Porcul in viu si kilowattul in factura – concurenta face diferenta

“Consumatorii casnici vor plati, incepand de anul viitor, cu 3, 5 % mai putin la energia electrica”, a declarat ieri presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei, Niculae Havrilet. In acelasi timp, Romgaz nu mai taie aprovizionarea cu gaze la Elcen, asa ca bucurestenii vor avea caldura si apa calda pe perioada iernii, in ciuda tuturor disputelor dintre producatorul si distribuitorul de energie. La factura de gaze, pentru consumatorii casnici si industriali stam si mai bine, nu se majoreaza nimic, cu toate ca suntem intr-un proces de liberalizare care ar fi trebuit sa ne duca la niste cresteri controlate, dar sigure a pretului final. Pe fondul acestor stiri, una mai pozitiva decat alta, consumatorii romani de gaze si energie nu au inteles nici acum, dupa liberalizarea pietelor, de ce ar fi bine sa nu mai stea la pomana statului, adica a reglementarilor, si sa intre in piata concurentiala. Au facut-o deja crescatorii de porci.

De vreo cateva zile incoace televiziunile de stiri nu prididesc a ne arata cu cat s-a subtiat pretul porcului de Craciun. Daca anul trecut porcul se vindea, in viu, cu 10 lei/kg, astazi se vinde cu 6-7 lei/kg, in cel mai bun caz. Sunt prea multi porci si cam aceeasi cumparatori. S-au inversat, intr-un fel, conditiile de anul trecut, cand erau mai putin porci si o cerere mai mare din partea consumatorilor. Dupa judecata din targul porcilor se cuvine sa facem o analogie si cu alte marfuri scoase la vanzare, cum ar fi curentul si gazele naturale. Porcii sunt mai multi, doritorii de ei mai putini. A scazut cererea de gaze naturale, in ultimii doi-trei ani, cu cinci miliarde de metri cubi. A scazut consumul de energie electrica, cu inca vreo trei-patru miliarde de KWh, dar am vandut excedentul peste granita. Schimburi comerciale, pur si simplu. Daca in cazul porcilor lucrurile sunt mai simple, in sensul ca fermierul care azi nu a vandut anul viitor va creste altceva sau nu mai creste nimic, in cazul energiei electrice si gazelor naturale lucrurile stau un pic altfel.

La oborul din nu stiu care zona a Moldovei, Transilvaniei sau Munteniei nu poti sa-i impui un pret reglementat producatorului (crescatorului) de porci. Acolo e piata libera. In schimb, ii impui un pret reglementat la energia si gazele naturale pe care le consuma pentru cresterea porcului si a costurilor adiacente. Taranul, sau fermierul, nu stie ca pe piata utilitatilor exista concurenta libera, dar se confrunta cu o concurenta libera pe piata lui de desfacere. Cu alte cuvinte, el prefera sa fie reglementat la utilitati si liber la desfacere. Cand desfacerea ii da peste nas, nu se uita cum ar putea lucra la celalalt capitol, ci se plange ca il invadeaza porcul polonez, ucrainean, unguresc etc, care, culmea au imputuri mai avantajoase.

Porcul ramane de baza, totusi, in alimentatia romanului. Mai ales de sarbatori. Acest porc se creste insa foarte usor in gospodariile particulare si ceva mai complicat in marile ferme. Intr-un fel sau altul, componenta care tine de energie este relativ neglijabila. Numai ca, dupa ce vinde porcul, in castig sau in pierdere, fermierul roman uita sa se aplece si asupra celorlalte cheltuieli, care tin de viata lui intrinseca. Cum poti sa-i explici ca ar putea sa beneficieze de o piata concurentiala si la cumpararea de energie si gaze , asa cum beneficiaza de o piata concurentiala la vanzarea porcului? Pai daca porcul este mai ieftin, de ce nu ar fi si factura de gaze si energie mai jos? Caci, tot piata concurentiala e si acolo.

Factura la energie va scadea de anul viitor cu circa 3,5%, in conditiile in care, putini isi mai amintesc, ea trebuia sa creasca cu mai mult de atat in virtutea procesului de liberalizare. S-a inversat trendul, la fel ca la porcii in viu. La gaze e la fel. Crescatorii de porci, aflati intr-o piata libera, afirma ca la anul se vor reorienta, daca anul asta nu a fost profitabil pentru ei. La energie si gaze, unde piata libera este controlata inca in mare parte (paradox,desigur), producatorii se orienteaza inspre export, iar consumatorii suporta consecintele. Obisnuiti sa le dicteze cineva de sus preturile, consumatorii romani de carne de porc nu reactioneaza in acelasi fel si la consumul de energie si gaze? De ce? Pentru ca aici piata nu are forma iarmarocului, targului, sau cum io mai spune? E ceva mai complicat, dar mult mai simplu decat am crede. De la povestea cu porcul vom ajunge si la povestea cu energia si gazele. Si sa vedeti ca nimic nu e complicat, daca intelegem cum se aseaza lucrurile.