Lectiile iernii: sistemul energetic are nevoie de investitii masive in sectorul de productie

A fost o iarna normala, poate ceva mai friguroasa decat in anii trecuti, dar fara fenomene extreme care sa duca la ruperi de linii, la sincope in sistemul de transport al materiilor prime sau la avarii majore in sistem. Cu toate astea, nu putine au fost momentele in care siguranta sistemului energetic a fost pusa la incercare, pentru simplu motiv ca asa zisele entitati aflate in rezerva de sistem si-au dovedit vulnerabilitatea. Cazane de la anumite termocentrale au crapat la scurt timp dupa ce au fost puse in functiune (exemplu Craiova), grupuri energetice de la CE Oltenia si CE Hunedoara au intrat in functiune fara a avea garantia securitatii lor, iar trecerea de la gaze la pacura a fost o operatiune despre care nici in ziua de azi nu stim cat ne costa. Peste toate acestea s-a suprapus o evolutie socanta a pretului energiei in piata pentru ziua urmatoare, ca un efect (nu cauza) al unor reglementari depasite de realitate. Acum, cand incepem sa tragem linie, evident, nu ne uitam la cauze, ci, ca de obicei, la efecte. Au fost retrase licente de furnizare energie, s-a declansat un control al ANRE cu sprijinul Consiliului Concurentei referitor la comportamentul din piata de energie al unor companii, dar nimeni nu sufla o vorba despre sistemul de producere al energiei electrice si despre capacitatea lui de a face fata consumului in perioade de varf.

Energia regenerabila, care are o putere instalata de aproape 5000 de MW, este singura ramura in care s-au investit cateva miliarde de euro in ultimii ani. Concomitent, investitiile in regenerabile ar fi trebuit compensate si de investitii in sectorul de producere pe resurse de tip clasic, caci in Romania interdependenta intre ele este una vitala. Grupurile energetice pe carbune, de pilda, au costuri imense atunci cand trebuie sa compenseze lipsa vantului, iar nivelul lor tehnologic le pune intr-o pozitie perdanta inca din start. Marile proiecte de investitii despre care s-a vorbit in ultimii ani (Centrala Tarnita- Lapustesti si grupurile 3 si 4 de la Cernavoda) revin acum in actualitate, dupa ce nu putine au fost opiniile conform carora ele ar fi inutile. Iata ca, la un consum din ce in ce mai ridicat, lucrurile se schimba. Sa revenim insa la o teza uitata, respectiv necesarul de investitii in sistemul energetic romanesc.

De douazeci de ani incoace se vorbeste despre sume colosale, intre 30 si 50 de miliarde de euro (inainte vorbeam despre dolari), pe o perioada care si ea variaza intre 20 si 30 de ani. Nimeni nu a invatat nimic din evolutiile acestor ultimi ani, dar mai ales din experienta altor tari mult mai avansate din punct de vedere economic si cu un consum mult mai mare de energie electrica prin comparatie cu Romania. Cine ar indrazni astazi sa mai creada ca s-ar putea investi in urmatorii 20 de ani undeva la 30 de miliarde de euro in energetica romaneasca, astfel incat sa mentinem si mare parte din capacitatile de productie existente, dar sa adaugam si altele noi? Ne-am facut iluzia ca Romania va putea deveni un pool energetic regional, si nu s-a intamplat asta, dar continuam sa traim cu ideea ca avem capacitati energetice supradimensionate. Guvernul actual habar nu are ce provocare are in fata, dovada ca sectorului energetic (de generare) nu-i acorda nici o importanta in legea bugetului de stat. Foarte bine, investitiile sa le faca societatile din domeniu, s-ar putea spune. Dar, cum sa se intample acest lucru cand statul, ca actionar majoritar, inghite toate dividendele companiilor si nu lasa aproape nimic dezvoltarii?

Teoretic, Romania are o capacitate instalata de generare a energiei electrice de circa 20.000 MW, la un consum constant care poate asigura real o putere de 9.000-11.000 MW. In aceasta iarna am fost la limita maxima, cu precizarea ca nu am avut parte de fenomene extreme. S-ar putea sa nu avem nevoie de mai multa capacitate de generare nici in viitor, dar problema nu este aici, ci cum facem ca macar ce avem sa fie functional si performant?

Teoria spune asa: cei 1.200 de MW instalati in Centrala nucleara de la Cernavoda, cu cei 6.000 de MW ai Hidroelectrica (teoretici), cu cei 800 de MW ai Centralei de la Brazi (Petrom), cu alti 500 MW ai centralei de la Iernut a Romgaz si cu capacitatile Elcen, la care se adauga peste 4.800 MW instalati in energie regenerabila ne acoperim consumul si avem si disponibilitate de export. Practica a infirmat insa teoria, cel putin in aceasta iarna. Cu alte cuvinte, e cazul sa recapitulam, sa reevaluam sistemul si sa vedem ce merge si cat poate merge in conditiile actuale, dar mai ales unde trebuie sa investim.

PS

(mare parte din aceste aspecte vor fi discutate la dezbaterea pe care Energy-Center.ro o organizeaza pe data de 9 martie. Vom reveni cu amanunte)