Jumatate adevar, jumatate teorie: O productie mai mare de energie nu duce la scaderea preturilor

Declaratia ii apartine lui Bogdan Chiritoiu, preşedintele Consiliului Concurentei, in cadrul SIREN 2021. Trebuie sa recunoastem ca este prima data cand seful unei institutii fundamentale pentru piata concurentiala din Romania are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. De ceva vreme incoace pretul energiei si gazelor a devenit subiectul numarul unu in Romania. Toata lumea comenteaza pe marginea cresterii pretului, dar putini au luciditatea de a vedea cum am ajuns aici si mai ales ce se intampla si in alte tari europene.

“Dupa 15 ani de apartenenta la Uniunea Europeana, ne scapa un lucru – lumea are impresia ca, daca produci mult ceva la tine in tara, cum ar fi electricitate, atunci pretul la tine va fi mai mic decât la cei care importa de la tine. Ceea ce nu este adevarat nici in momentul de fata și nu va fi adevarat nici viitor. Când am o piata, toata lumea vinde și cumpara la pretul pietei, este irelevant ca marfa este produsa in tara A sau B. In tara in care o produci pretul va fi aproximativ similar cu cel unde import.

Este foarte bine sa producem mai mult, sa avem investitii, sa avem o productie mai mare. Dar o productie mai mare nu va ajuta la scaderea pretului in România, va fi pretul european. O productie mai mare ne ajuta ca nu mai importam, ne ajuta la deficitul comercial, la deficitul de cont curent și acest lucru se va vedea in bine in evolutia monedei nationale, cât timp vom avea leul, in raport cu alte monede.

Repet, productia nu se va vedea in preturi mai mici. Oamenii confunda lucrurile. Ne imaginam ca, daca am produce mai multa electricitate in tara ar fi mai ieftina, dar, de fapt, ea ar pleca spre alte tari și noi o sa platim cât platesc și ceilalti europeni.

Avem o piata energetica europeana, nu mai suntem singuri. Nu mai suntem autarhici. Faptul ca vedem creșterile mari de preturi in aceasta perioada in România, pe bursele noastre, in special OPCOM, nu este un fenomen limitat la România. Vedem același lucru intâmplându-se şi in restul Europei. Nu putem spune ca avem o deficienta, o problema a functionarii pietei in România, ci ca și noi, România, suntem parte a acestei evolutii europene. Nu o spunem numai noi, ci și Uniunea Europeana. Exista o Agentie Europeana care faciliteaza colaborarea intre statele membre pe zona de energie și aceasta agentie primește date de la toate tranzactiile cu energie. Şi ei verifica daca sunt nereguli in modul cum functioneaza tranzactiile de pe piata energetica. Ne uitam și noi, Consiliul Concurentei, și ANRE la nivel intern, și aceasta agentie -ACER – la nivel european. Şi nici ACER nu a vazut nişte lucruri neobişnuite sau care sa indice incalcari ale legii.

Cred ca putem sta destul de liniștiti ca piata noastra functioneaza bine, ca celelalte piete europene. Ca rezultatul functionarii bune a pietei este un pret mare – aici cred ca sunt și anumite critici indreptatite. Vedem ca preturile sunt mai degraba regionale, decât strict europene. Adica variatiile de pret intre grupe de tari  sunt mai mari decât le vedem pe alte piete care au fost integrate mai devreme, cum e piata de combustibil care este mult criticata la noi, dar cam toate tarile din Europa au același pret la combustibil. Este o piata care functioneaza bine, in care variatiile nationale sunt destul de mici.

La energia electrica inca vedem variatii destul de mari intre grupe de tari. Asta inseamna ca și Comisia Europeana şi ACER mai au de lucru in a impinge statele membre sa faca interconectarile fizice. Dar poate ca și noi, reglementatorii, trebuie sa ne uitam cu atentie la tarifele de interconectare și la modul cum functioneaza, cum sunt achizitionate capacitatile de interconectare.

Criza actuala de pe piata energiei ne arata ca mecanismul certificatelor de CO2 nu a fost gândit pâna la capat. El are logica de a-i penaliza pe cei care polueaza, in special carbunele,  facând energia aceasta foarte scumpa și in felul acesta sa indrepte producatorii spre alte surse de energie, sa investeasca in alte surse de generare a electricitatii. Problema este ca aceste investitii nu au cum sa apara peste noapte.

