Studiu EY Romania: În atingerea obiectivelor de sustenabilitate, ar fi necesară o creștere de 50% a investițiilor globale în rețele

Mihai Drăghici, Director, Consultanță, EY România

 Piețele din întreaga lume trebuie să își modernizeze și să își extindă infrastructura pentru a susține o tranziție globală lină către energia regenerabilă. Amplasamentele ideale pentru activele generatoare de energie regenerabilă tind să fie diferite de cele ale unităților existente, care folosesc combustibili pentru generarea energiei, potențialul cel mai mare fiind adeseori concentrat în locuri aflate departe de rețeaua energetică, de exemplu în regiunile de coastă sau în zonele rurale. Recurgerea la producția de energie din surse regenerabile și viitoarea extindere a rețelelor trebuie să țină cont și de condițiile meteorologice locale și de tehnologiile și sursele de energie emergente, cum este hidrogenul verde.

Așadar, ar putea fi necesară o creștere de 50% a investițiilor în rețele la nivel global, în următorul deceniu, pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate pe termen lung, potrivit Agenției Internaționale a Energiei. Vor fi cruciale investițiile în cei aproape 7 milioane de kilometri de linii de transport din întreaga lume pentru a susține transportul continuu al cantităților tot mai mari de energie regenerabilă și pentru a gestiona volatilitatea cererii și ofertei.

Rolul investițiilor în rețele, în tranziția energetică globală

Având în vedere dimensiunea extinderii necesare a rețelelor din întreaga lume, va fi de o importanță capitală ca autoritățile de reglementare să revizuiască politicile de autorizare, reglementare și finanțare, astfel încât sistemele de rețele perimate să nu devină un obstacol major în cursa către net zero.

Multe piețe conștientizează deja această necesitate și unele chiar caută soluții în încercarea de a optimiza aceste procese. În contextul în care continuă să crească cererea pentru capacități de producție a energiei regenerabile, va fi nevoie de astfel de eforturi pentru a atrage investițiile necesare și pentru a respecta traseele către net zero indicate de guvernele din toată lumea.

De exemplu, sectorul energiei regenerabile din Africa de Sud a beneficiat de experiența celor aproape 10 ani ai programului de dezvoltare pentru energia regenerabilă, care s-a bucurat de un mare succes. Programul pentru producătorii independenți de energie regenerabilă a atribuit capacități de generare de peste 6.000 MW dezvoltatorilor unei game largi de tehnologii.

Cu toate acestea, piața a început să devină într-o oarecare măsură victima propriului succes din cauza unui blocaj tot mai mare, provocat de lipsa conexiunilor disponibile la rețea.

În noiembrie 2020, compania de utilități reglementată a Africii de Sud, Eskom, a publicat un Plan de dezvoltare a rețelei de transport (TPD) pentru perioada 2021-2030, care ia în considerare o reducere anticipată a producției de energie pe bază de combustibili și noi capacități de generare propuse de 26,8 GW, dintre care o mare parte va proveni „din resurse de energie regenerabilă situate în zone cu capacitate de rețea limitată”, potrivit Eskom. De fapt, se preconizează că vor fi adăugați 20,4 GW de capacități de generare de energie regenerabilă în perioada de derulare a TPD, iar cheltuielile de capital cu integrarea acestor capacități sunt estimate la 1,6 miliarde de dolari.

Acest lucru arată dorința guvernului de a susține dezvoltarea în continuare a sectorului energiei regenerabile. Cu toate acestea, la fel ca în cazul tuturor piețelor care fac tranziția de la energia pe bază de combustibili la energia regenerabilă, sunt foarte multe eforturi de făcut.

În mod similar, România, ca stat membru al UE, are acces la o mare varietate de oportunități pentru a-și îndeplini obiectivele de sustenabilitate, inclusiv un sprijin financiar semnificativ, atât pentru dezvoltarea infrastructurii, cât și pentru producția de energie regenerabilă. Având în vedere contextul complicat de pe piața națională și cea regională (pericolul la adresa securității energetice, dezechilibrul dintre cerere și ofertă și reintroducerea combustibililor fosili din cauza creșterii prețurilor), sunt necesare o evaluare riguroasă a capacităților și un sprijin considerabil pentru sectorul energetic și infrastructura aferentă pentru a combate în mod corespunzător schimbările climatice și a realiza tranziția către energie durabilă, curată.

Un singur exemplu din seria de măsuri de care poate beneficia România este reprezentat de Rețelele transeuropene de energie, o politică ce vizează, printre altele, sporirea instalării de rețele inteligente care să ajute la integrarea energiei regenerabile și să permită consumatorilor să își ajusteze mai bine consumul de energie, în același timp contribuind în mod inerent la atingerea obiectivelor UE de reducere a emisiilor. Acest cadru își propune, de asemenea, să integreze regiunile izolate, care nu au acces la piețele energetice europene.

Totodată, prin Planul Național de Redresare și Reziliență se intenționează sprijinirea proiectelor de investiții care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv dezvoltarea unei infrastructuri de distribuție a gazelor regenerabile (prin utilizarea de gaze naturale în combinație cu hidrogen verde), precum și capacități de producție a hidrogenului verde și construirea unei rețele de distribuție a gazelor care să permită transportul de hidrogen verde. Finanțarea necesară pentru un astfel de proiect este estimată la 515 milioane de euro. În timp ce unele proiecte sunt mai ambițioase decât altele, multiplele mecanisme de finanțare ale UE, la care are acces România, vor dezvălui numeroase oportunități pentru țara noastră în ceea ce privește infrastructura și producția de energie regenerabilă, iar actorii de pe piață, privați și publici, sunt foarte interesați să facă acest pas. Rămâne de văzut ce proporție din investițiile locale va fi direcționată către investițiile în rețea.

În concluzie, investițiile în rețea vor juca un rol semnificativ în tranziția către energia verde, cu condiția aprobării proiectelor de investiții adecvate și asigurării unui nivel ridicat de finanțare. În lumina COP26, adoptarea surselor de energie regenerabilă în întreaga lume și investițiile în infrastructura pentru energia regenerabilă par să fi devenit o condiție prealabilă pentru lupta împotriva schimbărilor climatice.