Sistemul de transport al gazelor naturale este depasit de situatiile aparute in piata

Continuam analiza pe marginea „Planului de admnistrare”a companiei de transport gaze, Transgaz, cu o radiografie extrem de severa asupra situatiei actuale, atat in contextul schimbarilor aparute pe piata de gaze si de energie electrica, cat si in context european.

Planul de administrare in opinia mea ar fi trebuit sa contina 3 parti, care dau in fapt viziunea, misiunea si obiectivele strategice care trebuiau asumate de administratori :

Marketingul activitatii de transport. Elaborarea ipotezelor si scenarilor evolutiei pietei regionale si nationale de energie, ponderea gazelor in aceasta si implicit a servicilor de transport reprezinta singurul inceput al oricarui plan de administrare.

Astazi discutam mai mult decat oricand de piata de energie cu diferitele forme de energie care se concureaza din ce in ce mai puternic (energie electrica, gaze naturale, petrol), dar si sub forma concurentei intre servicile de transport a acestor purtatori. Astfel, folosirea gazelor la gura sondelor pentru a produce energie electrica, conectarea consumatorilor in conductele din amonte etc. va face ca sa existe diferente intre cantitatile vandute pe piata si cele transportate.

Modificarile intervenite pe piata de gaze in ultimii ani fac ca actualul sistem de transport sa faca fata cu greu/sau in anumite momente chiar sa nu mai faca fata situatilor din piata. Analizand aliura sezoniera a consumului putem observa o diferentiere mare intre consumul din sezonul cald si cel din sezonul rece, mai mult profilele de consum lunare, zilnice si orare sau modificat in ultimii ani. Variatia pretului gazelor din import, a gazelor din depozite sau chiar a celor din productia interna a determinat modificari importante pe directii de transport de la an la an, sau chiar de la luna la luna.

Tranzitarea gazelor, curgerea bidirectionala sau virtuala, epuizarea unor zacaminte, descoperirea de noi surse de gaze, construirea unor noi zone de consum sunt alte provocari care sunt previzibile a se intampla in urmatorii 5-10 ani. Toate aceste elemente se vor intensifica semnificativ in urmatorii ani, iar sistemul de transport este primul care trebuie sa le faca fata cu succes si in conditii de siguranta maxima. Pentru aceasta lucrurile trebuie cu siguranta sa se schimbe, managementul privat ar fi trebuit sa le faca.

Business-ul activitatii de transport. Introducerea unui concept nou, de business, in transportul gazelor naturale, care tine seama de efectul globalizarii, efect care se resimte si pe piata gazelor naturale. Aceasta presupune construirea/reconstruirea unui sistem de transport flexibil, pe alocuri modular, compatibil cu sistemele din tarile vecine, capabil sa asigure atat siguranta furnizarii gazelor, cat si maximizarea gradului de utilizare a sistemelor si echipamentelor, concomitent cu cresterea eficientei operationale, care pot astfel sa contribuie la securitatea energetica a Romaniei.

Managementul privat avea datoria sa faca trecerea de la conceptul tehnologic (sisteme de conducte de transport dedicate, sursa-consumator, relativ rigide, constante in timp si dependente de relationarea directa, inclusiv prin relatii comerciale stabilite pe termen lung) dezvoltate pana in anul 2000, au fost inlocuite in Europa dupa acest an, prin introducerea in activitatea de transport a conceptului de business construindu-se sisteme de tip „multi user”.

Conceptul de business este caracterizat de:

Modularitatea sistemului / sistemelor care sa poata asigura functionalitatea pe diferite directii si sensuri, la diferite regimuri de presiune si fluxuri de gaze previzionate in urmatorii ani sau zeci de ani in conditii de siguranta maxima a furnizarii;

Flexibilitate ridicata la nivel sezonier si orar, optimizata economic prin metodologii de tarifare, echilibrare si produse comerciale adecvate;

Asigurarea unui grad de utilizare mediu anual al sistemelor si echipamentelor de cel putin 60-70%, similar cu gradul de utilizare din alte sisteme de transport (mult superior fata de gradul de utilizare mediu anual actual al SNT de 20-25%);

Definirea si asigurarea unor indicatori tehnico-economici minimi garantati pentru echipamente si sisteme, coroborate cu construirea unui Metodologii de tarifare entry-exit, la nivel de punct, bazate pe costuri reale si efective care sa aibe ca scop concret promovarea eficientei in activitatea de transport si implicit scaderea tarifului de transport; (eliminarea „subventionarii” functionarii unor puncte de veniturile obtinute la alte puncte);

