Se contureaza strategia energetica: ramanem cu ce avem, dar schimbam pe ici pe colo prin punctele esentiale

Reprezentantii Ministerului Energiei au prezentat ieri cateva prioritati ale viitoarei strategii energetice, dupa realizarea acelei modelari matematice mult asteptate, practic cam singura noutatea adusa in procesul de elaborare a strategiei. Din cate am inteles noi nu ne mai propunem sa fim un pol energetic al regiunii, nici sa mai fim centrul unei piete regionale si nici sa devenim marii exportatori (jucatori) pe piata balcanica. Important este sa conservam ceea ce avem si sa cautam solutii de inlocuire a rezervelor de hidrocarburi cat se poate de repede, altfel se duce pe apa sambetei mult laudata independenta energetica si tot ce deriva din asta.

Cum era de asteptat de altfel, strategia energetica nu putea sa prevada cat se investeste intr-un domeniu sau altul, cine investeste si mai ales cine culege roadele sau pierderile. Dar, in perspectiva unor schimbari majore si radicale in piata mondiala de energie, parca o viziune mai aplicata se impunea. Caci nu ceea ce avem acum este neaparat reprezentativ, ci ceea ce vom avea in contextul schimbarilor majore impuse de revolutia din cercetarea din domeniul energetic, de noile tehnologii, de noile tendinte de consum sau de noile resurse exploatabile. Poate cerem prea mult, motiv pentru care ne vom opri doar la trei elemente fundamentale ale viitorului energetic al Romaniei, respectiv nuclearul, carbunele si regenerabilele. Nu am regasit in declaratiile de ieri nimic despre energia electrica produsa pe baza de gaze naturale si care cunoaste un avant semnificativ in lume. Poate ne-a scapat noua, dar cu siguranta ne vom lamuri atunci cand strategia energetica va fi data publicitatii.

Proiectul realizarii reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda se va regasi in strategia energetica a Romaniei, intrucat in acest proiect s-a investit deja peste un miliard de euro, a declarat, miercuri, ministrul Energiei, Victor Grigorescu. “E clar ca exista, cel putin asa arata modelarea noastra, exista loc pentru industria nucleara si pentru reactoarele 3 si 4, mai in toate scenariile. Sigur, datorita si unor conditii particulare, pentru ca noi deja am investit in aceste reactoare o suma apreciabila de bani, peste un miliard de euro cel putin. Exista deja infrastructura pentru care s-au platit bani. Exista o ratiune pentru care in mod particular acest proiect are sens. Are sens din punctul de vedere al decarbonizarii”, a sustinut Grigorescu.

Corect pana la un punct. Miliardul de euro investit pana acum se refera, foarte probabil, la ceea ce s-a construit inainte de 1990 la Cernavoda, ca infrastructura pentru reactoarele 3 si 4 si, desigur, banii pompati in apa grea produsa in Romania, al carui numar nu-l mai stie nimeni cu precizie. Pe de alta parte, o reusita a investitiei de la Cernavoda in reactoarele 3 si 4 ar impune de la sine o centrala de pompaj, fie ca ea ar fi la Tarnita-Lapustesti, fie in alta parte. Numai ca, din analiza matematica a strategiei, centrala de pompaj cam iese din schema. De ce?, pentru ca asa cum nu stim sa finantam concret reactoarele 3 si 4 nu stim sa finantam nici centrala de pompaj. Or, este evident ca palaria este cam mare pentru o tara care nu este in stare sa construiasca 20 de km de autostrada pe an.

Potrivit ministrului Grigorescu, Romania are si experienta necesara pentru derularea acestui proiect. “Este una dintre resurse din a carei exploatare ne intarim siguranta energetica, pentru ca avem un ciclu nuclear integrat, chiar daca nu complet, cu o tehnologie nord-americana. Suntem singurii din regiune care avem aceasta tehnologie si aceasta abilitate de a fi in continuare independenti din acest punct de vedere”, a continuat ministrul. Iarasi este corect, numai ca daca mai tragem mata de coada adio experienta, specialisti si mai ales ciclu integrat, care tocmai a inceput sa se dezintegreze. Ramane avantajul tehnologiei, dar si acesta e pe duca daca ne rupem de clubul select al nuclearistilor nord americani.

Sa trecem la carbune. Aici lucrurile sunt, cel putin in aparenta mult mai simple, caci nu vorbim de dezvoltarea sectorului, ci de restrangerea lui. “Cu siguranta carbunele va ramane important, trebuie sa ne fie clar acest lucru. Nu pentru ca eu am dezvoltat, poate, in acesti ani, o legatura particulara cu acest sector, este adevarat, insa eu cred in carbune ca fiind unul dintre cei mai rezilienti combustibili”, mai spune ministrul Grigorescu. Potrivit acestuia, chiar daca in 10-15 ani carbunele isi va redimensiona ponderea, acest lucru nu inseamna disparitia companiilor care produc energie din aceasta resursa. Iarasi corect, dar, pana la redimensionarea cu pricina sa vedem ce mai supravietuieste.

Complexul Energetic Hunedoara este deja cu sabia deasupra capului si, in cel mai bun caz, daca va ramane ceva din el va fi un grup sau doua (Paroseni-Mintia), care in nici un caz nu va mai putea sustine activitatea de minerit din Valea Jiului. Aceasta din urma este deja istorie. Daca ne raportam in termeni de putere instalata este clar ca dam o lovitura crunta sistemului, dupa cum a fost el conceput. “Ar trebui sa ne gandim si sa planuim o transformare. Acesti producatori de energie nu trebuie priviti legat exclusiv de o resursa, ci pur si simplu o infrastructura industriala care are potentialul de a se transforma”, spune ministrul Energiei. Pai, strategia energetica nu tocmai aceasta transformare ar fi trebuit sa o prevada?

La Complexul Energetic Oltenia, unde, teoretic, exista sansa de a mai ramane in viata mai multe grupuri energetice, lucrurile sunt si mai simple, dar si mai complexe. De cativa ani se vorbeste la aceasta companie de procese de restructurare, de eficientizare a activitatii, dar nimic nu s-a intamplat, cu exceptia anuntarii unor programe de disponibilizari de personal. Smecheriile prin care se incearca (inclusiv prin modificarile aduse Legii energiei) asigurarea continuitatii producerii de energie la CE Oltenia sunt deja depasite si se vor intoarce tot impotriva companiei. Tine seama strategia energetica de acest lucru? Nu putem renunta la o sursa de generare a energiei pe baza de carbune, este clar. Dar nici nu mai putem produce energie electrica in pierdere. Care este solutia?

La capitolul energiei verzi lucrurile sunt clare. Nu mai avem nevoie de noi investitii, caci ne-am atins tintele stabilite cu Uniunea Europeana, important este sa facem in asa fel incat actualii producatori sa supravietuiasca. Nu toti, desigur. Nu vedem, cel putin din declaratii, ca energia regenerabila ar putea fi interpretata ca o sursa a viitorului, mai ales in contextul evolutiilor spectaculoase ale tehnologiilor de profil. Ea exista, dar e problema investitorilor cum merg mai departe.