Ministrul energiei anunta cu tristete: productia de uraniu, cel mai usturator esec din sistemul energetic si nu numai
La cate esecuri se intrevand la orizont pe tot lantul de minerit combinat cu productia de energie electrica, falimentul uraniului romanesc nu mai este o surpriza pentru nimeni. In urma cu circa o luna de zile, patriotii de ocazie condamnau Societatea Nationala Nuclearelectrica pentru ca a indraznit sa-si achizitioneze pulberea de uraniu necesara functionarii reactoarelor unu si doi de la Cernavoda, tocmai din Canada, in detrimentul producatorului intern, Compania Nationala a Uraniului. Mai era putin si se ajungea pana la teoria tradarii intereselor nationale. Publicatia Energy-Center a fost singura ca a avut curajul sa afirme raspicat si sa demonstreze ca actiunea Nuclearelectrica a fost una exclusiv de natura economica si justificata de situatia complicata in care a intrat producatorul de uraniu din Romania.
Iata ca ieri, ministrul energiei, Victor Grigorescu, a facut definitiv lumina in acest caz. Compania Nationala a Uraniului nu mai poate livra in prezent decat cel mult 10% din necesarul de consum al Nuclearelectrica, pentru simplu motiv ca nu a mai investit un cent in deschiderea de noi exploatari, cu toate ca se stia inca din 2011 despre situatia rezervelor de uraniu administrate de CNU. Pe de alta parte, pretul la care CNU livreaza uraniu catre Cernavoda a fost crescut (s-a vrut acest lucru) cu 70% fata de pretul stabilit in contractul de baza, dintr-un simplu motiv: pretul de vanzare nu acoperea nici pe departe costurile de productie ale unei societati nerestructurate, neretehnologizate si obisnuita sa-si acopere ineficienta din subventiile statului.
Asa se face ca de la eliminarea subventiilor, care acopereau intre 55 si 75% din pretul materiei finite, din anul 2011, Compania Uraniului a inceput sa acumuleze pierderi. Numai ca, sub protectia securitatii
nationale, a secretizarii datelor acestei companii, conducerile care s-au perindat din 2011 incoace (chiar si inainte de aceasta data) nu au facut absolut nici un efort pentru punerea pe linia de plutire a societatii. Mai mult, actualul ministru al Energiei acuza inclusiv guvernele si ministri care au trecut pe la Palatul Victoria in ultimii cinci ani pentru indiferenta fata de exploatarea uraniului in Romania. “Toate aceste lucruri erau cunoscute”, a declarat Victor Grigorescu, care considera decizia Nuclearelectrica de a achizitiona pulberea de uraniu din piata internationala una “rezonabila si eficienta”.
Inainte sa se ajunga la aceasta situatie fara iesire pentru Compania Nationala a Uraniului au existat voci care afirmau necesitatea formarii unui nou complex energetic, intre CNU si SNN Nuclearelectrica, asa cum s-a intamplat in cazul minelor din Valea Jiului si din bazinul Olteniei, preluate de catre termocentralele din zona. Am vazut unde s-a ajuns prin infiintarea acestor complexuri energetice si cum s-a ascuns practic gunoiul sub pres. Din fericire, cel putin pana un momentul de fata, ideea unei preluari de catre SNN Nuclearelectrica a Companiei Nationale a Uraniului a devenit caduca. Dar, de la un nou ministru sau guvern politic ne putem astepta la orice in viitor.
Chiar si asa, deschiderea unui nou zacamant de exploatare a uraniului, identificat in zona Tulges, ar necesita investitii de cateva zeci de milioane de euro (se vehicula cifra de peste 50 milioane euro inca de acum 5-6 ani). De unde acesti bani? Pe de alta parte, deschiderea unei noi exploatari este de durata, iar pana la valorificarea efectiva a rezervelor ar mai trece cativa ani buni. De aici apare o alta intrebare? Daca nu se vor construi reactoarele trei si patru la Cernavoda, de ce am mai avea nevoie de investitii in noi exploatari de uraniu? In aceste conditii acel ciclu integrat de producere a energiei nucleare in Romania, singurul din Europa, devine amintire (luati in considerare si inchiderea combinatului de apa grea de la Halanga).
Chiar daca pare un vis tot mai indepartat, constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, are cel putin un argument economic favorabil. Resursele mondiale si productia de uraniu sunt in crestere, iar specialistii apreciaza ca, in ciuda accidentului de la Fukushima, capacitatea de generare de energie electrica nucleara va creste de la 375 GWe net (la sfarșitul anului 2010) la 540 GWe net, sau chiar 746 GWe net, in functie de cerere, pentru anul 2035. Conform buletinului Foratom, resursele de uraniu si productia sunt in crestere la nivel mondial, in paralel cu intensificarea masurilor de crestere a securitatii in aprovizionarea pe termen lung. Acest lucru este confirmat si de catre Agentia pentru Energie Nucleara si Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA).
Astfel, raportul „Uraniu 2011, resurse, productia si cererea”, denumit in mod obisnuit drept „Cartea Rosie”, arata ca totalul resurselor identificate de uraniu au crescut cu 12,5%, incepand cu anul 2008. Cu toate acestea, costurile de productie au crescut, de asemenea, ceea ce face uraniu o marfa mai greu accesibila. Cifrele care reflectă situatia de la 1 ianuarie 2011, arata ca resursele totale identificate sunt suficiente pentru mai mult de 100 de ani de aprovizionare, bazate pe cerintele actuale.
Productția globala a minelor de uraniu a crescut cu peste 25%, intre 2008 si 2010, in primul rand datorita aportului rezervelor din Kazahstan, liderul mondial in prezent. Pe de alta parte, cheltuielile de exploatare au crescut si ele cu cel putin 22 %, respectiv cu circa 2 miliarde de dolari, pana in 2010.