Lenin ne-a indemnat sa invatam, de trei ori, Orban ne indeamna sa investim, de trei ori. Unde-I diferenta?
Istoria ii atribuie bolsevicului Vladimir Ilici Lenin expresia “invatati, invatati, invatati”, dupa ce acesta vazuse carnetul de note a lui Stalin. Lasand gluma la o parte (cea cu carnetul), ulterior toti corifeii comunismului au preluat aceasta expresie cu toate ca regimurile comuniste identificau in intelectuali cel mai mare dusman al lor, dusmanul de clasa. Si totusi, suna bine expresia invatati, invatati, invatati!
Dupa 100 de ani de la aparitia bolsevismului am auzit ieri o expresie oarecum la fel de stimulatoare, venita din partea unui liberal redutabil, respectiv prim ministrul guvernului Romaniei, Ludovic Orban: “investiti, investiti, investiti!” Lozinca este una generala, motiv pentru care se adreseaza si privatilor si companiilor de stat.
”Treptat, se vor anula masurile de restrictie tinand cont de contextul epidemiologic si activitati economice din diferite domenii vor reporni într-un ritm care, repet, nu va fi determinat de vointa noastra, din punctul nostru de vedere ar trebui repornita economia în ansamblu. Deciziile se vor lua în functie de riscul de raspandire si de reducerea la maxim a oricarui risc de raspandire. Un lucru este cert în schimb: trebuie sa pastram la turatie maxima motorul economic care este reprezentat de investitii, atat investitiile publice, cat si investitiile facute de companii, atat de companiile care sunt în coordonarea ministerelor, cat si de companii private care au disponibilitatea de investi. Am dezvoltat produsul IMM INVEST. Vom pregati produsul pentru companiile mari, de asemenea, pentru a sustine procesul investitional, dar noi trebuie sa ne asiguram ca tot ce depinde de zona publica se desfasoara cu viteza maxima, fara nicio poticnire.
Si, aici, cateva lucruri sunt foarte clare – trebuie sa acceleram procedurile, din acest motiv am si emis ordonanta de urgenta prin care am simplificat procedurile pe achizitie, am scurtat termenele si am stabilit responsabilitati pentru cei implicati în procedurile de achizitie, tocmai pentru a creste viteza de derulare a achizitiilor. Avem foarte multe proceduri de achizitii si este important ca aceste achizitii, sigur, cu maxima corectitudine si în deplina legalitate, sa fie finalizate cat mai repede.”, a punctat premierul Ludovic Orban.
Le zice bine, de altfel, mai ales ca in Romania ultimilor 30 de ani investitiile majore in economie au fost un fel de “rara avis” si dintre cele semnificative ce pot fi numarate pe degete cele mai importante sunt ale companiilor straine. Nu ale companiilor romanesti si cu atat mai putin ale statului roman. S-ar putea schimba ceva dupa indemnul mobilizator al primului ministru Orban? In cautarea raspunsului o sa incercam o reintoarcere in timp, cu vreo 6 ani in urma, cand Romania iesea din criza economica declansata in 2008-2009. Am scapat relativ bine din aceasta criza si se intrezareau orizonturile optimiste. Facem precizarea ca in acest material si in cele ce vor urma ne vom referi cu predilectie la sectorul energetic, caci de el ne ocupam.
Dupa frana trasa de stat in domeniul investitiilor in energia eoliana si fotovoltaica, in anul 2014, nimeni nu a mai scos un cuvant despre investitiile in sectorul energetic. Ne-am culcat pe o ureche, pe motivul ca deja ne-am atins tintele de reducere a emisiilor de dioxid de carbon stabilite pentru 2020 si sustineam sus si tare ca suntem undeva aproape de pragul de 40% energie regenerabila in consum, daca luam in considerare si producerea de energie electrica din surse hidro in marile centrale. Aveam excedent de energie, exportam, aveam gaze naturale (nu exportam ca nu puteam) si faceam strategii energetice pe banda, despre cat de frumos o sa fie in viitor sectorul energetic romanesc.
Ministrul Energiei de la vremea respectiva, devenit astazi reputat analist, Razvan Nicolescu, a pus in dezbatere publica tema unei noi strategii energetice, cu precizarea ca la realizarea acesteia trebuie sa-si aduca contributia si specialistii romani. Si specialistii romani au venit, au muncit dar nu prea au luat in considerare ce se intampla la nivel european. Ulterior, Romania s-a trezit cu niste tinte privind energia regenerabila, reducerea emisiilor de CO2 etc, care indicau ca mare parte din capacitatile energetice existente nu mai au nici o sansa de supravietuire. S-a dovedit acest lucru prin criza ce a cuprins ulterior energia pe baza de carbune si chiar instalatiile ce utilizau gaze naturale.
Cu toate acestea existau in derulare programe de investitii de sute de milioane de euro, adesea in unitati de productie care nu mai aveau practic nici un viitor. Amintim ca doar pentru conformarea la normele de mediu de la vremea respectiva Complexul Energetic Oltenia investise peste un milliard de euro. Nu se investea insa nimic in capacitati noi de productie conforme cu noile tendinte europene in ceea ce priveste noul “Green Deal”. Noi o tineam una si buna cu modernizarile si retehnologizarile. Nici acum nu suntem intr-o etapa mai avansata, caci daca ne uitam la principalele proiecte de investitii ale companiilor energetice nu prea vedem nimic spectaculos si in conformitate cu tendintele mondiale ale industriei energetice.
O sa incercam sa intram in amanunte dupa ce vom analiza programele de investitii ale marilor companii energetice, in parte. Pana atunci sa ne intoarcem insa la indemnul mobilizator al primului ministru Orban: “investiti, investiti, investiti!”
Cum? Asa de-a valma?