Scaderea consumului de energie: un ochi rade, altul plange

Corelatia dintre cresterea, sau descresterea economica si cresterea, sau descresterea consumului de energie in Romania pare sa nu mai functioneze. Daca in termeni de specialitate s-a vorbit ani de zile despre cuplarea celor doi indicatori, in ziua de azi aceasta paralele devine din ce in ce mai relativa. Paradoxal, scaderea consumului de energie (ne referim aici la toate tipurile de energie) pare a avea si afecte pozitive: o mai buna eficienta, o gestionare mai rationala a rezervelor, sau chiar o reactie pozitiva a consumatorilor in conditiile pietei concurentiale. Numai ca, intensitatea energetica a Romaniei, aflata undeva pe locul trei in Europa, deranjeaza deopotriva producatorii, distribuitorii si furnizorii. Si daca masurile de eficienta energetica vor fi aplicate corect, deranjul respectivilor jucatori va fi si mai mare.

Energy-Center a lansat in dezbatere, in urma cu circa doua luni, problema consumului de energie din Romania, plecand de la datele statistice care arata ca acesta este intr-o scadere aproape liniara indiferent de cresterea sau stagnarea economiei. Putini s-au incumetat sa se lanseze in aceasta dezbatere, pentru simplu motiv ca interesele fiecarei companii sunt diferite de interesele alteia si, in final de cele ale consumatorilor. Problema ramane insa acuta, motiv pentru care, dupa ce noi am aruncat piatra tot mai multi incearca sa o recupereze.

Transelectrica, compania nationala de transport, a realizat cateva studii privind evolutia consumului pana in 2030, iar scenariile la care a ajuns nu sunt deloc promitatoare, daca ne raportam la starea actuala a sistemului energetic national. Pe acest fond, investitiile gigant in reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, in hidrocentrala de la Tarnita -Lapustesti si in alte sisteme de generare a energiei din surse regenerabile par a deveni o povara si nu un avantaj pentru Romania.Si totusi, ignorand orice date economice evidente, guvernul continua sa promoveze aceste proiecte, fara a avea absolut nici o viziune a pietei peste 10 sau 15 ani.

Ca sa ramanem in logica titlului articolului nostru si a afirmatiilor de mai sus va dam un singur exemplu: Centrala electrica de la Brazi, in care Petrom a investit vreo 500 de milioane de euro, se dovedeste in aceasta perioada o adevarata povara pentru cea mai mare companie din Romania. In competitia cu regenerabilele, cu energia hidro si nucleara, cea mai performanta centrala din Romania si din aceasta parte a Europei sta.

In primul trimestru al acestui an, Centrala de la Brazi a produs cu intermitente ceva energie electrica. In al doilea insa, a oprit productia. Si asta in conditiile in care, sa nu uitam,Centrala Petrom beneficiaza de gazul ieftin livrat chiar de catre compania mama. Mai mult decat atat, respectiva centrala are toate atuurile pentru a fi cel mai performant actor in echilibrarea sistemului energetic national. Cum poate rezista in context Complexul Energetic Oltenia sau alte termocentrale vechi, care sunt la mai putin de jumatate din punct de vedere al randamentului fata de centrala Petrom?

De aici ajungem si la intelegerea interventiilor repetate ale statului in piata de energie electrica, in sensul de a tine in viata producatorii de stat nerentabili prin diferite tertipuri. Dar, problema este mult mai complicata. Tendinta de scadere a consumului de energie, inca odata vorbim de toate tipurile de energie, se va accentua in anii ce vin, indiferent daca Romania va avea sau nu crestere economica. Structura economiei romanesti, obligativitatea cresterii eficientei energetice si inclusiv nivelul de suportabilitate al consumatorilor sunt factorii care vor accentua scaderea consumului. Ce facem in aceste conditii? Avem solutii, tine seama strategia energetica de aceasta realitate, are argumente guvernul pentru a incuraja investitorii straini sa isi cheltuie banii pe piata din Romania?

Ca sa va dovedim ca prea putini factori decizionali tin cont de aceste realitati este suficient sa analizam relatia cost de productie, pret si cost pentru consumatori in cazul energiei electrice. Pe piata angro, stie toata lumea, pretul energiei electrice a ajuns la un nivel foarte scazut. In schimb, in piata cu amanuntul pretul energiei a crescut spectaculos. Specialistii spun ca 30-35% din valoarea unei facturi reprezinta costurile de producere, apoi inca pe atat ar insemna costurile de retea (transport ,distributie), iar circa 40% taxele si impozitele. Judecati singuri daca se justifica, in aceste conditii, scaderea consumului.
(va urma)