Transgaz semneaza Memorandumuri pe banda rulanta, sa fie oare vorba si de proiectul AGRI?
Alfam dintr-un comunicat al societatii nationale Transgaz, transportatorul de gaze pe teritoriul Romaniei, ca a fost semnat un Memorandum cu compania nationala petroliera din Azerbaidjan-Socar, fara a se preciza insa ce anume contine aceasta intelegere. Dincolo de niste exprimari vagi, conform carora ” intre reprezentantii celor doua companii energetice, bine pozitionate pe piata regionala, s-a constatat importanta unui sprijin reciproc in dezvoltarea unor proiecte strategice in scopul cresterii sigurantei regionale in aprovizionarea cu gaze naturale.” Si daca ar fi fost redactat de catre un slujbas antrenat al regimului comunist, comunicatul respectiv ar fi putut fi mai interesant. Mai departe se spune ca “in contextul proiectelor de dezvoltare a infrastructurii nationale de transport avute in vedere de SNTGN Transgaz SA si luand in considerare deschiderea companiei SOCAR pentru dezvoltarea unei relatii de colaborare cu societatea noastra, incheierea Memorandumului de ințelegere intre cele doua companii este benefica in scopul consolidarii relatiei de colaborare, pe multiple planuri, in domenii de importanta strategica, proiecte comune si de interes comun, fara a se limita la proiectele de infrastructura in sectorul energetic.”
In aceste conditii ne place sa credem ca respectivul Memorandum are in vedere si continuarea demersurilor pentru realizarea proiectului AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconnection), lansat de mai vreo zece ani, dar care nu a trecut de faza studiului de fezabilitate. Angrenata in proiectul cofinantat si de catre Comisia Europeana, a realizarii unui culoar de transport gaze din Bulgaria si pana in Austria (inclusiv pe teritoriul Romaniei)-BRUA, compania Transgaz ar da o adevarata lovitura de imagine daca ar putea demara intr-un final proiectul AGRI, de o insemnatate deosebita pentru aceasta parte a Europei. Din acest motiv va reamintim ce inseamna AGRI pentru Romania, dar si in context european, precum si etapele parcurse pana acum in realizarea lui.
Securitatea energetica a tarilor UE a inceput sa fie luata in serios la Bruxelles mai ales dupa embargoul impus Rusiei. Proiectele de infrastructura si conexiune energetica au devenit o prioritate reala, dupa ratarea Nabucco, South Stream si alte asemenea magistrale, motiv pentru care Comisia Europeana a inceput sa dezlege punga finantarii. Pentru Romania, primul castig a fost obtinerea unei finantari de peste 179 de milioane de euro, pentru compania Transgaz, in vederea constructiei pe teritoriul romanesc a unei magistrale de gaze care sa asigure legatura intre Bulgaria si Austria (BRUA). In acelasi timp insa, Comisia Europeana a manifestat interes evident si pentru aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate a Europei, aceasta modalitate devenind chiar prioritara.
Romania, care de peste noua ani sustine proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconnection) are astfel o sansa nesperata de a deveni un pilon principal in acest sistem de transport, cu conditia sa stie sa-si negocieze la sange avantajele deja obtinute. In concurenta cu Bulgaria (portul Burgas), Romania are, prin intermediul portului Constanta, un atu indiscutabil, studiul de fezabilitatea pentru transportul gazelor lichefiate din Azerbaidjan catre Europa fiind deja finalizat.
Mai mult, in vara anului trecut, Ungaria s-a alaturat acestui proiect, sustinut initial de catre Romania, Azerbaidjan si Georgia. De la ultima reuniune inter-ministeriala care a avut loc la Bucuresti, in mai 2011, proiectul AGRI a inregistrat progrese importante si anume finalizarea Studiului de Fezabilitate, concluziile finale ale acestuia fiind prezentate deja de catre compania de consultanta care l-a elaborat. Concret, Proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconnection are o valoare estimata de circa 4,5 miliarde de euro fiind evidentiate ca fezabile doua dintre scenariile de capacitate analizate, respectiv transportul unei cantitati de 5 miliarde gaze. mc/an sau 8 miliarde mc/an. Chiar daca aceste cantitati sunt la un sfert din capacitatea proiectului Nabucco sau South Stream, abandonate amandoua, ele reprezinta Centrale o reducere a dependentei de gazele livrate de Gazprom semnificativa.
„Consolidarea pietei unice, diversificarea aprovizionarii cu materii prime strategice, in primul rand cu gaz lichefiat si cresterea transparentei intre furnizori si consumatorii de pe piata europeana”, sunt prioritatile Uniunii Europene, se arata in ultimele decizii luate ieri la Bruxelles.
„Propunerile de noi reglementari merg in directia corecta. Este de o importanta-cheie recunoasterea rolului pe care in constructia pietei comune il joaca infrastructura de transmisie – si anume, terminalele, gazoductele si conductele de petrol, precum si sistemele de transport ale energiei electrice. Acest lucru este deosebit de important in contextul noii strategii referitoare la furnizarea si depozitarea gazelor lichefiate pentru care s-a negociat activ la Bruxelles. Obiectivul comun al institutiilor UE si al organizatiilor industriale, cum ar fi CEEP, este acela de a se asigura ca toate tarile membre UE sa aiba oportunitatile egale pentru furnizarea de GNL. Acest lucru necesita acordarea prioritatii corespunzatoare proiectelor de infrastructura, care vor rezulta in instalatiile pentru primirea si depozitarea GNL, precum si interconectorii si reversurii”, a declarat un inalt oficial european.
