Nici un investitor roman nu este interesat de cuprul Apusenilor
Zacamintele, evaluate la valoarea de peste 8 miliarde de dolari, atrag doar interesul companiilor straine
La cea de-a treia incercare de privatizare a Cupru Min Abrud s-au prezentat patru potentiali investitori: OZ Minerals din Australia, Ellatzite-Med AD din Bulgaria, Roman Copper Corp din Canada si Dundee Holding din Olanda.
Cu toate ca nu a rezolvat inca problema exploatarii aurului de la Rosia Montana, unde Gold Corporation-Canada, asteapta de circa zece ani avizul de demarare a lucrarilor de exploatare, statul roman scoate la mezat cea de-a doua mare bogatie a Apusenilor, respectiv rezervele de cupru.
Chiar daca exploatarea acestora nu presupune folosirea cianurii, ca in cazul aurului, trebuie sa amintim ca aceasta activitate miniera este una la fel de poluanta, motiv pentru care investitorii s-ar putea lovi de barierele de natura ecologice specifice exploatarii aurului. Cariera de la Rosia Poieni este in momentul de fata o adevarata bomba ecologica, in lipsa investitiilor in cele trei iazuri de decantare, aproape abandonate in ultimii 30 de ani. Pana atunci insa mai este cale lunga.
Cuprul, ca de altfel toate metalele neferoase, are o mare cautare pe pietele externe, pretul unei tone depasind la un moment dat nivelul de 10.000 de dolari. La vremea respectiva, statul roman nu stia insa cum sa rezolve problema Cupru Min, pierzand un moment extrem de favorabil fata de vanzarea societatii.
Oferta depusa de cele patru companii straine, pentru preluarea a 100% din capitalul Cupru Min, va fi verificata si analizata pana la data de 26 martie, cand se va intocmi si afisa lista ofertantilor acceptati de Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI). La final, dupa declararea castigatorului, se spera ca pretul obtinut din vanzarea Cupru Min sa fie in jurul valorii de 60 milioane euro. Aparent, o nimica toata.
Numai ca, trebuie tinut seama de faptul ca cel ce va castiga licitatia va avea de platit triplul sumei achitate pentru pachetul de actiuni, reprezentand cheltuielile cu retehnologizarea si investitiile de mediu. Chiar si asa, investitia se va arata extrem de avantajoasa.
De ce lipsesc investitorii romani?
In anul 2007, compania Energo Mineral, apartinand oamenilor de afaceri Horia Simu si Horia Pitulea, a obtinut de la Ministerul Economiei dreptul de a exploata rezervele de cupru de la Rosia Poieni, in schimbul unei investitii de 155 milioane euro in retehnologizarea Cupru Min. La vremea respectiva, in detrimentul privatizarii, statul a ales sa cedeze exploatarea cuprului in schimbul investitiilor si, evident, contra unei redevente. Complicatiile aparute ulterior, pe marginea falimentului sau intrarii in insolventa a Cupru Min, au facut ca intelegerea sa ajunga in instanta, iar exploatarea sa fie abandonata.
Cupru Min are un capital social de 24,18 milioane lei si este controlata in totalitate de catre Ministerul Economiei. Privatizarea ei a fost ceruta expres inca din 2010 de catre Fondul Monetar International. Dupa cativa ani de declin, Cupru Min a reusit, in 2010,sa obtina un profit de 18,8 milioane lei, tocmai pe fondul cresterii spectaculoase a preturilor internationale la cupru. Datoriile totale ale companiei sunt de circa 80 milioane lei.
Cu toate ca rezervle de cupru ale Romaniei sunt clasificate secrete, specialistii apreciaza ca potentialul nostru in domeniul metalelor neferoase se ridica undeva in jurul a 22 milioane de tone. Necesarul de cupru al Uniunii Europene se ridica la circa 30 milioane tone/an, iar tara noastra ar putea fi cel mai mare producator daca ar redeschide toate exploatarile abandonate. Rezervele de cupru de la Rosia Poieni sunt cele mai mari din tara, reprezentand in jur de 60% din totalul rezervelor.
Se apreciaza ca la Rosia Poieni ar putea fi extrase in jur de un milion de tone. La pretul actual, de peste 8.300 dolari/tona, valoarea zacamantului ar putea ajunge si ea la peste 8 miliarde de dolari, aproximativ 6 miliarde de euro. Oare aceste cifre nu spun nimic investitorilor autohtoni?
Companiile care au depus oferte pentru preluarea Cupru Min:
– Oz Minerals-Australia, are cu o capitalizare de piata de 3,2 miliarde de dolari si deţinea la sfârşitul tanului trecut lichiditati in valoare de 886 milioane de dolari;
– Ellatzite-Med AD, parte a grupului Geotechmin, detinuta de miliardarul bulgar Tzolo Voutov, este cea mai mare companie miniera din Bulgaria si are circa 1.700 de angajati;
– Roman Copper Corp-Canada;
– Dundee Holding din Olanda.
Redactia
Nu ne vindem tara, sau cand o vindem nu mai are cine o cumpara? Basescu zicea inca de anul trecut ca mineritul trebuie sa devina prioritate pentru Romania. Nu mai conteaza cine il face, important este sa se obtina locuri de munca si sa se plateasca impozite la stat. Asa ca ce mai conteaza cine pune stapanire pe rezervele de cupru, ca sa nu mai zic pe cele de aur. Sa fie sanatosi !
Iar ne intoarcem la versurile lui Cosbuc “Muntii nostri aur poarta…” Daca suntem in stare sa ne dam aurul si argintul, de ce nu am da si cuprul si plumbul sau ce om mai avea in subsolul tarii ? De ce nu sunt investitori romani? Simplu, pentru ca milionarii, sau miliardarii nostri nu sunt dispusi sa-si riste banii in afaceri care dureaza ani de zile. Ei stiu sa dea tunuri in cateva zile si apoi sa-si ia talpasita> mineritul este o activitate dificila, nu ca MIC ro, a lui Patriciu.
Bulgarii au fost ejectati si au fost alesi canadienii. Asadar, la aur si la cupru vor avea drept exclusiv de exploatare doua companii canadiene, ceea ce ridica mari semne de intrebare.
cine-s astia dom’le de ne tot conduc tara ? niste infractori !
pai cum dracu sa fie interesati borfasii astia ai nostri de cupru de la rosia poieni? acolo trebuie sa bagi bani ca sa scoti, iar astia nu sunt obisnuiti cu asa ceva. vezi ce afaceri bune a facut patriciu dupa ce a rezolvat treaba cu petromidia.