Va deveni Autoritatea de Reglementare mai transparenta, dupa liberalizarea pietei ?

Am intrat deja in prima etapa a dereglementarii pietei de energie si gaze naturale, ceea ce se traduce in termeni de specialitate nu numai printr-o crestere a preturilor cu 2-3% la energia electrica, respectiv 5 si 10% la gazele naturale, ci mai ales prin transferul „la liber” a circa 15% din piata reglementata si dirijata pana acuma de catre ANRE (Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei).
Altfel spus, in piata de energie electrica vor aparea pe segmentul concurential un supliment de circa 800 de MW, dupa calculele noastre, o cantitate nici mare, dar nici mica, in ideea cresterii concurentei intre producatori.

Daca luam in considerare si cantitatea de energie disponibilizata de catre Hidroelectrica prin denuntarea contractelor cu baietii destepti (cel putin 6 TWh), in conditiile unei hidraulicitati normale la care se va ajunge cel mai probabil in luna octombrie, atunci putem spune ca aspectul concurential se va regasi mult mai pregnant si in randul furnizorilor de energie, care, intr-un punct, ar trebui sa duca la scaderea preturilor si nu la cresterea lor.
Facem precizarea ca in acest material ne vom ocupa doar de piata de energie electrica, cea a gazelor naturale fiind abordata separat in articolele viitoare. Energy-Center a lansat deja provocarea in randul actorilor pietei, privind efectele dereglementarii, astfel incat consumatorii sa inteleaga faptul ca liberalizarea nu este numai o cerinta a FMI sau Comisiei Europene, cat mai ales o necesitate a sistemului energetic de a fi scos de sub controlul statului.
Va fi atins oare acest obiectiv ? Aceasta este de fapt marea provocare a liberalizarii si inceputul pleaca de la controlul exercitat inca asupra preturilor de catrea Autoritatea de Reglementare (ANRE), a carei transparenta se lasa mult asteptata. Nu mai departe, presedintele acestei Autoritati, Niculae Havrilet, declara zilele trecute ca majorarea de pret, ca efect a dereglementarii cu 15% a pietei, are loc pentru ca „traderii nu si-au recuperat costurile din 2009”. Cu alte cuvinte, ANRE intervine acum pentru a repara greseli din urma cu 3 ani. Atunci, care este scopul real al liberalizarii pietei? Sau, despre ce costuri vorbeste domnul presedinte Havrilet?
Piata de energie din Romania a fost liberalizata, mai mult teoretic desigur, inca din 2007, cand o parte din energia scumpa (termo) a fost plasata pe piata concurentiala, iar o alta parte-energia ieftina, a fost plasata baietilor destepti, respectiv pietei reglementate care a ajuns sa detina la un moment dat aproape 50% din intreg. In realitate, ea nu era mai mare de 25%, dar despre acest lucru vom mai avea ocazia sa discutam. Cantitatea de energie ramasa astfel disponibila, pentru piata concurentiala, nu depasea 20-24% din piata. Asadar, inca odata, despre ce traderi perdanti vorbeste presedintele ANRE?
S-ar mai impune o precizare. Daca in anul 2012, inaintea dereglementarii, pretul reglementat al cosului de energie (controlat exclusiv de catre ANRE) era de 150 lei/MWh cu Tgv (taxa de injectie in retea), iar pretul de vanzare pentru consumatorii captivi si o parte din eligibili, care sunt arondati distribuitorilor de energie, pleca de la un pret de baza de 250 lei/MWh, despre ce pierderi vorbim?
In realitate, distribuitorii, precum si furnizorii afiliati de energie au reusit sa faca, inclusiv in perioada de care vorbeste presedintele ANRE, profit, chiar si din pretul reglementat, controlat de catre Autoritate. Mai mult decat atat, jocurile au fost facute in asa fel incat respectivii actori ai pietei au ajuns sa dispuna si de cantitati suplimentare de energie, pe care le-au transferat in piata libera-concurentiala, de unde au obtinut castiguri si mai consistente.
Exista inca multe alte „smecherii” gandite in laboratoarele ANRE, intre care inclusiv sistemul unor subventii incrucisate, astfel incat sa fie tinuti in viata producatorii de energie (de stat, desigur) total ineficienti. Acest lucru a fost posibil prin transferul in piata concurentiala a unor cantitati de energie „la cos”, pentru care cineva a paltit insa costurile ineficientei. In fine, incepand cu 1 septembrie, cu prima etapa a dereglementarii, o parte din aceste mecanisme ascunse ale ANRE ar trebuie sa dispara, iar transparenta reglementatorului sa creasca. Acesta ar fi unul din primele mari castiguri ale liberalizarii pietei de energie electrica din Romania. Oare se va intampla acest lucru?
La aceasta intrebare vom avea un raspuns cat de curand. Daca Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei va incepe doar cu precizarea elementara a situatiei reale a cotelor de piata, fie si in procente, atunci putem spera la ceva mai multa transparenta. Daca insa, nici dupa aceasta campanie de dereglementare a pietei nu vom sti care este situatia reala, inseamna ca nu am invatat nimic si ca tot ce trebuie sa intelegem din liberalizare inseamna doar cresterea pretului energiei. In realitate ar trebui sa fie altfel.