La ce ar putea ajuta Testul lui Socrate celor ce legifereaza piata de energie si gaze din Romania?

Dupa principiul „un nebun arunca piatra si zece intelepti se chinuie s-o scoata”, Comisia pentru Industrii si Servicii din Camera Deputatilor a starnit un val de neimaginat pe piata de gaze din Romania, din cel putin doua motive: impunerea prin lege a unei singure platforme de tranzactionare, in conditiile in care sunt deja licentiate doua, si obligativitatea producatorilor de gaze de a vinde intreaga productie pe aceasta platforma unica.

Cu alte cuvinte, Comisia a aruncat piatra. Inteleptii se chinuie de acum inainte s-o scoata, incercand sa analizeze efectele, care din fericire pentru „nebun” nu au legatura cu consumatorul final, ala pe care el vrea sa-l protejeze. Au insa legatura cu piata libera, care nu place de nici un fel legiuitorului din Romania. Competitia este cheia sucesului in orice domeniu. Frica, falsa protectie, ignoranta sunt insa impotriva competitiei. Piata de gaze din Romania are atat de multe probleme de rezolvat incat cele doua teme aduse in discutie sunt ca un colac mortuar dat la pomenile de inmormantare. Intrebarea este pe cine ingropam?

Bursa Romana de Marfuri, foarte bine. Producatorii de gaze, investitorii in descoperirea de noi rezerve, traderii, marii consumatori, distribuitorii mai mici sau mai mari? Nu conteaza, important este ca inmormantarea sa fie transparenta, nediscriminatorie si concurentiala. Cate din aceste principii sunt respectate de modificarile aduse la Legea energiei si gazelor de catre Comisia pentru Industrii? Raspunsul il avem deja de la tot mai multe institutii interne si internationale. Sa zicem ca nu asta e problema, caci in modelul machiavelic conform caruia scopul scuza mijloacele, tinta finala a acestor reglementari este consumatorul roman, care trebuie sa beneficieze de gaze ieftine ca asa vrea partidul aflat la putere.

Si, in continuarea acestui deziderat, gazele exploatate din Romania nu au voie sa fie exportate, caci sunt un bun de care trebuie sa beneficieze tot poporul. Fara sa intram in prea multe amanunte, din motive de lehamite, o piata libera si concurentiala in adevaratul sens al cuvantului ar duce exact la aceste deziderate: gaze la pret de piata si investitii pe masura. Dar, aici ar trebui sa intre in scena inteleptii, cei ce deja se chinuie sa scoata piatra din apa. Pai, oare mai avem intelepti, sau, si mai rau, din aceia care mai sunt ii ia cineva in considerare?

Poate nu l-ati auzit pe un reputat deputat (fost lider de sindicat) cu cat patos vorbea despre liberalizarea pietei de gaze in Comisia pentru Industrii. Sau pe un al sindicalist care atragea atragea atentia asupra faptului ca liberalizarea pietei va face praf marea industrie (nu stim care), caci aceasta nu va mai beneficia de gaze ieftine si va fi nevoita sa importe gaze de la rusi. Atata vreme cat faimoasa industrie a beneficiat insa ani la rand de gaze ieftine si nu a facut nici o investitie pentru a-si creste performantele toata lumea a tacut. Au ramas insa cativa mari consumatori, care si-au luat soarta in maini, si au reusit sa-si satisfaca consumul in conditii concurentiale de achizitie a pretului gazelor (fie ca erau din productia interna, fie din import). Pentru asta se semnau insa contracte bilaterale negociate etc. S-a terminat si cu aceasta libertate.

Pentru ca tot am adus vorba de lehamite si mai ales in conditiile in care publicatia Energy-Center a incercat de-a lungul anilor sa reuneasca toti actorii pietei de gaze in vederea definirii unei politici nationale reale si nediscriminatorii, promitem ca acest subiect va fi dezbatut altfel decat pana acum. Tragem speranta ca cei ce iau de-a gata deciziile unor parlamentari, dintre care majoritatea nu au nici o legatura cu domeniul, se vor trezi la realitate si se vor alatura demersului nostru. Vom incepe, pentru a fi mai convingatori, cu Testul lui Socrate:

Intr-o zi, marele filozof Socrate s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: – Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?

– Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.” – Trei? – Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? – Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. – E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu sti daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? – Nu, dimpotriva… – Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat? Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

– Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? – Nu, nu chiar… – Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?