Romania mai are gaze naturale doar pentru un deceniu?
Consider necesara aplecarea asupra unei aprecieri larg dezbatute dupa aparitia in spatiul public al documentului si anume: „Romania mai are gaze naturale doar pentru un deceniu?”
Resursele geologice de gaze naturale (excluzand cele din Marea Neagra), conform datelor din draftul Strategiei Energetice, sunt estimate la cca. 700 mld m3, dar rezervele dovedite, probabile si posibile sunt estimate la cca. 150 mld m3.
Rezervele dovedite reprezinta doar o parte din resursa de gaze, fiind caracterizate de faptul ca acestea pot fi efectiv extrase in conditii fezabile, avand in vedere nivelul actual al pretului gazelor pe piata, costurile de explorare si exploatare a zacamintelor, redeventele, taxele speciale etc.
Orice modificare a acestor elemente face ca teoretic, rezervele dovedite, probabile si posibile, sa creasca sau sa scada. Spre exemplu este posibil ca o parte mai mare din resursa de gaze existenta sa devina rentabila sa se exploateze si astfel sa asistam scriptic la o crestere a rezervei dovedite si respectiv sa asistam la o crestere a numarului de ani pentru care ”gazele ar acoperi consumul in Romania”.
Astazi, raportarea rezervelor dovedite fezabile la productia de gaze existenta, arata ca rezervele dovedite, probabile si posibile ar fi suficiente pentru o perioada de aproximativ 12 ani (la un consum de cca. 12 mld m3 gaze naturale).
Apreciez ca acest indicator trebuie vehiculat, doar insotit de ipotezele in care acesta a fost calculat.
In consecinta, suficienta gazelor naturale in Romania (numarul de ani pentru care Romania poate sa-si acopere consumul din productia detinuta) este influentata, fara a se limita doar la urmatoarele situatii (analiza excluzand gazele din Marea Neagra) :
– cresterea costurilor de exploatare datorita vechimii zacamintelor, cresterea nivelului redeventelor si cresterea taxelor pot determina ”reducerea” rezervelor dovedite, probabile si posibile de gaze si implicit reducerea numarului de ani pentru care gazele ar fi suficiente (mentinerea nivelului de import, a lipsei exportului de gaze ar putea determina ca numarul posibil de ani in care productia ar acoperi consumul in Romania sa fie de cca. 13 ani);
– scaderea consumului de gaze (in lipsa exportului si a unui import similar cu cel din anul 2015) ar putea determina cresterea numarului de ani pentru care gazele ar fi suficiente (la aceleasi preturi, redevente, taxe etc. ar putea determina ca numarul posibil de ani in care productia ar acoperi consumul in Romania sa fie de cca. 16 ani);
– cresterea importurilor de gaze la un consum relativ constant si in lipsa exportului de gaze, ar putea determina cresterea numarului de ani pentru care gazele ar fi suficiente (la aceleasi preturi, redevente, taxe etc. ar putea determina ca numarul posibil de ani in care productia ar acoperi consumul in Romania sa fie de cca. 17 ani);
– lipsa reengineeringului sistemului de transport, coroborat cu scaderea presiunii zacamintelor, datorita gradului ridicat de depletare poate determina reducerea posibilitatii de transport a gazelor pe distante mari sau posibilitatea preluarii gazelor in viitoarele conducte magistrale de presiuni ridicate, fapt ce poate aduce o potentiala reducere a productiei, respectiv poate creste numarul de ani pentru care gazele ar fi suficiente (la aceleasi preturi, redevente, taxe etc. ar putea determina ca numarul posibil de ani in care productia ar acoperi consumul in Romania sa fie de cca. 19 ani, cu mentiunea ca o importanta parte din consum va trebui acoperita din import);
– exportul gazelor naturale, in limita unor cantitati determinate de excedentele de gaze din timpul perioadei calduroase, poate determina reducerea numarului de ani pentru care gazele ar fi suficiente (la preturi de piata mai mici, redevente mai mari, taxe mai mari etc si fara intrarea unor cantitati din import, ar putea determina ca numarul posibil de ani in care productia ar acoperi consumul in Romania sa fie de cca. 9 ani).
Exista si un scenariu optimist de Energie Inteligenta, in care cresterea eficientei energetice, obtinerea unei energii eficiente, cresterea cantitatii de energie regenerabila in balanta de energie primara, dezvoltarea pe scara larga a cosumatorilor, recuperarea energiei secundare, impunerea sistemelor de co si trigenerare, folosirea in scop energetic a deseurilor vegetale si gunoaielor, folosirea gazelor de joasa presiune si a gazelor manufacturate, extragerea si utilizarea energiei termice si cinetice a fluidelor care circula prin conducte sau canale, imobile zero-energetic, interschimbabilitatea si dualitatea combustibililor, coroborat cu dezvoltarea cercetarii geologice, inclusiv apeland la gazele din Marea Neagra, preconservarea resurselor existente etc. ar putea permite cresterea semnificativa a numarului de ani pentru care gazele ar fi suficiente (la aceleasi preturi cu intrarea unor cantitati de gaze din import semnificative in perioadele cu preturi mici pe pietele internationale, ar putea determina ca numarul posibil de ani in care productia ar acoperi consumul in Romania sa fie de pana la 60 ani).
Acest indicator ”numarul de ani de folosire a gazelor” este un important indicator pentru stabilirea de politici fiscale (in domeniul gazelor), politici energetice si mai ales politici de securitate (pe zona energetica), politici care-l si influenteaza, dar nu trebuie folosite intr-un mod inadecvat deoarece pot crea panica sau sperante.
In concluzie, in functie de evolutia pietei de gaze (pret si consum), de interconectarile Romaniei cu alte state si posibilitatile reale de export, de interschimbabilitatea formelor de energie, dar mai ales de adaptarea politicilor (energetice si fiscale) la aceste realitati, dar si la obiectivele strategice ale Romaniei, numarul de ani pentru care gazele (exceptand gazele din Marea Neagra) pot sa determine ca numarul de ani pentru care gazele ar putea fi suficiente (sa acopere teoretic integral consumul de gaz al Romaniei) poate sa fie mai mic sau mai mare de 10 ani.