Independenta energetica in varianta moderna: declaram ca vrem, dar nu facem nimic pentru ca nu stim cum

Aflat in vizita la Institutul de Cercetari Nucleare de la Pitesti, premierul Sorin Grindeanu a declarat ca independenta energetica este scopul urmarit de Romania si ca in cel mai scurt timp posibil vor fi demarate investitiile in unitatile 3 si 4 de la Cernavoda. Dincolo de hazardul acestor declaratii care nu au nici un fundament real merita sa amintim ca si alti ministrii ai Cabinetului au imbratisat ideea unei Romanii cu rol fundamental, din punct de vedere energetic, in aceasta parte a Europei, sub deviza de „jucator regional”. In afara de declaratii, in realitate nu se intampla nimic. Sau se intampla, prin modificarea legilor dedicate energiei, in asa fel incat este bulversat intreg sistemul. Sa revenim insa la independenta, concept legat implicit de securitate si siguranta energetica.

Energia nucleara si pozitionarea Romaniei in clubul tarilor care detin aceasta tehnologie extrem de complexa da ocazia politicienilor sa viseze la tot ce este mai maret pentru tara noastra. Nu conteaza ca nu putem face cativa kilometri de autostrada pe an, nu conteaza ca nici o companie romaneasca din domeniul energetic nu a facut un pas peste granitele nationale, nu conteaza ca investitiile in sistem lipsesc cu desavarsire iar mixul energetic se clatina din toate rarunchiurile, conteaza doar ca vrem sa fim independenti. Ideea place si presedintelui Iohanis, care aflat in vizita la centrala nuclearelectrica de la Cernavoda, declara in urma cu un an:

„Am mentionat inainte in introducere un pic, aceste doua mari teme: independenta energetica, versus securitate energetica. Cred ca mai important este sa avem securitate energetica. In momentul de fata si la nivel global, dar si la nivel european inca in parte, energia nu este folosita doar ca o marfa, ci este folosita si ca un instrument de geopolitica. Ori acest lucru nu ni se pare in regula, noua, care reprezentam tarile din Uniunea Europeana. Noi suntem de parere ca energia trebuie sa devina o marfa, o marfa disponibila. Asta inseamna ca trebuie sa existe o piata libera a energiei, ceea ce momentan nu exista. Daca cineva isi imagineaza ca acum in Europa este o piata libera a energiei va spun ca se insala, mai avem mult pâna acolo. Exista posibilitatea ca furnizorii de energie sa actioneze oriunde in Europa, este ok, dar ceea ce ne lipseste inca este disponibilitatea energiei ca si marfa, availability. Ca sa ai o securitate energetica si sa tratezi energia ca o marfa ea trebuie sa fie disponibila si tranzactionabila, adica trebuie sa existe burse, fie regionale, fie europene, unde cel interesat poate sa cumpere energie si sa aiba garantia ca se livreaza. In sistemul in care functioneaza, cel putin Europa acum, dar se poate extrapola si la nivel global, exista unii furnizori predilecti care, de obicei scot purtatorul de energie din pamânt si exista consumatori, care consuma foarte mult. De obicei, existenta unor resurse naturale nu se suprapune cu consumul de resurse naturale. România este in situatia privilegiata ca aproape isi poate acoperi nevoia de energie, insa daca ne-am indrepta doar spre independenta energetica am face o greseala, fiindca pe termen mediu si lung acest obiectiv singur ar duce la scumpirea energiei. Trebuie sa mergem spre securitatea energetica, adica impreuna cu toate statele membre din Uniunea Europeana trebuie sa dezvoltam o piata unica a energiei si, o sa fiti surprinsi, acesta este un concept destul de nou. Acest concept a fost introdus in discutie in principal de catre polonezi, a fost la inceput destul de dezbatut si România nu a fost de la inceput un mare adept al acestui concept de securitate energetica si piata unica, dar intre timp, a devenit foarte evident ca acesta este viitorul. Nu mai este posibil ca o tara sa se dezvolte in stil autarh, nu, nu mai functioneaza, este un concept depasit si care nu numai ca nu se potriveste cu o economie de piata sau o economie libera, dar nici nu mai aduce câstiguri, ci aduce mai degraba pe termen mediu si lung pierderi. Si atunci independenta este buna daca o obtii in conditii de securitate energetica, dar aceasta trebuie sa fie ordinea obiectivelor: deci securitatea energetica trebuie sa fie pe primul loc, independenta energetica daca o obtii, e bine, dar nu trebuie sa sacrifici primul punct pentru al doilea. Sper ca nu am fost prea tehnic.”

Nu, domnul presedinte nu a fost prea tehnic, ci prea profund, caci este la baza profesor de fizica. Inaintea lui, un alt prim ministru, Victor Viorel Ponta, avea si el o pozitie fata de independenta energetica: „trebuie sa invatam ceva din experienta Poloniei! Independenta energetica a Romaniei inseamna asumarea unor decizii curajoase – care vor duce la preturi mai mici, orientare clara spre Vest si la afirmarea tarii in zona (inclusiv in relatia cu vecinii). Vom continua sa sustinem independenta energetica a Romaniei. Romania are nevoie de productia de energie electrica in termocentrale pentru a-si putea atinge obiectivul de a fi independenta din punct de vedere energetic”. Intre timp productia in termocentrale nu este sustinuta in nici un fel, dar este suprataxata.

Mai putini entuziasmati decat politicienii, publicatia Energy-Center a aratat in nenumarate articole ca asa zisa independenta energetica a Romaniei este un fenomen conjunctural, nesustenabil pe termen lung. Motivul este unul cat se poate de simplu. Conceptul de independenta energetica, versus securitate energetica sau siguranta energetica este vehiculat exact ca in urma cu 30 de ani, in conditiile unei piete absolut izolate, dar autosuficiente. Nimeni nu vorbeste despre o piata libera, concurentiala si performanta in care statul sa aiba doar rolul de control, in cel mai bun caz.

Dovada cea mai importanta a efemerei independente energetice a Romaniei, este faptul ca in momentul in care pretul gazelor rusesti a coborat sub pretul gazelor produse in Romania am constatat ca brusc importurile de gaze naturale au crescut cu peste 300% doar in cateva luni. Asta in conditiile in care productia interna ne-ar fi asigurat consumul fara nici o problema. In fapt regulile pietei libere vor determina intotdeauna alegerea acelei surse de gaze care are pretul cel mai mic indiferent care va fi provenienta ei. Acelasi lucru este valabil si in cazul energiei electrice. Daca ne uitam la evolutia importurilor si exporturilor de energie constatam ca atunci cand energia electrica produsa in tarile vecine este mai ieftina decat la noi importam fara nici o problema. Si invers. Asta este piata libera. Si atunci, cum conceptualizam problema independentei energetice, respectiv a securitatii energetice? Greu pentru domnul Grindeanu, dar si pentru predecesorii lui. Intre timp, de sistemul energetic au inceput sa se ocupe acolitii politici. Sa vezi atunci independenta energetica.