De ce nu investesc companiile energetice europene in exploatarea gazelor de sist?

Dupa retragerea americanilor de la Chevron din tarile de est ale Uniunii Europene, problema gazelor de sist pare a fi disparut in totalitate din agenda investitionala in resurse neconventionale de energie. Cu toate acestea, Europa recunoaste ca dependenta ei de gaze este din ce in ce mai mare si, deocamdata, Rusia ramane principalul furnizor. Gazele naturale nu sunt folosite exclusiv in producerea de energie electrica, ele fiind o materie prima pentru multe alte sectoare industriale, care aduc valoarea adaugata mare pentru acestea. Cum se explica atunci ca, in ciuda situatiei din ce in ce mai tensionate dintre tarile Uniunii Europene si Rusia, investitiile marilor companii europene in resurse neconventionale bat pasul pe loc, sau lipsesc cu desavarsire?

Americanii, care investesc in domeniul energetic zeci de miliarde de dolari anual, au demonstrat ca gazele neconventionale (acceptate sub denumirea de gaze de sist) au facut minuni in economia de peste ocean asigurand nu numai securitatea energetica a SUA, ci si independenta, respectiv posibilitatea de a exporta inclusiv catre Europa gaze naturale. Americanii nu s-au sfiit sa investeasca sume enorme in activitati de explorare si exploatare si rezultatele se vad cat se poate de clar. Europenii insa, bat pasul pe loc si asteapta minuni ceresti pentru a-si rezolva problemele de securitate energetica.

Zilele acestea,  Comisia Europeana a publicat Pachetul de Energie, cu maretul obiectiv de a elabora o strategie cadru pentru crearea unei Uniuni Europene a Energiei. Se spune ca acest pachet urmareste sa asigure Europei o aprovizionare cu energie sigura, durabila si la preturi accesibile, in paralel insa cu indeplinirea obiectivelor sale climatice extrem de ambitioase .  Care sunt costurile, care sunt faptele concrete sau sumele de bani necesare si cine va investi nu stim inca.

Provocarile energetice ale Europei sunt enorme si devin pe zi ce trece tot mai critice. Uniunea Europeana este din ce in ce mai dependenta de importurile de energie. Spre exemplu, daca in 1995, dependenta de importuri era de 43% din totalul necesarului energetic, in 2015 procentul a crescut la 53%, in conditiile in care programele de eficienta energetica, de introducere de noi tehnologii si de noi investitii nu au lipsit. Ce este si mai grav deriva din faptul ca aceasta dependenta energetica se ridica la fabuloasa suma de 400 de miliarde de euro. Pe de alta parte, preturile cu ridicata la energie electrica sunt cu 30% mai mari decat cele din Statele Unite ale Americii, ceea ce creeaza pentru tarile europene un evident si periculos dezavantaj competitiv.

Ar putea reprezenta gazele neconventionale o solutie, sau macar un paleativ la aceasta realitate?  Cei care fac lobby gazelor de sist sustin ca acestea ar putea juca un rol crucial in viitorul energetic al Europei, chiar si fara investitiile americanilor. Se estimeaza ca Europa ar putea detine 14 trilioane metri cubi de rezerve de gaze de sist recuperabile tehnic. Acesta este echivalentul a 30 de ani de aprovizionare cu gaze interne pentru intreaga Europa pe baza cererii curente.

Europa are obiective foarte ambitioase privind schimbarile climatice, care au devenit tot mai importante in contextul Conferintei  Natiunilor Unite pentru schimbarile climatice, de la Paris, din acest an. Ca o paranteza trebuie amintit ca Protocolul de la Kyoto este deja depasit in momentul de fata. In ciuda obiectivelor privind protectia mediului, Europa va continua sa fie dependenta de combustibilii fosili pentru o parte semnificativa a aprovizionarii cu energie in viitorul apropiat. Prin urmare, trebuie imbinate politicile de utilizare a combustibililor fosili alaturi de exploatarea pe scara larga a resurselor de energie regenerabila, dar si a gazelor de sist. Practic, exploatarea gazelor de sist poate duce la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 41-49%, prin inlocuirea carbunelui energetic.

Gazul natural este o marfa pe care se poate conta, mai ales in conditiile in care soarele nu straluceste sau vantul nu bate. Centrale electrice pe gaz sunt de asemenea foarte potrivite pentru echilibrarea sistemului, in conditiile fluctuante ale generarii de energie din surse regenerabile.

Nu mai este cazul sa insistam asupra avantajelor pe care le presupune utilizarea gazelor naturale in productia de energie sau alte ramuri industriale. Cert este ca, in momentul de fata, productia comerciala de gaze de sist in Europa lipseste cu desavarsire. Exploatarea acestora ar crea si alte avantaje economice. Potrivit According to Poyry Management Consulting and Cambridge Econometrics, investitiile in UE ar putea creste cu 191 de miliarde de euro intre 2020 si 2050, ca urmare a dezvoltarii exploatarilor de gaze de sist, in timp ce veniturile fiscale ar putea creste cu 1,2 trilioane de euro. Operatiunile de explorare si exploatare a gazelor de sist ar putea declansa, de asemenea, crearea intre 400.000 si 800.000 de noi locuri de munca in Europa. Sunt doar cateva argumente pro gaze de sist, care cu siguranta au si contraargumente. Si totusi, nu ne putem lipsi de acestea. Exemplul americanilor nu poate fi ignorat. Totusi, companiile energetice europene inca asteapta minuni din alta parte.