Abordare precauta in business prin coroborarea reala a tarifelor/costurilor cu gazele cu puterea de cumparare a consumatorilor din Romania si tarile vecine Romaniei, si initierea unor masuri inovative, inclusiv de natura legislativa pentru a permite dezvoltarea continua a afacerii in domeniul transportului gazelor (in Romania ultimilor 13 ani afacerile din servicile de utilitati s-au dezvoltat exclusiv pe cresterea tarifelor REGLEMENTATE, metoda chiar daca facila si a atins limita utilizarii in piata);

Inovativitate continua a produselor comerciale oferite pe piata din Romania si tarile invecinate cu scopul de a creste profiturile companiei prin marirea volumelor, prin diversificarea produselor oferite si prin activitati concrete de scadere a costurilor (scaderea costurilor ar trebui realizata conform principiului lui Pareto acolo unde ponderea acestora in costurile totale sunt semnificative, nicidecum o abordare exclusiv populista de reducere a costurilor prin disponibilizarea de personal);

Integrarea sistemului romanesc de transport intr-un viitor sistem regional si eventual european de transport, care inseamna in fapt mult mai mult decat realizarea unor interconectari cu sisteme din alte tari, cu care in fapt compatibilitatea tehnologica este limitata;

Reengineering-ul sistemului de transport sub aspect tehnic, economic, comercial si juridic – o actiune care ar repune sistemul de transport romanesc pe noile cerinte din piata locala si regionala.

Managementul strategic al activitatii de transport. Reprezinta stabilirea directilor de actiune operationale, cu impact mare asupra functionalitatii si integralitatii societatii si in care implicarea la nivel de administratori este obligatorie pentru a asigura reusita implementarii si a asigura normalitatea in functionare.

Intre actiunile care ar trebui sa fie urmarite se numara:

Principile investitionale care trebuie adaptate noilor rigori dupa care se lucreaza astazi in toata Europa si trebuie sa contina elemente si etape clare care sa fie urmarite: procesul tehnologic, ingineria mecanica, ingineria civila si de structura, conducte tehnologice, instrumentatie, curenti si retele, izolatii, sistemul de management al documentelor, analiza tehnico-economica, analiza CAPEX si OPEX, eficienta energetica etc.

Principile operationale trebuie complet schimbate astfel incat sa fie compatibile cu functionalitatile unei piete de gaze naturale si cu cerintele unificarii pietei europene de energie. Astfel, cerintele Directivei 73/2009 privind functionarea unui operator de transport nu vor putea fi implementate fara o schimbare radicala care trebuie asumata de administratori si transmisa/impusa in interiorul companiei. Lipsa unei astfel de asumari si a unei schimbari corespunzatoare in actul de administrare pune in pericol insusi Certificarea TRANSGAZ ca si operator de transport de catre Comisie.

Managementul riscului, instrument fara de care nu ar trebui realizata nici o actiune concreta in interiorul companiei, trebuie asumata de administratori si initiata implementarea sa in companie;

Sistemele informationale, care sunt o „banalitate” la nivelul unei companii de transport din Europa, chiar daca obligatia realizarii acestora are o vechime de 10 ani, la nivelul TRANSGAZ acestea lipsesc in integralitatea lor: SCADA, GIS, Platforme de tranzactionare a capacitatilor, Platforme de echilibrare etc. Pentru a se obtine o schimbare inspre normalitate, asumarea administratorilor de a informatiza compania este o obligatie;

Cercetarea si inovarea fara de care o companie nu poate sa se dezvolte, este o directie care ar trebui obligatoriu introdusa in directile strategice ale companiei. Atunci cand vorbim de cercetare ne referim la studii de piata, pentru dezvoltarea de noi produse, de optimizare a sistemelor, de crestere a eficientei, de analize privind oportunitatea de modificare a legislatiei, determinarea profilelor de consum etc.

Resursele umane, pot sa fie dimensionate numai dupa definitivarea Planurilor de management si analizarea capabilitatii de conversie a personalului catre noile directii strategice convenite. In conditile nedimensionarii activitatii viitoare si abordarii unei restructurari pe criterii exclusiv de varsta este o abordare subiectiva. Sa nu uitam ca un proverb spune: „Cine nu are batrani sa si cumpere”!

Obiectivele strategice pe care ar putea sa si le asume un administrator privat, din perspectiva unui SIMPLU actionar ar putea fi:

Gradul mediu anual de utilizare al SNT (cantitate transportata/capacitate totala);

Profitul (euro/an);

Productivitatea (profit realizat efectiv/nr personal).

iar indicatorii de performanta masurabili asumati pentru aceste obiective ar putea fi:

Gradul mediu anual de utilizare al SNT: 27%/an1; 30%/an2; 33%/an3; 35%/an4;

Cresterea profitului fata de anul 0: 3%/an1; 5%/an2; 6%/an3; 7%/an4;

Cresterea productivitatii fata de anul 0: 5%/an1; 8%/an2; 9%/an3; 12%/an4.