Exclusiv: De ce trebuie sa spunem ca mai avem nevoie de doua reactoare nucleare ?
Constructia reactoarelor 3 si 4 de la Centrala Nuclearelectrica Cernavoda pare a fi tot mai evident o mare capcana. Practic, nimeni, ne referim aici atat la clasa politica cat si la specialisti, nu mai crede in acest proiect. Cu toate acestea el este readus in discutie si figureaza din nou ca una dintre marile prioritati de investitii in domeniul energetic ale Romaniei. Discutam in context despre nu mai putin de 6, poate chiar 8 miliarde de euro, bani pe care statul roman stie ca nu are de unde sa-i asigure si nici de unde sa-i imprumute. Si atunci, de ce insista pe aceasta varianta de investitii fiecare nou guvern instalat la Palatul Victoria ?
Raspunsul devine tot mai evident, daca ne intoarcem in timp si analizam intreaga procedura desfasurata pentru constructia reactoarelor unu si doi, precum si pregatirile ce au urmat in vederea continuarii investitiei la reactoarele 3 si 4. Exact ca in cazul marilor proiecte de infrastructura rutiera, in speta constructia de autostrazi, banii se fura “pe acte”cu mult inainte de demararea investititei propriuzise, iar, in cazul in care prin nu stim ce minune Programul ar putea fi demarat se trece la o alta etapa a jafului, de data asta mult mai sofisticata.
Energy-Center a publicat zilele trecute o prima analiza legata de posibilitatea participarii industriei nucleare romanesti (ce a mai ramas din ea) la constructia reactoarelor 3 si 4 de la CNE Cernavoda, ca un prim episod al unui sir de articole ce vor face obiectul acestei mari investitii, fara nici o sansa reala de realizare, cel putin in anii care vin (http://energy-center.ro/actualitate/ramasitele-industriei-nucleare-romanesti-viseaza-inca-la-reactoarele-3-si-4/).
De la “Epoca de Aur”
Vom incerca sa demonstram ca, daca “pana la Dumnezeu te mananca sfintii”, in cazul unitatilor 3 si 4, pana la constructia lor se vor stoarce de la buget sume imense de bani sub pretextul intocmirii studiilor de fezabilitate, a asigurarii necesarului de apa grea si a combustibilului nuclear sau a construirii in paralel a Centralei de la Tarnita-Lapustesti etc. Atragem atentia ca, la o privire mult mai atenta, nimic nu este o noutate. Cel putin din 2004, istoria se repeta. Atentie insa, pe bani de la buget, de care nimeni nu da socoteala.
Nu exista, in momentul de fata, o modalitate mai subtila de a deturna de la buget sume importante de bani, catre clienti de toate felurile, decat aceea de a sustine in vorbe investitia in unitatile 3 si 4 de la Cernavoda, respectiv, centrala de pompaj Tarnita-Lapustesti. Precizam, felul in care s-a desfasurat intreg Programul nuclear romanesc (inca din perioada comunista) confirma ceea ce am afirmat mai sus. Asadar sa ne intoarcem in timp.
La fel ca toate marile programe de investitii din “Epoca de aur” si cele din domeniul energiei au fost marcate de aceleasi teme: megalomania, fundamentarea tehnico-economica ce friza aberatia, lipsa totala de organizare a procesului investitional (suplinita prin masuri administrative foarte dure) si, in final, ca o incununare a acestora, risipa totala de resurse (inclusiv financiare), sustinute prin devize nelimitate ca valoare.
Exemplele care pot fi aduse sunt nenumarate. termocentrala de la Anina, termocentralele de la Targu Jiu, Pitesti, care nu au fost puse in functiune, Giurgiu, Bacau, Arad sau Oradea, toate condamnate din start, construite cu o risipa uriasa si o hemoragie de fonduri a carei finalitate s-a regasit ulterior ani de zile in Portul Constanta, in stivele de fier vechi ce asteaptau livrarea la export.
