Romania si-a creat toate conditiile pentru a importa cat mai multe gaze din Rusia, exporturile sa mai astepte.
Institutul National de Statistica ne informeaza ca importurile de gaze naturale din luna ianuarie au fost cu peste 270% mai mari decat importurile din aceeasi luna a anului trecut, ceea ce reprezinta ceva mai mult de 30% din consumul intern. Evident, cele trei saptamani de frig din luna ianuarie au facut ca multe centrale termice sa treaca la functionarea pe gaze, in timp ce si consumatorii casnici care au sursa de incalzire pe gaze au contribuit la aceasta crestere. Interesant ar fi de stiut la ce pret s-au importat gazele si care ar fi echivalentul acestuia cu pretul gazelor din productia interna. Dar, aceste informatii ar trebui sa le avem de la ANRE, care nu se grabeste sa ne limpezeasca mintile de consumatori. Cert este ca aceasta aparenta crestere spectaculoasa a importurilor nu spune mare lucru, in conditiile in care Romania a inceput sa importe masiv gaze inca din luna septembrie a anului trecut, la concurenta cu productia interna. Asa se face ca nu am avut emotii cu aprovizionarea pe timp de iarna, tocmai dintr-un joc corect al cererii si ofertei. Gazele de import au avut acelasi pret cu gazele interne, inainte de luna ianuarie, sau chiar mai mic, ceea ce explica si cresterea importurilor, desi in majoritatea lunilor anului gazele interne pot acoperi necesarul de consum.
Confuziile legislative existente in momentul de fata in piata gazelor si lipsa unei viziuni despre cum ar trebui sa procedam pentru a avea o piata concurentiala eficienta vor face ca si in lunile ce urmeaza importurile de gaze sa fie mari, daca pretul titeiului se va mentine in baremurile actuale. In aceste conditii, pentru producatorii interni (Petrom si Romgaz) concurenta gazelor rusesti va fi tot mai mare, pe fondul reducerii cererii de consum specifice lunilor mai calde. Una peste alta, Romania a creat toate conditiile ca importurile de gaze sa se desfasoare nestingherit, in timp ce exporturile sunt practic imposibile. Sa luam numai cazul celor doi interconectori cu Ungaria si Bulgaria, care au o capacitate de import de cateva ori mai mare decat capacitatea de export. Pe relatia Arad-Szeghed exporturile sunt de fapt imposibile, singura portita fiind Giurgiu-Ruse.
Numai ca, tot mai multi specialisti anticipeaza ca darea in folosinta a interconectorului Giurgiu-Ruse, pe unde se vor putea importa gaze cam de patru ori mai mult decat se pot exporta, va face ca gazele rusesti sa invadeze si piata din Romania. Prin conducta Isaccea-Negru Voda pot veni gaze din Transnistria, care vor trece la bulgari, de unde se vor intoarce fara nici o problema in Romania, evident in conditiile unui pret apropiat de cel al gazelor din import. Asadar, marea problema a Romaniei nu este ca ne vindem gazele noastre peste granita, asa cum tot mai multi politicieni sustin, ci ca nu vom prea avea ce face cu ele sub presiunea importurilor.
Nimeni nu ar fi putut anticipa in urma cu cativa ani, cand importul de gaze din Rusia ne costa peste un miliard de dolari anual, ca vom ajunge la situatia in care sa nu mai avem unde sa ne vindem gazele din productia interna. Moartea industriei prelucratoare, care valorifica superior aceasta resursa limitata, a facut ca singurii consumatori constanti de gaze din Romania sa fie consumatorii casnici si cei care inca mai produc energie electrica si termica. Prea putin se duce inspre alte ramuri industriale cu traditie in consum, pe de o parte pentru ca ramura chimie a disparut aproape total, iar siderurgia sau materialele de constructii si-au eficientizat componenta de consum gaze.Toti acesti consumatori se afla deja intr-o piata liberalizata si au dreptul sa-si achizitioneze gazele de unde obtin un pret mai bun. Concluzia, gazele interne vor avea o concurenta nebanuita din partea gazelor din import. Este bine, este rau nu stim inca. Autoritatile noastre ar trebui insa sa stie, cu atat mai mult cu cat in doi-trei ani am putea avea si gaze din Marea Neagra? Si atunci, exportul nu ar fi si el o varianta de lucru?
Romania a importat, in ianuarie 2017, o cantitate de gaze naturale utilizabile de 281.200 tone echivalent petrol (tep), cu 271,5% (205.500 tep) mai mare fata de cea importata in perioada similara din 2016, conform datelor centralizate de Institutul National de Statistica (INS). Productia interna de gaze naturale a totalizat, in prima luna a anului, 742.000 tep, fiind cu 1.200 tep (0,2%) peste cea din ianuarie 2016.
Pe de alta parte, Ministerul Economiei o tine una si buna cu ideea ca Romania sa ajunga un hub regional de gaze. Suna frumos, dar habar nu avem cum sa facem acest lucru. Se traseaza in schimb sarcini transportatorului national de gaze-Transgaz, care trebuie sa acorde cu prioritate dividende actionarului majoritar (statul roman), dar, in acelasi timp sa si investeasca masiv in infrastructura. Suna ca la carte, numai ca asa ceva este imposibil de realizat. Asadar, ministerul a elaborat si transmis o scrisoare care stabileste asteptarile sale privind performantele S.N.T.G.N. Transgaz, pentru o perioada de 4 ani, respectiv 2017-2021. Consiliul de Administratie in functie al companiei si-a asumat transformarea companiei intr-o socieate cu recunoastere internationala si stabileste ca aceasta sa devina un lider pe piata energetica din regiune, un lider care sa contribuie la definirea Romaniei ca important coridor de energie in domeniul gazelor naturale catre Europa, se mentioneaza in documentul afisat pe site-ul Transgaz.Numai ca, reprezentantii ministerului sustin ca vor urmari maximizarea pe termern lung a valorii companiei si implicit a valorii dividendului. Se asteapta ca administratorii Transgaz sa elaboreze, aprobe si sa publice Politica privind distributia dividendelor. „Este de preferat sa se distribuie o cota cat mai mare din profit, dar numai daca s-au identificat sursele de finantare necesare pentru indeplinirea planului de investitii in conditiile unor costuri de finantare optime si a unui grad de indatorare rezonabil”, se precizeaza in document. Restul e poveste.