Daca, la un moment dat, nimeni nu mai credea in proiectul AGRI, iata ca el a devenit de actualitate chiar si in contextul crizei preturilor petrolului. Scriam inca din primavara acestui an ca si Rusia da o sansa nesperata Romaniei pentru a dezvolta proiectul AGRI, pe fondul crizei aparute intre cei doi vecini de la Rasarit (Rusia si Ucraina). Sistare lucrarilor la South Strem ne intareste convingerea ca am avut dreptate, desi nimeni nu a mai pomenit la nivel oficial despre proiectul de transport al gazelor lichefiate.Ne-am culcat pe o ureche in virtutea faptului ca vom gasi resurse semnificative in Platoul Continental al Marii Negre. Pana la confirmarea acestui lucru si la exploatarea lor ar fi cazul insa sa beneficiem de noua orientare a Comisiei Europene.
Conducerea companiei petroliere SOCAR din Azerbaijan si ministrul azer al Energiei, Natiq Aliyev, s-au intalnit inca din luna aprilie a anului 2013 cu mai multi oficiali romani, pentru a discuta tocmai despre proiectul AGRI. In ciuda faptului ca discutiile au fost in mare masura confidentiale, parea foarte posibil ca Romania sa-si fi stabilt o optiune clara in aceasta privinta. Apoi s-a asternut tacerea. Sa fie Memorandmul semnat de catre Transgaz si Socar o redescoperire a proiectului AGRI?
Dupa aproape 10 ani
Amintim ca alaturi de Azerbaidjan, Georgia si Romania, la proiectul AGRI s-a alaturat si Ungaria, valoarea proiectului fiind estimata la suma de 4,5 miliarde euro. Fostul ministru al economiei, Adriean Videanu, a fost desemnat sa inceapa negocierile cu fosta republica sovietica (Azerbaidjan), in vederea infiintarii unei societati mixte care urma sa gestioneze studiile de fezabilitate si apoi transportul gazelor lichefiate din Azerbaidjan prin Georgia si apoi pe Marea Neagra catre Constanta, de unde acestea ar urma sa fie transportate prin intermediul conductelor terestre catre Europa Centrala si de Sud.
A fost semnat memorandumul de intelegere dintre cele trei tari, carora li s-a alaturat ulterior si Ungaria, dupa care a fost pregatita licitatia pentru realizarea studiului de fezabilitate. Anul trecut s-a reusit finalizarea acestuia. Intre timp, Comisia Europeana a aprobat mai multe proiecte energetice la care participa si Romania, intre care AGRI si un gazoduct pe traseul Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria, pe o listă de 250 de “proiecte de interes comun” la nivelul UE, care pot beneficia de finantare totala de aproape 6 miliarde euro in perioda 2014-2020. La vremea respectiva insa, proiectului AGRI i-ar fi revenit o suma derizorie, fata de necesar, dar era un semnal ca UE nu ne da sperante false, asa cum s-a intamplat in cazul Nabucco. In contextul geo-politic actual, Comisia Europeana poate judeca cu alte masuri ideea lansata de Romania, cu o conditie insa: sa avem argumente economice certe si nu doar simple declaratii de bune intentii.
Dupa 20 de ani
Romania a demarat studiile pentru construirea unui terminal de gaze lichefiate la Constanta inca din anii 1994-1995, cand nici nu se punea problema reducerii dependentei de gazele importate din Rusia. Evident, s-au cheltuit niste bani pe aceste studii, dupa care s-a renuntat la proiect, pana in 2008, cand USTDA (Agentia SUA pentru comert si dezvoltare) a acordat companiei romanesti Romgaz un grant in valoare de 1,6 milioane dolari, pentru realizarea unui studiu de fezabilitate in vederea construirii unui terminal de gaze lichefiate la Constanta. Nu se stie cum au fost cheltuiti banii, caci studiul nu a fost finalizat nici in ziua de azi. Terminal de gaze lichefiate la Marea Neagra au vrut sa faca si bulgarii, printr-o intelegere cu Qatar, dar nici ei nu au reusit sa depaseasca stadiul de bune intentii, evident, tot din cauza costurilor foarte ridicate.
De asemenea, Polonia a semnat un acord de finantare cu BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare), tot pentru un studiu de fezabilitate al unui terminal cu o capacitate de 5 miliarde metri cubi de gaze, in timp ce Ucraina si-a anuntat si ea intentia de a finanta primul sau terminal de gaze lichefiate in zona Marii Negre, tot cu o capacitate de 5 miliarde de metri cubi. Acest interes pentru gazele lichefiate nu este totusi intamplator.
In momentul de fata, la nivel mondial exista circa 70 de terminale de gaze lichefiate (pentru regazificare) si in jur de 20 de unitati de lichefiere. Proiectul AGRI presupune transportul gazelor naturale din Azerbaidjan spre Georgia, prin conducte, care ar urma sa fie lichefiate aici intr-un terminal ce trebuie insa construit. Din Georgia, gazele lichefiate urmeaza a fi transportate pe mare, cu vapoare de mare capacitate (care nu exista inca), pana la Constanta, unde ar trebui regazificate (si aici trebuie construit un terminal) si livrate apoi unor tari europene tot prin intermediul conductelor de transport. Daca lucrurile ar decurge conform planului, inclusiv tara noastra ar putea beneficia de aceste gaze, inlocuind importurile din Rusia.
Azerbaidjanul exploateaza anual peste 25 de miliarde de metri cubi de gaze naturale si intentioneaza sa atinga in scurt timp volumul de 30 de miliarde de metri cubi, in conditiile in care rezervele estimate ale tarii sunt de 2.200 miliarde metri cubi.