Conditiile se chimba, principiul a ramas
Constructia Unitatii numarul 1 de la Cernavoda, in ciuda cooperarii cu AECL-ul canadian, care superviza totalitatea lucrarilor, nu s-a dezis de metehnele dambovitene. Punerea ei in functiune a fost marcata de numeroase scandaluri, sfarsite mai apoi in justitie; de la plata canadienilor cu sume exorbitante, la diferenta de pret uriasa a apei grele returnata canadienilor in contul celei imprumutate, trecand prin contracte de achizitie oneroase si la plati efectuate contractorilor pe suplimentari de devize de valori incredibile.
Cum a fost posibil? Pana in 1990, toate aspectele amintite pot fi puse in carca sistemului, un sistem investitional corupt anterior, care nu putea si nu vroia sa cunoasca adevaratele costuri si care functiona dupa principiul : “ce-i al statului e al tuturor si ce e al tuturor nu este al nimanui”. Nu s-a schimbat nimic nici dupa 1990, din acest punct de vedere. Concluzia, nimeni nu este pagubit. Numai ca, in timp ce pe santierul de la Cernavoda se iroseau miliarde de dolari, Romania ramanea fara autostrazi, plina de gropi de gunoi, fara scoli noi si cu un sistem de termoficare invechit si ineficient. Dar sa trecem de la “experienta” Unitatii 1 la incurcaturile de la Unitatea 2 a Centralei de la Cernavoda.
O scuza fata de cele amintite mai sus poate fi pus` pe seama “bolilor copilariei”. Oameni care nu au mai condus astfel de lucrari colective si care s-au format din mers, un oras (Cernavoda), care a trecut de la idilicul targ prafuit, cu iz de inceput de secol, direct in modernitate, sunt deja istorie. Cu toate acestea, Unitatea 2 beneficia de experienta acumulata cu prima, motiv pentru care ne-am fi asteptat ca lucrurile sa mearga struna. Si au mers…fix ca inainte.
Asa cum declara zilele acestea istoricul Lucian Boia, la lansarea cartii “De ce este Romania altfel ? “, si in cazul Centralei Nucleare de la Cernavoda, istoria are o o continuitate. Ce a urmat nu are insa nici o justificare. (“De ce nu merge Romania bine? Raspunderea cea mare este a unei intregi istorii”, (Lucian Boia-istoric)
(va urma)
1. Ideea de la care porneste articolul este ca noi nu putem si nu trebuie sa facem proiecte mari , fiindca in Romania se fura. Cred ca Energy-center nu este locul potrivit pentru o discutie pe o astfel de tema. Imi pare rau ca “autorul’ articolului este chiar Redactia.
2. Daca specialistii nu mai cred in proiectul Unitatilor 3 si 4 , asta exprima doar faptul ca ei isi dau seama ca pentru realizarea proiectului este nevoie de vointa politica reala si ca o astfel de vointa lipseste. Nu cred ca specialistii, sau majoritatea lor, considera ca Unitatile 3 si 4 de la Cernavoda ar trebui abandonate.
Pentru Mark,
Nu inteleg de ce Energy-Center nu ar fi locul potrivit” pentru o asemenea discutie , pe o astfel de tema”. Adica unde ester locul? Acolo unde se tot vorbeste fals despre un proiect de asemenea anvergura, doar de ochii lumii. Energy-Center este o platforma de analiza si dezbatere creata tocmai in acest sens, pentru a spune lucrurilor pe nume si nu pentru a ne ascunde in spatele altor interese. Aveti dreptate, specialistii asteapta vointa politica. Numai ca, specialistii ar trebuie sa iasa la scena deschisa pentru ca aceasta vointa politica sa fie una reale si nu una falsa. Am pierdut mai multe conjuncturi favorabile, pentru continuarea investitiei de la Cernavoda si am ajuns in faza in care nimeni nu mai este dispus sa investeasca in acest proiect. Unde sunt specialistii, sau unde este vocea lor? Pe de alta parte, va rog sa observati cu atentie ceea ce spunem. Noi nu punem in discutie, cel putin in aceste analaize, oportunitatea investitiei in unitatile 3 si 4, ci faptul ca ideea ni se flutura prina fata de ani de zile fara nici o justificare obiectiva si fara nici o strategie adecvata. Sa se faca, spunem noi, dar nu asa cum se fac autostrazile. Vom continua cu alte argumente sirul analizelor noastre si poate atunci veti intelege mai bine pozitia pe care ne situam.
