Unde dai si unde crapa: Suprataxarea face loc exportului de gaze si energie
Masurile fiscale, realizate pe genunchi de catre Ministerul Finantelor si fara consultarea Ministerului Economiei, care gestioneaza practic sistemul energetic, vor lasa urme adanci in perioada urmatoare, nu atat prin efecte directe cat mai ales prin confuziile induse. Practic, divizarea si scindarea dintre cele doua institutii face ca sa nu mai stim cine vorbeste, cine hotaraste si in numele cui.
Energy-Center a prezentat pe larg situatia din domeniul gazelor naturale si masurile ce ar trebui luate in asa fel incat pretul final sa nu mai creasca, ci, dimpotriva, sa scada, asa cum se intampla la unguri, la bulgari sau la sarbi. De data aceasta vom face o incursiune in hatisul legislativ care reglementeaza domeniul gazelor naturale si a felului in care s-au pus la cale ultimele acte normative, dovedind ca la noi “nu stie stanga ce face dreapta” (apropo de componenta coalitiei de guvernare).
In primavara lui 2012 era elaborata o Ordonanta de Urgenta de catre Guvernul MRU, privind Taxa Robin Hood, pentru a acoperi neajunsurile unor categorii de clienti definiti ca si consumatori vulnerabili. Ideea a preluat-o si Guvernul Ponta, dar cu o schimbare majora de tactica: “facem totul in secret”. Astfel, desi caracterul fundamental al unei Legi este cunoasterea pe scara larga a prevederilor ei,pentru a putea fi inteleasa si aplicata de catre orice persoana fizica si juridica careia i se adreseaza, dezbaterea publica a fost ignorata cu desavarsire. Cu toate acestea, reprezentantii MF, care au elaborat acest act normativ, condusi de secretarul de stat de atunci si actualul ministru de acum, Liviu Voinea,au convenit sa dea un caracter foarte secret legii in cauza.
In preambulul proiectului de OUG din luna noiembrie 2012, “specialistii” de la finante, dand vina de Aranjamentul Stand – by de tip preventiv dintre Romania, FMI si CE, invocand “liberalizarea” si implementarea Directivelor europene pe gaze si electricitate, motiveaza astfel importanta OUG :”stabilitatea financiara a economiei nationale”. Obiectivul legii era unul maret: “ neconstituirea fondurilor destinate asigurarii unui nivel adecvat de protectie a consumatorilor vulnerabili ar conduce fie la utilizarea resurselor bugetare existente si implicit la majorarea deficitului bugetar, fie la cresterea riscului de neprotejare a consumatorilor vulnerabili”. Suna bine, nu-i asa?
Chiar, daca nu au fost stabilite criteriile de definire a clientilor vulnerabili, in luna noiembrie 2012 reprezentantii Ministerului de Finante de atunci si de acum au gasit de cuviinta instituirea contributiei operatorilor din sectorul energetic pentru sustinerea financiara a consumatorilor vulnerabili. Campania electorala, alegerile si sarbatorile de iarna au asternut din nou linistea peste Taxa Robin Hood.
Brusc, in urma cu 10 zile, odata cu constatarea deficitului bugetar (in contextul populist de crestere a pensilor si salariilor), dupa o metoda exploatata de Guvernul Boc, dar mult mai perfida, reapare ideea suprataxarii, dar nu una simplista, ci una extinsa si la zona de transport si distributie.
Astfel, daca vineri (18.01.2013) ministeriabilii bat palma cu producatorii de gaze si se ajunge la 50% suprataxarea veniturilor suplimentare, sambata, procentul nu mai era suficient si se modifica cu de la sine putere (din condei) la 60%. Daca vineri, in proiectul de lege aparea ca aceste taxe nu sunt deductibile, sambata ele sunt trecute “cheltuiala deductibila la stabilirea profitului impozabil“.
Guvernantii s-au obisnuit, fara sa faca nici o analiza serioasa, fara sa dea nici o explicatie, fara sa inteleaga catusi de putin mersul lucrurilor, fara sa se uite la cauzele reale si fatale, sa scoata ceva simplu, usor si mai ales populist si sa- l arunce in piata indiferent de consecinte, caci “Ciocu mic, suntem la putere!”
Astfel, recapituland:
* Taxa Robin Hood demareaza in proiectele de Ordonanta de Urgenta din anul 2012, ca o taxa menita a acoperi problemele financiare ale clientilor vulnerabili instituiti de Lega 123/2012 si Directivele 72 si 73/2009;
* Taxa Robin Hood, reluata in anul 2013 face ca veniturile din suprataxare sa se “constituie venit al bugetului de stat”, adica sa acopere cheltuielile cu dublarea ministrilor, consilierilor, secretarelor, parlamentarilor si a altor bugetari, cu toate ca “banii pentru cresterea salarilor exista”, conform declaratiei Primului Ministru, Victor Ponta;
* Lipsa reala a banilor a facut sa apara o a doua Lege de suprataxare pentru acelasi segment final (in fapt a aparut si o a treia si probabil ca nu se vor opri aici), respectiv Ordonanta de Urgenta de impunere a unor masuri de impozitare suplimentara pe activitatile cu caracter de monopol natural;
* Daca in 2012, Taxa Robin Hood se aplica si in sectorul energiei pentru suprataxarea veniturilor din acest segment economic,, in 2013 sectorul energiei electrice dispare brusc si inexplicabil din zona de suprataxare;
* Daca in 2012, Taxa Robin Hood se dorea un mecanism de suprataxare a veniturilor din eventualele exporturi de gaze naturale, noua abordare nu mai stabileste aceste restrictii economice de export a gazelor naturale.
Legea suprataxarii veniturilor din sectorul gazelor naturale si a electricitatii a aparut ca o metoda de limitare a exporturilor de gaze naturale si energie, si de constituire a Fondurilor care sa sprijine consumatorii vulnerabuili de gaze si electricitate.
Ordonanta “Taxa asupra veniturilor suplimentare obtinute ca urmare a dereglementării preturilor din sectorul gazelor naturale” se refera exclusiv la clientii casnici sau noncasnici din Romania pentru care s-au stabilit preturi de achizitie a gazelor din productia interna prin Hotarare de Guvern.
In fapt, constatam ca noua ordonanta stabileste suprataxarea doar a veniturilor obtinute de la vanzarea gazelor catre clientii din Romania. In cazul in care vanzarea se face la un client din afara tarii nu se va percepe nici o suprataxare.
Companiile romanesti, cu management performant, care doresc sa- si maximizeze profitul, pot vinde gaze in afara granitelor Romaniei (folosind mecanismul de backhaul), fara a mai fi supuse obligatiei suprataxarii, atat pentru gaze cat si pentru monopol natural.
Asadar, de unde am pornit si unde am ajuns? Greu de spus in momentul da fata daca este o actiune bine gandita, in sprijinul exportatorilor de gaze si energie sau o prostie cu aceleasi efecte. In curand vom avea insa si un raspuns la aceasta dilema.
P.D.
Inca un articol de exceptie. Felicitari Energy…
Nu cred ca baietii astia sunt atat de destepti incat sa fi gandit masura sata cu exportul, de care ziceti. Mai curand cred ca a fost o prostie care nici macar nu le-a trecut prin cap. Exact asa cum ziceati in titlu, unde dai si unde crapa. Sau, mai exista o varianta, sa-i fi invatat cei interesati de export ce sa faca. Oricum, este incredibil cum un act normativ a putu sa ia atatea infatisari intr-un timp atat de scurt.