Ucraina mai provoaca odata Rusia si sfideaza consumatorii de gaze europeni

Ca in fiecare iarna, Ucraina incearca sa provoace Rusia in privinta tranzitului de gaze catre Europa, ignorand toate intelegerile pe care le-a avut cu partenerii europeni, inclusiv cu gigantul rus Gazprom. Daca rusii au lasat-o mai domol in ceea ce priveste pretul gazelor naturale livrate Ucrainei si mai ales plata in avans a acestora, vecinii de la Nord nu renunta la provocari Astfel, Ucraina a triplat din senin tarifele sale pentru furnizarea gazelor naturale rusesti spre Uniunea Europeana, compania energetică de stat Naftogaz anuntand ca a majorat tarifele pentru transportul a 1.000 metri cubi de gaze pe distanta de 100 de kilometri la 7,9 dolari, de la 2,7 dolari. Cu siguranta aceasta diferenta deloc neglijabila se va regasi in factura europenilor, pentru ca rusii nu concep in nici un fel sa suporte ei diferenta. Mai mult, va fi interesat de vazut reactia Gazprom , care nu se simte deloc confortabil dupa ce pretul titeiului a coborat sub 29 dolari/baril, iar pretul gazelor naturale este la jumatate fata de anul trecut.

De ce pune Ucraina paie pe foc in relatia cu Rusia si chiar cu Uniunea Europeana,? Amintim ca in toamna anului trecut tocmai a convenit cu Gazprom sa se renunte la clauza din contractul incheiat cu Naftogaz, in 2009, potrivit careia compania ucraineana era obligata sa plateasca pentru un anumit volum de gaze naturale indiferent daca le primea sau nu. De asemenea, Ucraina s-a angajat sa cumpere doua miliarde de metri cubi de gaze naturale in vederea stocarii lor subterane, in octombrie, dupa ce guvernul de la Kiev a deblocat suma de 500 de milioane de dolari pentru Naftogaz in acest scop La randul ei, Comisia Europeana s-a angajat sa ajute la organizarea finantarii necesare a achizitiilor Ucrainei de gaze naturale pentru aceasta iarna, prin intermediul unor institutii financiare europene si internationale.

Uniunea Europeana importa din Rusia circa o treime din gazele naturale consumate, din aceasta cantitate mai mult de jumatate tranzitand Ucraina. Facem precizarea ca daca ne referim la tarile Europei Centrale si de Est, dependenta de gazele rusesti este mult mai ridicata fata de media UE, in unele tari ajungand si pana la 90%. Cui vrea Ucraina sa faca rau prin aceasta majorare subita a tarifelor de transport, fara un consult prealabil cu tarile europene si chiar cu Gazprom? Raspunsul este unul evident, mai ales daca tinem seama si de alte decizii ale Kievului. Ucrainenilor nu le pasa de nimeni atunci cand vor ei sa impuna ceva. Un asemenea partener comercial nu poate sta la masa de negocieri cu nimeni. Iata de ce.

Pretul gazelor naturale pare sa fi fost pilonul principal in jurul caruia s-a concretizat acordul dintre Ucraina Rusia si Uniunea Europeana, caci Ucraina nu va mai plati peste 300 de dolari/1000 mc de gaze, ci doar 232 de dolari, cam cat platesc consumatorii romani pentru gazele extrase din tara. Pe de alta parte, Gazprom mai primea o gura de oxigen dupa ce a stat o buna bucata de vreme cu gazele in rezerve si in depozite. Responsabilii Comisiei Europene si-au facut si ei datoria pentru iarna 2015-2016, asigurandu-se ca livrarile de gaze rusesti nu vor fi intrerupte. “Ce uitam cu totii in urma acestor intelegeri este faptul ca atat Ucraina cat si Rusia pot rupe in orice moment intelegerea“, a scris Energy-Center inca din luna octombrie. Iata ca Ucraina a facut primul pas.

Ucraina nu o sa mai aiba multi ani de aici inainte o relatie comerciala sanatoasa cu Rusia in privinta tranzitului de gaze naturale si implicit in asigurarea consumului propriu. Si de vina nu sunt numai rusii, asa cum multa vreme s-a lasat sa se inteleaga. Dimpotriva, constienti de rolul lor ca tara de tranzit pentru aprovizionarea Europei, ucrainenii vor incerca sa supravietuiasca cu sprijinul gazelor rusesti, cel mai adesea fara sa le plateasca, sau sa ceara un pret si mai mic. Se vede acest lucru deja, imediat dupa intensificarea cererii de gaze, odata cu venirea sezonului rece. Daca maica Rusie are gaze, maica Ucraina are o conducta cu care se joaca dupa cum ii dicteaza interesele.

Intrebarea este ce face Comisia Europeana in aceasta situatie? Deocamdata nu avem nici o reactie. In schimb, tot in toamna anului trecut oficialii ucraineni declarau ca si-ar putea rezolva aprovizionarea cu gaze din Europa, inclusiv din Romania. Adica, pot sfida Rusia, consecintele fiind suportate insa de consumatorii europeni, iar apoi tot la mana Europei se intorc. Pare absolut de neinteles aceasta politica. La Kiev insa este posibil orice si in primul rand pentru ca ucrainenii stiu ca tarile europene nu au inca o politica comuna in ceea ce priveste aprivizionarea cu resursele energetice de baza. Fiecare joaca dupa cum ii dicteaza interesele. Cazurile Germaniei sau Austriei si chiar Italiei sunt relevante. Sa nu uitam de Ungaria. Aceste tari au si intretin o relatie privilegiata cu Gazprom, peste capul Ucrainei sau altor tari europene. Nordicii si britanicii au gazele lor, restul, Dumnezeu cu mila.

Dupa ce a luat unilateral decizia de a inchide centrale pe carbune si apoi a stabilit un plan clar de inchidere a centralelor nucleare, Germania si-a construit cu migala o relatie privilegiata cu Rusia, in ceea ce priveste aprovizionarea cu gaze naturale si nu numai. Mai mult decat atat, companiile private din Germania (E.ON si RWE), care pierd cateva miliarde de euro individual din decizia de a inchide grupurile nucleare, au renuntat sa mai ceara despagubiri statului german. Ce le-a promis acesta in schimb nu stim inca, dar este cert ca „dar din dar se face rai.”

Dincolo de profiturile pe care aceste companii le fac prin partea saraca a Uniunii Europene, inclusiv prin Romania, statul german are grija sa joace in asa fel incat compensatiile sa fie asigurate indiferent de siguranta sau nesiguranta Uniunii Europene in ansamblu. Dovada ca recent a fost incheiata o intelegere cu Gazprom in vederea construirii a inca doua conducte in cadrul gazoductului Nord Stream, ce leaga Rusia de Germania pe sub Marea Baltica. Cu alte cuvinte, daca la nivelul Uniunii Europene se vorbeste despre o reducere a dependentei energetice fata de Rusia, Germania mizeaza tocmai pe aceasta relatie. Ce sa inteleaga celelalte tari europene, lipsite de capitalul Germaniei, dar si de posibilitatile ei de negociere. Mai avem in conditiile astea o politica energetica comuna?

Ucraina ar pierde vreo doua miliarde de dolari anual numai din disparitia taxelor de tranzit pentru gazele livrate de Rusia catre Europa. Daca acuma intentioneaza sa tripleze valoarea acestor taxe, care ar fi suma reala la care ravneste Kievul?