De ce au devenit bulgarii tapii ispasitori ai esecului South Stream?

Gazoductul rusilor, care a daramat proiectul Nabucco, e pe cale sa devina si el legenda. Exact ca in cazul concurentului Nabucco, problema esecului nu tine insa nici de implicarea tarilor partenere, nici de restrictiile impuse de Uniunea Europeana si nici de eficienta proiectului de peste 40 de miliarde de euro. Tine strict de finantarea asumata in mare masura de catre Gazprom, gigantul cu picioare de lut al Rusiei si a lui Putin deopotriva. Pentru Romania, sistarea lucrarilor la South Stream nu trebuie sa fie o satisfactie, ci o lectie. O lectie care ne spune ca vechile metode de transport a gazelor naturale sunt depasite, iar investitorii prefera cu totul altceva. In acest context, proiectul AGRI, de transport gaze lichefiate din zona Marii Caspice catre Constanta este de cea mai mare actualitate.

Din pacate, oficialii de la Bucuresti au uitat de mult de AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconnection) si viseaza la alte conducte de tip clasic, in conditiile in care in ultimii 25 de ani am reusit realizarea a trei gazoducte-interconexiuni cu tarile vecine, dar niciunul functional in integralitatea lui: conducta Arad-Szeghed, conducta Iasi-Ungheni si conducta Giurgiu-Ruse.

“Romania se va concentra pe construcţia unei conducte de gaze de 230 milioane de euro al carei scop este transportul gazelor din perimetrele din Marea Neagra pana la Podisor, judetul Giurgiu”, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Razvan Nicolescu. “Pentru România, cel mai important proiect de infrstructura in domeniul gazelor naturale este conducta Dobrogea-Podisor, care va aduce gazele din Marea Neagra in sistemul romanesc de transport. Este un proiect de 230 milioane de euro pe care speram sa il finalizam cu sprijinul financiar al Comisiei Europene”, a mai spus domnul Nicolescu.
Visam din nou cu ochii deschisi, mai ales daca ne gandim la o finantare din partea Comisiei Europene, care a sustinut din rasputeri Nabucco la nivel declarativ, dar nu ne-a dat nici un ban. Mai mult, Transgaz, compania romaneasca implicata in consortiul Nabucco a cheltuit cateva zeci de milioane de euro doar pentru a asigura traiul bun al celor ce conduceau consortiul de la Bruxelles. E o poveste nefericita, din care nu am invatat insa nimic.

Sa ne intoarcem insa la gazoductul South Stream si la paleasca ce a cazut pe capul Bulgariei, dupa spusele lui Vladimir Putin. “Nu putem incepe constructia in mare, atata timp cat nu avem permisiunea Bulgariei. Si pentru a incepe constructia in mare si sa ne oprim la malul bulgar ar fi ridicol. Cred ca este clar pentru toti. De aceea, va trebui sa ne reconsideram participarea la acest proiect”, a spus Putin.

Bun, da de ce nu a pomenit domnul Putin nici un cuvant despre companiile occidentale implicate in proiect si care au partea lor de actiuni? Bulgaria nu are nici o treaba cu actionariatul companiei ce urma sa realizeze South Stream. Compania South Stream Transport B.V. reprezinta un joint-venture international, destinat sa se ocupe de planificarea, construirea si exploatarea ulterioara a conductei (tronsonului subacvatic) care va trece prin Marea Neagra. Gazprom dispune de o participatie de 50% in acest joint-venture, compania italiana ENI -20%, societatea energetica franceza EDF si compania germana Wintershall Holding GmbH – cate 15% fiecare.

Iata ce se intampla in urma cu cateva luni, pana ca Rusia sa ajunga la sanctiunile impuse de catre comunitatea europeana si SUA.
Premierul bulgar Plamen Oresarski a ordonat, in vara, suspendarea lucrarilor la gazoductul South Stream, dupa ce Comisia Europeana si-a exprimat suspiciunea ca Bulgaria ar putea “incalca normele europene privind licitatiile pentru construirea proiectelor de infrastructura”, prin privilegierea unor companii ruse si bulgare. Bulgaria a fost stransa cu usa de catre Comisia Europeana, care nu a pomenit nimic insa despre eventualitatea luarii unor masuri similare fata de celelalte tari europene implicate in proiectul South Stream, chiar in calitate de actionari. Paradoxal, Comisia Europeana cerea suspendarea unor lucrari care nici macar nu au fost incepute, in timp ce nu preciza ce se va intampla cu proiectul gazoductului in care sunt implicate ,ca actionari, companii din Italia, Franta si Germania. Mai apoi urmeaza, ca tari de tranzit Austria, Serbia , Ungaria, Grecia, Slovacia.

In toamna anului trecut, la aproape un an de la anuntul Gazprom de incepere a lucrarilor la cel mai important gazoduct Rusia-Europa, Comisia Europeana anunta ca Acordurile bilaterale incheiate intre Rusia si Bulgaria, Serbia, Ungaria, Grecia, Slovenia, Croatia si Austria incalca legislatia europeana. Solutia ar fi renegocierea acestor contracte de la zero, ceea ce presupune o intarziere considerabila a lucrarilor, dar mai ales noi conditii de neacceptat de catre Rusia. De altfel, ministrul adjunct pentru Energie din Rusia, Anatoli Iankovski, a afirmat ca tara sa nu accepta aplicarea reglementarilor UE la proiecte transfrontaliere precum conductele, care nu se afla doar pe teritoriul comunitar.

Comisia a evidentiat cel putin trei probleme majore legate de aceste acorduri:

– necesitatea decuplarii producatorului de distribuitor. Aceasta inseamna ca Gazprom, care este in acelasi timp producator si furnizor de gaze, nu poate sa detina simultan capacitatea de productie si reteaua de transport;
– asigurarea accesului nediscriminator al tertilor;
– structura de tarif care trebuie discutata.

In fond, la vremea respectiva, Comisia Europeana incerca sa traga Rusia cat mai aproape de regulamentele pietei europene, astfel incat realizarea gazoductului sa nu stirbeasca pozitia companiilor franceze, germane si italiene in proiect. Dar, de atunci incoace nu s-a mai spus nimic in acest sens. S-au concentrat insa presiunile pe Bulgaria, pe motiv de coruptie. Poate sa fie asa, dar ne intrebam de ce Comisia Europeana nu ataca problema gazoductului exact acolo unde conteaza?

“Uniunea Europeana nu a invatat nimic din esuarea proiectului Nabucco, cu adevarat o replica la dependenta de gaze a Europei fata de Rusia. In Nabucco insa, nemtii nu aveau nici un interes, francezii nici atat, iar italienilor le era indiferent. Restul tarilor, Austria, Serbia, Slovacia sau Ungaria nu contau. Cum, evident, nu conta nici Romania. Daca Nabucco a esuat din motive obiective, de ce ar esua South Stream din motive subiective? “, ne-am intrebat la vremea respectiva. Iata ca am aflat si o parte din raspunsuri.

Daca South Stream va deveni legenda, trebuie sa vedem care este viitorul in ceea ce priveste aprovizionarea cu gaze a Europei. Si tocmai de aceea vom readuce in discutie proiectul AGRI, negociat, studiat si apoi abandonat.