Pâna apar aceste noi investitii, folosim și noi și alte state europene carbunele,  dar pretul acesta foarte mare pe care il induce certificatul de CO2 se resfrânge in toata industria de generare a electricitatii. Atunci și economia și casnicii au preturi foarte mari la electricitate, iar companiile care au norocul sa aiba alte tehnologii decât arderea carbunelui se trezesc cu niște mega-profituri.

Cred ca ar fi fost mult mai rezonabil sa acceptam ca avem nevoie de o anumita cantitate de carbune sau de energie generata din carbune și sa o finantam pe aceea ca sa nu aruncam in aer tot pretul pietei de electricitate. Dar aici intâmpinam o rezistenta din partea Comisiei Europene, care a lansat Green Deal.

Daca pretul certificatelor este mare și in acest fel generam profituri foarte mari pentru companii care nu sunt rezultatul performantei lor, ci este un cadou nesperat care le vine din creșterea pretului certificatelor de carbon, atunci cred ca o parte din banii pe care ii platesc consumatorii şi ajung la companiile respective sa fie folositi pentru a compensa clientii vulnerabili. Ar trebui ca aceşti bani sa se intoarca cumva ca sa echilibreze lucrurile care in momentul acesta par scapate de sub control”, a declarat presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu.

Am preferat sa redam intregul discurs pentru ca el contine o mare parte de adevar, cu atat mai mult cu cat nici un alte official roman nu a avut curajul sa faca asemenea afirmatii. De ce spunem totusi “jumatate adevar, jumatate teorie”?

Domnului Bogdan Chiritoiu ii scapa ceva: in Romania nu atat explozia cresterii preturilor la energie si gaze este cea mai grava problema cat o posibila criza in aprovizionare. Cresterea capacitatilor de productie nu duce obligatoriu la scaderea preturilor, intradevar, dar iti asigura necesarul de consum si in cel mai fericit caz o disponibilitate de export care la acest nivel al preturilor din pietele Europei se traduce prin incasari in valuta. Si mai este o problema. Piata din Romania a inceput sa functioneze in tandem cu tarile vecine, dar mai are multe de rezolvat in punctele cheie: tranzactiile bilaterale, costurile extrem de ridicate cu echilibrarea, lipsa stocarii, dezechilibrele din zona de productie si inca altele.

Referitor la investitii, Bogdan Chiritoiu a declarat ca, spre deosebire de ce se spune in spatiul public, s-au facut imense investitii catre sectorul privat cu subventii de la stat: “S-au facut investitii foarte mari in zona de regenerabila. Nu s-au facut investitii in zona de surse traditionale și acesta este un lucru care trebuie rectificat in perioada urmatoare”.

In 2019, inaintea crizei sanitare, in aceeasi perioada, Romania consuma la orele de varf aproape 8000 de MW. Aveam probleme cu apa din cauza secetei prelungite, vantul nu batea, iar hidrocarburile si carbunele produceau aproape la capacitatea reala. Importam pe acest fond in jur de 1500 de MW, dar se atingea in piata pentru ziua urmatoare un nivel de pret record pentru aceea vreme: 655 de lei/MWh. La un an diferenta sip e fondul pandemiei varful de consum a fost de circa 7400 de MW , in schimb pretul energiei in Spot a atins pe varf limita de 300 de lei/MWh, cu alte cuvinte mai putin de jumatate fata de aceeasi perioada din 2019.

In piata cuplata cu Ungaria, Cehia si Slovacia, Romania avea cel mai ridicat pret la energie, undeva in jurul a 55 de euro/MWh, cu doar 2-3 euro mai mult decat in tarile partenere. Si ar mai fi de adaugat ceva, nivelul importurilor de energie nu a trecut de 800 de MW, fata de aproape 1500 de MW in 2019. Astazi pretul energiei in Spot este de peste 100 de euro/MWh, iar prin comparatie cu tarile vecine suntem din nou peste.

Anul trecut spuneam ca sistemul energetic national respira din ce in ce mai greu, pe fondul cresterii importurilor si a pretului energiei electrice. “Cu apa putina, cu vant aproape deloc am ramas la mana celorlalte tipuri de energie cu care reusim sa alcatuim mixul energetic, insuficient insa pentru a ne satisface consumul.Anul acesta suntem intr-o situatie mult mai grava. Concluzia: avem nevoie de capacitate de productie ca de aer. Pretul nu conteaza in aceasta ecuatie apparent. In realitate la un asemenea nivel de pret investitiile ar trebui sa bubuie. Din pacate noi stagnam. Care sa fie motivele?