Sa nu o facem pt. ca la noi se fura ?
Halal argument !
Investitia in grupurile nucleare 3 si 4 constituie prioritatea nr. 1 in energetica romaneasca.
Argumente :
– fiabilitatea demonstrata de grupurile 1 si 2;
– costul energiei livrate, care ar fi permis si consumatorilor industriali reducerea propriilor costuri de productie (si evitarea falimentului);
– evitarea (macar in parte) a investitiilor extrem de costisitoare in instalatii de depoluare la grupurile pe carbune, care sunt, oricum, la finalul duratei de viata;
– reducerea dependentei de gazul rusesc si disponibilizarea de gaz ieftin (intern) pt. consumatorul casnic;
– revigorarea industriilor orizontale aferente (ce a mai ramas);
– experienta anterioara (in proiectare, executie echipamente, montaj);
– nivelul pregatirii personalului de exploatare.
Sigur ca in conditiile actuale (declin economic/consum redus de energie electrica) ar fi suficient numai un grup, investitia urmand sa se faca esalonat, in functie de evolutia consumului.
Au fost, in schimb, stimulate excesiv investitiile in regenerabile, fara a se face o evaluare a influentei subventiei (certificatele verzi) in preturi la consumatorul final si nici in ce priveste afectarea sigurantei sistemului.
Desi in Romania cca. 30 % din energie este hidro, deci din sursa regenerabila.
In privinta fondurilor necesare pt. investitie, nimeni nu realizeaza astfel de obiective cu bani proprii, adusi de acasa.
Doar pe credite.
La fel s-au batut campii la vremea respectiva, si despre constructia Untatii 2 de la Cernavoda!
A venit Green Pissul cu doi emisari in Cernavoda (unul era dus cu capul, se credea un fel de pastor, iar celalalt era … pe dos!) si-a cerut primariei nici mai mult nici mai putin decat evacuarea orasului, ca daca se face Unitatea 2 va fi vai si amar de cetateni!
Uite ca acum merge Unitatea 2, ba mai da si Redactiei curentul necesar sa emane astfel de articole!
Felicitari!
A propos de proiecte care poate nu ar fi necesare, ca daca stam si ne gandim, poate-ar trebui sa ne intoarcem la lampa cu gaz si focul cu coceni de porumb si … alte tampenii de-astea despletite!
Doar ce m-a contactat un fost coleg care-a participat la punerea in functiune a Unitatii 2.
Acum e in Slovacia.
Slovacii (doamne ce popor penibil, total lipsit de strategii, de platforme de analize si dezbateri, de orientari strategice si alte alea!), amaratii aia sunt in plin construction cu niscai reactoare nucleare!
PENIBIL!
Sa vina la noi slovacii, sa invete meseria aia adevarata de-a bate apa-n piua si de-a da tuturor nespalatilor sositi din toate zarile lumii, toate resursele strategice, pe-un leu-tramvai, pe-un ciubuc ordinar!
Bineinteles, in contrapartida se intelege ca … NIET investitii cu adevarat serioase!
Nu mai bine faceau si slovacii jocul babei Merkel cu vartelnitele “verzi”, ca juma din factura sa fie consumul de curent si jumatatea ailalta sa fie … taxa pe prostie adaugata (scuzati, certificate “verzi”) cu care ghesheftarii “regenerabili” sa-si amortizeze “investitia” (citeste spalarea de bani) in doi timpi si trei miscari, fara absolut nici o durere de cap sau risc financiar?
PENIBILI SLOVACII ASTIA!
Mai mult ca sigur ca Energy-center sunt platiti de cei cu energia eoliana…. Rusine. Trebuie sa veniti cu solutii cum sa nu se mai fure, nu cu concluzia: sa nu mai facem nimic. Un articol de doi lei.