.
Problema gazelor neconventionale a revenit in actualitate de abia cand Chevron, si nu numai, a achizitionat licente de explorare pe teritoriul Romaniei, iar la urechile vigilente ale raspandacilor a ajuns notiunea de „fracturare hidraulica”. Brusc, toti am inceput sa ne pricepem la asta.
Nu s-ar mai fi pus problema tehnologiei, daca statul ar fi facut exploatare sau vreun burghez de-al nostru, exact ca in cazul cuprului de la Rosia Poieni sau a aurului de la Rosia Montana. Nu e, deocamdata, problema noastra sa intram in amununte.
Fideli crezului nostru, incercam sa prezentam obiectiv fata adevarata a gazelor neconventionale si rolul pe care aceste resurse il pot avea in viitor, pentru stabilitatea energetica a tarii.
Inainte de a aborda insa problemele de natura tehnica sa impune sa precizam ca de la explorare si pana la exploatare e cale lunga, inclusiv pentru Chevron, cu toata experienta pe care o au in spate. Pe de alta parte, acest gigant american stie cum sa exploateze afacerile din Romania, chiar daca acestea sunt intr-o faza incipienta. Asa a facut si in tara de bastina, acolo unde si-a rotunjit veniturile consistent, din simple speculatii bursiere.
(Va urma)
Alexandru Moldovan
excelent articol
sunt de acord cu adrian, in sfarsit un articol aplicat. sincer nu m-am gandit la varianta care este sugerata aici si probabil ca multi romani nu se gandesc la asta. pentru noi piata de capital ramane inca o necunoscuta totala. pe de alta parte, astia de la chevron sunt unsi cu toate alifiile , iar pe burse sunt deja artisti. de aia suntm prosti noi europenii si de aia americanii vor fi intotdeauna cu un pas inaintea noastra. ne-au gasit de fraieri de parca am fi din tarile lumii a treia. vin aici, isi fac treaba, isi umplu teschereaua si pa, la revedere. astia sunt baieti destepti nu aia despre care tot vorbiti voi in articolele voastre. si tot ce fac ei nu incalca nici o lege din lume. bravo lor.
Buna ziua. Ati pomenit de centrala de la Anina. Este cel mai mare dezastru produs dupa 1990 in economia romaneasca daca tinem seama de cati bani s-au investit si ce s-a ales de ei dupa aceia. Daca ati fi curiosi ar merita sa faceti o ancheta pe aceasta tema. Eu pot sa va stau la dispozitie cu foarte multe informatii.
pai cum dracu sa fie interesati borfasii astia ai nostri de cupru de la rosia poieni? acolo trebuie sa bagi bani ca sa scoti, iar astia nu sunt obisnuiti cu asa ceva. vezi ce afaceri bune a facut patriciu dupa ce a rezolvat treaba cu petromidia.
Bravo baieti! Mie mi-a placut chestia aia cu definitia gazelor de sit, adica sunt sau nu sunt. S-a prins si premierul asta nou, Mihai Razva Ungureanu, care intr-o emisiune la radio azi a zis :”nicaieri in acord nu exista expresia de gaze de sist”. Ma indoiesc ca a apucat sa citeasca ce ati scris voi, sau voi ati scris dupa cum v-a dictat el, cert este ca domnul prim ministru pricepe despre ce este vorba in propozitie. V-as spune si eu mai multe, dar astept sa vad in ce barca sunteti